Photowalk Romania participa la protestul organizat impotriva articolelor din codul civil si codul penal.

Detalii aici. Cine vrea sa se alature… e liber sa o faca. Stickerele sunt de printat, oricum aducem noi si pentru cei care nu si-au printat.

no-photo

Au mai ramas 6 zile pana cand vom putea fi dati in judecata, inchisi, pusi la platit amenzi si asa mai departe doar pentru ca ne place fotografia.

Codul penal si civil: nu vom mai avea voie sa fotografiem cladiri (chiar daca nu-s ele subiectul fotografiei) fara sa cerem voie propietarului. Daca primim acordul propietarului sa fotografiem cladirea si din intamplare apare cineva la fereastra (care este in spatiul privat dar vizibil din spatiul public) si am facut fotografia… ce facem? O fotografie de genul acesteia poate sa ne asigure de la 3 luni la 2 ani de racoare si mancare din partea statului.

Citeste pe Photowalk.

Hai ca avem inca ceva pentru care putem mieuna:

fuck-big-brother

– din 20 ianuarie, toti operatorii de telefonie fixa si mobila sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni date despre convorbirile telefonice: cine, cand, cat.
– din 20 ianuarie, toti operatorii de telefonie fixa si mobila sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni date despre SMS-urile pe care le trimitem: de la cine, cui, cand.
– din 15 martie 2009, toti providerii de internet sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni date despre emailurile noastre: de unde, ip-ul, cui, cand…
– din 15 martie 2009, toti providerii de internet sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni date despre browsing-ul pe care il facem: ip, nume abonat, unde browsuim, cand…

Mda… fix de toate cele de mai sus am o mare durere in zona pelviana si nu le vad realizabile 100%. Partea de telefonie si mesagerie prin operatorii de voce & stuff deja au tehnologia de pastrare a unui istoric (stiti ca putem cere desfasurator pe langa factura). O sa fie o problema pentru ei ca trebuie sa le stocheze mult, dar exista solutii mai bune acum fata de vremea lui hopcea cand aveai spatiu destul pe un floppy disk. Avem benzi LTO (trebuie sa apara LTO 5 care va oferi 3.2TB de date stocate – LTO 4 poate doar 1,6TB), avem hard disk-uri imense (deja SATA 1TB daca nu mai mult) si putem si comprima textul. Nu dau telefoane care-s secret de stat, nu trimit sms-uri incriminatoare si nu ma deranjeaza daca Vodafone spre exemplu tine 6 luni niste loguri inutile despre cine am sunat, la ce ora am sunat… sa le tina, ca le tin pe resursele lor 🙂

Continue reading

Ești fotograf — hobby sau profesionist, nu contează. La un moment dat se întâmplă: un agent de pază se apropie, îți face semn să oprești, îți spune că „nu ai voie să fotografiezi aici”. Sau un polițist îți cere să ștergi pozele. Ce faci?

Am pus prima dată întrebarea asta în 2008, când fotografiam prin București și nu știam exact care îmi sunt drepturile. Răspunsul de bază era simplu atunci, e simplu și acum — dar între timp a apărut GDPR-ul, care a complicat puțin lucrurile când fotografiezi persoane.

Regula de bază — valabilă din 2008 până azi

Tot ce este vizibil cu ochiul liber dintr-un spațiu public poți fotografia. Clădiri, străzi, piețe, monumente, vehicule, peisaje urbane — nicio restricție legală generală nu se aplică acestora în România.

Nu există o lege care să interzică fotografiatul în spațiu public. Fotograful stradal care surprinde viața orașului nu încalcă nicio normă legală prin simplu act al fotografierii.

Ce spune legea română în 2025

Cadrul legal relevant are câteva componente:

  • Constituția României — garantează libertatea de exprimare, care include și exprimarea artistică și documentară prin fotografie
  • Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor — protejează operele arhitecturale, dar nu interzice fotografierea clădirilor din spațiu public (panorama freedom)
  • GDPR (Regulamentul UE 2016/679) — se aplică din mai 2018 și reglementează fotografierea persoanelor identificabile
  • Legea nr. 333/2003 privind paza — stabilește drepturile și limitele agenților de pază pe proprietatea privată

Zonele unde fotografiatul chiar este restricționat legal: obiective militare și strategice (marcate cu indicatoare specifice), interiorul unor aeroporturi (zone de securitate), și locații unde există afișaj explicit de interdicție cu bază legală.

GDPR și fotografiatul de persoane — ce s-a schimbat din 2018

Aici e zona gri care a complicat lucrurile față de 2008. GDPR-ul tratează imaginea unei persoane identificabile ca date personale. Asta înseamnă că, teoretic, ai nevoie de temei legal pentru a o colecta și mai ales pentru a o publica.

