Exista un moment in viata oricarui om care a trecut prin sistem — liceu, facultate, poate un master ca sa bifeze si casuta aia — cand realizezi ca ai petrecut ani din viata ta memorand lucruri pe care nici macar profesorii nu mai credeau ca sunt relevante.

Eu am facut “Calculatoare”.

Impresionant. Suna a ceva. Suna a om care intelege cum functioneaza lucrurile din interior, nu doar apasa butoane ca restul muritorilor. Suna a viitor. Suna a… ei bine, suna a floppy disk de 5.25 inci si Turbo Pascal, daca e sa fii sincer.

Inainte sa intru in amfiteatrele cu banci de lemn scrijelit cu love si m**e Steaua, eu deja lucram. La radio. La tv. La banca. La un procesator de carduri Visa si Mastercard — adica exact genul de loc unde daca faci o greseala nu mai e vorba de un punct picat, ci de bani reali ai oamenilor care dispar in neant. Genul de job care te invata mai mult intr-o luna decat patru ani de examene.

Dar nu. Sistemul a zis ca am nevoie de o diploma. Si eu, om cuminte, m-am dus sa-mi iau diploma.

Am avut restante. Am supravietuit. Am facut calcule pe hartie pentru lucruri care azi se rezolva cu un search pe Google in trei secunde. Am invatat sa repar calculatoare — stiti voi, sa muti jumperi pe placa de baza, sa intelegi de ce un condensator umflat iti omoara PC-ul sau sursa. Skill-uri cu adevarat pretioase in 2024-2026, cand solutia la orice problema hardware este “du-l la service sau cumpara altul nou.”

Sistemul de educatie are o calitate pe care nu o apreciezi suficient: consistenta. Zeci de ani mai tarziu, curriculele arata ca niste mumii bine conservate. Nu evolueaza. Nu se adapteaza. Stau acolo, drepte si mandre, ca niste monumente ale unui timp in care acele lucruri chiar contau.

Acum, in 2026, cineva ma poate intreba: “Ia zi, Paul, cum instalez Windows?”

Si inainte sa apuc sa deschid gura, ChatGPT, Claude sau orice alt AI cu un nume de om a si raspuns, complet, cu pasi, cu screenshot-uri imaginate in text, cu variante pentru Windows 10 sau 11, cu ce sa faci daca nu merge si cu o gluma la final ca sa te simti bine.

Ai nevoie de un site? Stai o zi cu un AI si iti iese ceva pe care in trecut ar fi costat cateva mii de euro si cateva saptamani de “da, lucram la el.”

Ai nevoie de un script? AI. De o analiza? AI. De o scrisoare de intentie? AI. De o reteta? AI. De o scuza plauzibila pentru ca ai uitat aniversarea? AI — si poate mai credibila decat orice ai fi inventat tu singur.

Este minunat. Si usor ingrijorator. Nu pentru ca AI-ul face rau — ci pentru ca creierul tau, lasat fara exercitiu, intra in modul dolce farniente cu o viteza alarmanta. De ce sa te chinui sa gandesti cand poti sa delegi?

Si totusi…

Toti anii aia la radio, tv, banca, carduri, restante, jumperi, bluescreen-uri si servere resuscitate la miezul noptii — aia nu i-a luat nimeni. Nu exista AI care sa fi stat cu mine in datacenter la 3 dimineata cand cazuse ceva si trebuia rezolvat acum, nu maine, nu dupa un tichet de suport, acum!

AI-ul executa bine. Omul cu experienta stie ce sa ceara si cand raspunsul e gresit.

Facultatea? Ei bine. A contribuit poate 5% din ce stiu azi. Restul l-am furat din teren, din greseli, din colegi mai buni ca mine si din situatii in care nu aveam de ales.

Daca as da inapoi? Nu stiu. Poate ca hartia aia a deschis o usa sau doua sau poate ca nu, poate ca a contat experienta si moaca mea care probabil inspira ca-s baiat serios… Stiu sigur ca la inceput nu mi-a cerut nimeni copie dupa diploma. Nimeni!

Dar imi pare rau pentru floppy discuri. Chiar nu meritau….

— scris de un inginer de calculatoare care acum explica AI-ului ce vrea sa faca si se mira ca iese bine

Sa ne tina dumnezeu sanatosi.


