Photowalk Romania participa la protestul organizat impotriva articolelor din codul civil si codul penal.
Detalii aici. Cine vrea sa se alature… e liber sa o faca. Stickerele sunt de printat, oricum aducem noi si pentru cei care nu si-au printat.
Photowalk Romania participa la protestul organizat impotriva articolelor din codul civil si codul penal.
Detalii aici. Cine vrea sa se alature… e liber sa o faca. Stickerele sunt de printat, oricum aducem noi si pentru cei care nu si-au printat.
Au mai ramas 6 zile pana cand vom putea fi dati in judecata, inchisi, pusi la platit amenzi si asa mai departe doar pentru ca ne place fotografia.
Codul penal si civil: nu vom mai avea voie sa fotografiem cladiri (chiar daca nu-s ele subiectul fotografiei) fara sa cerem voie propietarului. Daca primim acordul propietarului sa fotografiem cladirea si din intamplare apare cineva la fereastra (care este in spatiul privat dar vizibil din spatiul public) si am facut fotografia… ce facem? O fotografie de genul acesteia poate sa ne asigure de la 3 luni la 2 ani de racoare si mancare din partea statului.
Hai ca avem inca ceva pentru care putem mieuna:
– din 20 ianuarie, toti operatorii de telefonie fixa si mobila sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni date despre convorbirile telefonice: cine, cand, cat.
– din 20 ianuarie, toti operatorii de telefonie fixa si mobila sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni date despre SMS-urile pe care le trimitem: de la cine, cui, cand.
– din 15 martie 2009, toti providerii de internet sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni date despre emailurile noastre: de unde, ip-ul, cui, cand…
– din 15 martie 2009, toti providerii de internet sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni date despre browsing-ul pe care il facem: ip, nume abonat, unde browsuim, cand…
Mda… fix de toate cele de mai sus am o mare durere in zona pelviana si nu le vad realizabile 100%. Partea de telefonie si mesagerie prin operatorii de voce & stuff deja au tehnologia de pastrare a unui istoric (stiti ca putem cere desfasurator pe langa factura). O sa fie o problema pentru ei ca trebuie sa le stocheze mult, dar exista solutii mai bune acum fata de vremea lui hopcea cand aveai spatiu destul pe un floppy disk. Avem benzi LTO (trebuie sa apara LTO 5 care va oferi 3.2TB de date stocate – LTO 4 poate doar 1,6TB), avem hard disk-uri imense (deja SATA 1TB daca nu mai mult) si putem si comprima textul. Nu dau telefoane care-s secret de stat, nu trimit sms-uri incriminatoare si nu ma deranjeaza daca Vodafone spre exemplu tine 6 luni niste loguri inutile despre cine am sunat, la ce ora am sunat… sa le tina, ca le tin pe resursele lor 🙂
Ești fotograf — hobby sau profesionist, nu contează. La un moment dat se întâmplă: un agent de pază se apropie, îți face semn să oprești, îți spune că „nu ai voie să fotografiezi aici”. Sau un polițist îți cere să ștergi pozele. Ce faci?
Am pus prima dată întrebarea asta în 2008, când fotografiam prin București și nu știam exact care îmi sunt drepturile. Răspunsul de bază era simplu atunci, e simplu și acum — dar între timp a apărut GDPR-ul, care a complicat puțin lucrurile când fotografiezi persoane.
Tot ce este vizibil cu ochiul liber dintr-un spațiu public poți fotografia. Clădiri, străzi, piețe, monumente, vehicule, peisaje urbane — nicio restricție legală generală nu se aplică acestora în România.
Nu există o lege care să interzică fotografiatul în spațiu public. Fotograful stradal care surprinde viața orașului nu încalcă nicio normă legală prin simplu act al fotografierii.
Cadrul legal relevant are câteva componente:
Zonele unde fotografiatul chiar este restricționat legal: obiective militare și strategice (marcate cu indicatoare specifice), interiorul unor aeroporturi (zone de securitate), și locații unde există afișaj explicit de interdicție cu bază legală.
Aici e zona gri care a complicat lucrurile față de 2008. GDPR-ul tratează imaginea unei persoane identificabile ca date personale. Asta înseamnă că, teoretic, ai nevoie de temei legal pentru a o colecta și mai ales pentru a o publica.
Temeiul legal cel mai des invocat pentru fotografia stradală este interesul legitim — documentarea vieții publice, jurnalism, artă. Acesta funcționează în practică pentru:
Unde interesul legitim nu acoperă:
Concluzia practică: fotografia stradală clasică — oameni în mișcare, scene urbane, viața orașului — rămâne în zona legală. Portretele individuale publicate necesită mai multă atenție.
Asta e sursa celor mai frecvente conflicte. Un agent de pază nu are competențe polițienești. Drepturile lui sunt strict delimitate de Legea 333/2003:
Ce POT face agenții de pază:
Ce NU pot face agenții de pază:
Dacă un agent de pază încearcă să îți confiste aparatul sau să îți șteargă pozele, refuzi calm și ceri să fie chemată poliția. Aceasta e singura autoritate care poate acționa legal în astfel de situații — și chiar și poliția are proceduri stricte pentru confiscarea echipamentului foto.
Drepturile fotografului în spațiu public sunt solide în România — mai solide decât lasă să se înțeleagă agenții de pază agresivi sau funcționarii zelosi. Cunoașterea lor îți dă încredere să fotografiezi fără să te lași intimidat nejustificat.
GDPR-ul a adăugat un strat de atenție necesar când vine vorba de portrete publicate — dar nu a transformat fotografia stradală într-o activitate ilegală. Fotografia documentară a vieții publice rămâne un drept fundamental.
Fotografiați. Și dacă vă oprește cineva — știți acum ce să spuneți.