Temeiul legal cel mai des invocat pentru fotografia stradală este interesul legitim — documentarea vieții publice, jurnalism, artă. Acesta funcționează în practică pentru:

  • Fotografie stradală unde persoana e parte din context (mulțime, eveniment public, peisaj urban)
  • Documentare jurnalistică a evenimentelor publice
  • Fotografii realizate la manifestații, concerte, evenimente cu acces public

Unde interesul legitim nu acoperă:

  • Portrete close-up ale unor persoane private, publicate fără acordul lor
  • Fotografierea intenționată și repetată a aceleiași persoane (poate constitui hărțuire)
  • Imagini care expun date sensibile (stare de sănătate, orientare sexuală etc.)

Concluzia practică: fotografia stradală clasică — oameni în mișcare, scene urbane, viața orașului — rămâne în zona legală. Portretele individuale publicate necesită mai multă atenție.

Agenții de pază — ce pot și ce nu pot face

Asta e sursa celor mai frecvente conflicte. Un agent de pază nu are competențe polițienești. Drepturile lui sunt strict delimitate de Legea 333/2003:

Ce POT face agenții de pază:

  • Să te roage să oprești fotografiatul pe proprietatea privată pe care o păzesc (mall, sediu de firmă, parcare privată)
  • Să te roage să părăsești proprietatea privată dacă nu respecți regulamentul intern
  • Să cheme poliția dacă refuzi să pleci

Ce NU pot face agenții de pază:

  • Să îți confiste aparatul foto sau telefonul
  • Să îți șteargă fotografiile — acesta este un act ilegal (distrugere de bunuri, violare de domiciliu digital)
  • Să te rețină fizic fără să existe o infracțiune flagrantă
  • Să te oblige să le arăți ce ai fotografiat

Dacă un agent de pază încearcă să îți confiste aparatul sau să îți șteargă pozele, refuzi calm și ceri să fie chemată poliția. Aceasta e singura autoritate care poate acționa legal în astfel de situații — și chiar și poliția are proceduri stricte pentru confiscarea echipamentului foto.

Situații concrete — ce e permis și ce nu

  • Metrou RATB/Metrorex — fotografiatul în stații și garnituri nu este interzis prin lege, dar regulamentul intern Metrorex restricționează fotografiatul comercial fără acord. Fotografiatul personal și documentar e în general tolerat.
  • Mall-uri — proprietate privată. Regulamentul intern poate interzice fotografiatul comercial; securitatea poate cere să oprești. Nu pot confisca aparatul.
  • Muzee și instituții publice — verifică regulamentul specific. Multe permit fotografiatul fără blitz pentru uz personal, unele interzic în totalitate (protecție opere de artă). Interdicția e valabilă în interior; fațada e fotografiabilă oricând.
  • Clădiri publice, primării, instituții de stat — fotografiatul exterior e liber. Interiorul depinde de regulamentul instituției.
  • Manifestații și proteste — spațiu public, libertate deplină de fotografiere. Jurnaliștii și fotografii au protecție suplimentară prin legea presei.
  • Poliție în acțiune — poți fotografia intervenții ale poliției din spațiu public. Nu poți fi obligat să ștergi acele imagini. Poliția poate cere să nu obstrucționezi intervenția — asta e rezonabil și legal.

Ce faci când ești oprit — ghid practic

  1. Rămâi calm. Tonul ridicat escaladează orice situație inutil.
  2. Întreabă politicos care este baza legală a solicitării. „Pe ce lege vă bazați?” e o întrebare complet legitimă.
  3. Pe proprietate privată — dacă proprietarul sau administratorul (nu agentul de pază aleatoriu) îți cere să oprești, e dreptul lui. Poți opri sau poți pleca.
  4. În spațiu public — nimeni nu te poate obliga legal să oprești fotografiatul sau să ștergi imaginile fără un ordin judecătoresc sau o reținere legală.
  5. Dacă cineva încearcă să îți ia aparatul — refuzi, nu cedezi fizic, ceri poliția. Confiscarea ilegală e infracțiune.
  6. Dacă situația scapă de sub control — fă un pas înapoi, pleacă dacă poți, documentează (dacă ai posibilitatea) și depune reclamație ulterior la ANPC sau poliție.

Concluzie

Drepturile fotografului în spațiu public sunt solide în România — mai solide decât lasă să se înțeleagă agenții de pază agresivi sau funcționarii zelosi. Cunoașterea lor îți dă încredere să fotografiezi fără să te lași intimidat nejustificat.

GDPR-ul a adăugat un strat de atenție necesar când vine vorba de portrete publicate — dar nu a transformat fotografia stradală într-o activitate ilegală. Fotografia documentară a vieții publice rămâne un drept fundamental.

Fotografiați. Și dacă vă oprește cineva — știți acum ce să spuneți.