Previziuni timide: America o sa devina din ce in ce mai iubita in lume, la exemplul lor China isi ia Taivan, dupa care Trump face un atac supriza la Groenlanda, Rusia se muta si pe alte fronturi…
Bula AI se sparge, OpenAI o sa fie redus la tacere, singurii cu un produs valid raman Google.
Romania nu o sa reuseasca sa reglementeze pensiile speciale, statul roman nu vrea sa declare falimentul dar vor incerca sa faca bani din impozite din ce in ce mai mari. Europa nu o sa reuseasca pana la sfarsitul anului sa se impuna in nici un fel…
Oscarul o sa fie castigat de un film cu pisici care danseaza generat in totalitate cu AI.

Asa cum ne place sa privim inspre viitor, sa ghicim in stele sau in parul pubian prins pe cada de dus, in cafea, in liniile de pe palma, in vibratia zilei s.a.m.d – cum o sa fie 2026? Scenariul este un amestec de SF, Comedie neagra, cele mai proaste sitcom-uri si survivor la antena1. Viitorul arata ca gandurile care ne dau anxietate.

Pe Frontul Geopolitic: Unde se duce lumea?

Previziunile vorbeau despre o Americă brusc “mai iubită” pentru rezerverele de petrol din Venezuela (ironic, având în vedere tensiunile globale), urmată de o mișcare îndrăzneață a Chinei în Taiwan. Sună ca un joc de șah? Nu e sah, e etalare de cohones si pariuri pe faptul ca nimeni nu vrea WW3. Ca tacâmul să fie complet, un “atac surpriză” al lui Trump la Groenlanda (relicva unei intenții reale de cumpărare, acum transformată în scenariu de acțiune) și Rusia extinzându-se pe noi fronturi. Nu zic nimic despre Israel, ei doar nu mai vor hamas pe lume. Definitia hamasului este variabila in functie de narativ.

Sincer asta ne tine cu sufletul la gura, mai ca dabia mai respiram, mai rau decat versiunea alfa-beta covid. Esentialul este clar, resursele raman miza principala si suntem blestemati sa repetam greselile trecutului, pentru ca l-am uitat.

Bula AI se sparge? Adio, OpenAI, Salut, Google?

In mod ironic pentru ca lucrez in IT ma intriga bula AI. OpenAI, Nvidia si Oracle sunt prinsi acum intr-un cerc masturbatoric, ei spun ca nu o fac cand sunt cu plua partenerului in mana. Sper sa intre in faliment pentru ca AI-ul este un produs nociv pentru societate. Brain rot! Eficientizare procese? Imbunatatirea traiului celor care traiesc pe pamant? Nu. Doar imbunatatirea profitului, inrobirea celor care traiesc pe pamant. Masini care se conduc singure, gaini AI.

AI-ul este momentan un miraj, cu fanfara multa, concurenta acerba pentru un singur castigator. Cel care tine actiunile castigatorului in mana. Pentru noi se termina tot intr-o realitate rece, ca un dus pe vremea lui Ceausescu atunci cand faceam economii sa platim datoria externa a Romaniei.

România și Europa: O oglindă tristă a prezentului?

Aici, previziunile au un gust salciu de realism. “România nu o să reușească să reglementeze pensiile speciale,” “statul român nu vrea să declare falimentul, dar vor încerca să facă bani din impozite din ce în ce mai mari.” Sună familiar, nu? Cât timp mai poate dura acest dans politic? Ca sa fie bine nu trebuie sa fie un pic rau? dar noua romanilor nu ne este bine de multa vreme. Suntem satui ca nepotii de sarmale cand petrec vacanta de iarna pe la bunici.

Europa, la rândul ei, este văzută ca un colos lent, incapabil să se impună. Între birocrație și lipsa unei viziuni unitare, continentul pare să navigheze într-o ceață, căutându-și drumul într-o lume din ce în ce mai agitată.

Oscarul pentru Pisicile Dansatoare

Bomboana de pe tort: Oscarul câștigat de un film cu pisici dansatoare, generat integral de AI! O satiră inteligentă la adresa unei industrii care se luptă cu inovația și, în același timp, o premoniție deloc fantezistă.

Concluzie.

Nu trebuie sa ne afundam in pesimism. Lumea este intr-o continua miscare si trebuie sa fim constienti de provocari si sa cautam solutii. Eu sunt inca optimist ca vom vedea pe marile ecrane filmul cu pisici care danseaza, broadway ai! Ay!