I: „Paule mergi te rog pana la 1 si vezi ce are imprimanta aia ca nu am ping in ea…”
Eu: „Ok, stai un pic ca dau click-uri si merge greu…”
I: „Bine, dar nu uita te rog”
Termin de dat click-urile, iau liftul de la 5 la 1 🙂
Intru si ma uit dupa imprimanta (my first encounter with that printer)..
Femeie1: „Da’ tu cine esti?”
Eu: „Paul” (un pic sictirit)
Femeie1: Tu esti cel care raspunde la telefon in locul lui I?
Eu: „Da, dar nu tot timpul…”
Femeie2: „si ne trateaza ca pe niste proaste? Da sa stii ca noi nu suntem asa proaste.. noi nu suntem proaste..” tocmai pozitionez comutatorul imprimantei pe „pornit”… si…
Eu: ….un moment de tacere/uimire… „Am purtat vreodata o discutie care v-a deranjat?”
Femeie2: „Nu.. dar…” se intoarce si pleaca la treaba ei…
In concluzie? In concluzie nimic… am aflat sus ca intalnirea de gradul 3 cu Femeia2 este ceva normal. Daca studiezi problema iti dai seama ca este o iubitoare a plajei si de la atat nisip a ajuns sa aibe rani deschise, care mananca si ustura de la atat scarpinat, frustrarea si mania persecutiei sunt in floare… sau maybe este vorba de sindromul N.F.
Pentru a-ti strica ziua nu ai nevoie decat de o *izda *roasta.
PS. nu am nici un mail trimis inspre ea, nici un mail receptionat de la ea, nu am vb la telefon niciodata cu ea.