Dupa toate mutarile idioate din tabara Broadcom, dupa ce au cumparat Vmware spunem Bye VMware – welcome Proxmox. Folosesc VMware cam de prin 2008. Prima oara am auzit de el de la un coleg prea entuziast, care spunea atunci ca asta este viitorul. Nu o sa mai avem datacentere pline de servere fizice, sau na, vor mai fi dar cam de 30 de ori mai eficiente dpdv al energiei electrice, al spatiului, al cooling-ului. O sa virtualizam datacentere intregi! Tu iti dai seama? Serveru e un fisier acum, il poti muta cum vrei, ii faci backup usor, exista snapshot si daca strici ceva, pac, revii la snapshot. Cam de atunci, din 2008 cam asta a fost jobul meu. Administrator de sisteme, cu vmware, cu storage, cu fiberchannel, cu virtualizare de storage, cam tot tacamul. Ce a fost in jurul lui Vmware probabil am testat si administrat. Mi-a placut foarte mult, am inteles cum functioneaza, am construit si la joburi ulterioare, in fine… super. Vmware a fost cumparat de EMC, am lucrat si cu solutii din portofoliul lor, i-a cumparat Dell, povestea a continuat, am descoperit prin 2017 Compellent, PowerProtect… iar acum dupa 17 ani de munca in zona asta imi dau seama ce dinozauristica este tehnologia pe care o cunosc si am promovat-o atata vreme cu entuziasm. Vmware a fost vandut catre Broadcom. Bye VMware – Welcome Proxmox. Aici incep sa se schimbe un pic lucrurile. Versiunea gratuita dispare, se trece la alt model de subscriptie care face Vmware sa fie mai scump, echipele de suport si toate procedurile se muta la Broadcom. Peste VMware apare “by Broadcom”. Clientii vechi deja cauta alternative sau deja se muta pe alte tehnologii, alti vendori deja au track-uri de migrare de la VMware. Foloseam VMware vsphere acasa pentru laboratoare / sandbox-uri. Imi parea asa de simplu incat nu am cautat nimic care probabil era mai ok pentru use-case-urile mele. Acum nu ca n-as fi putut sa iau “de pe torente” un esxi si sa-l folosesc in continuare, am preferat sa caut… Am vorbit cu niste colegi (mai demult) de Proxmox, ca pare misto, ca e free… pentru o companie care nu foloseste toate tool-urile vmware sau incepe sa isi faca o infrastructura, pare alegerea ideala… Nu l-am testat. Welcome Proxmox VE. VM-uri, Containere… poate! As vrea sa il pun si intr-o infrastructura mai “enterprise” cu un shared storage, sau chiar sa folosesc Ceph (in loc de vmware vsan)… si sa vad si cum e… in real life, in productie :D. Pana acum mi-a placut ca poti sa faci backup unui VM fara software aditional (este in interfata), poti sa muti masina de colo colo printre noduri, imi place UI-ul, imi place! Bye VMware – Welcome Proxmox! Acum dinozaurul s-a pus pe invatat si alte lucruri, ca nu-l mai angajeaza nimeni daca stie bine de tot vmware. Era la moda devops, acum vad ca se cauta SRE, care e urmatorul trend? Toti vor in cloud?

VMware ESXi vs Proxmox VE — comparație directă

După 17 ani cu VMware și câteva luni bune cu Proxmox în producție, pot face o comparație cinstită:

Concluzia scurtă: dacă foloseai ESXi gratuit pentru homelab sau sandbox — Proxmox îl bate la aproape toate capitolele. Dacă foloseai vSphere Enterprise cu DRS, vRealize și NSX — migrarea e mai complexă și lipsurile se simt.

Ce îmi lipsește: DRS-ul

Singurul lucru pe care îl simt absent zilnic este DRS — Distributed Resource Scheduler. În vSphere, DRS muta automat VM-urile între noduri în funcție de încărcarea CPU și RAM, fără intervenție manuală. Proxmox nu are asta — migrarea între noduri e manuală, sau poți automatiza cu scripturi, dar nu e același lucru.

Pentru homelab nu contează prea mult — ai 3 noduri, știi tu ce rulează unde. Dar dacă ai 20+ noduri și sute de VM-uri în producție, lipsa DRS-ului e primul argument serios împotriva Proxmox la nivel enterprise.

Restul — NSX, vRealize Operations, integrările native cu storage-uri enterprise — lipsesc și ele, dar astea erau oricum tool-uri din ecosistemul vSphere plătit. Nimeni nu le folosea cu ESXi gratuit.

Cum am migrat și un an în producție

Cum am migrat: de la zero, nu conversie

Am ales să refac VM-urile de la zero pe Proxmox în loc să export/import OVA. Motivul e simplu: VM-urile din homelab nu aveau date critice care să nu existe în altă parte — ill.ro mergea din backup, Home Assistant din snapshot, restul erau sandbox-uri. Un import OVA ar fi adus și toate problemele vechi cu el.

Pe un mediu de producție real, conversia e posibilă — Proxmox acceptă import de VM-uri din format OVA cu qm importovf, sau poți folosi tool-uri precum virt-v2v pentru conversii mai complexe. Dar dacă ai ocazia să o iei de la zero, merită.

Un an de Proxmox în producție — surprinzător de bun

Sincer, mă așteptam la mai multe bătăi de cap. Un an mai târziu, Proxmox rulează ill.ro, Home Assistant, un cluster Kubernetes cu 3 noduri, ArgoCD, Uptime Kuma și vreo 15 containere LXC — totul pe 3 noduri Lenovo M710q/M715q în ~30W consum în idle.

Nu a crăpat nimic grav. Clusterul a rămas stabil, backup-urile automate și-au făcut treaba de fiecare dată, și niciodată nu m-am trezit că nu pot accesa interfața sau că un nod a ieșit din cluster fără motiv.

Singurul moment de tensiune a fost când am testat TrueNAS ca VM pentru shared storage — nu a mers cum trebuia, dar asta e o altă poveste (am scris despre ea aici).

Dacă ești sysadmin cu background VMware și eziti să treci la Proxmox — nu mai ezita. Curba de învățare e mică dacă știi deja ce e un hypervisor, documentația e bună, comunitatea e activă și costul zero. Broadcom a făcut involuntar cel mai bun marketing pentru Proxmox.