by ·2 Comments

Primul meu aparat foto a fost un Olympus Superzoom 70G pe film — nu am tras mai mult de 3 filme cu el, zoom-ul scotea poze dezastruoase. Al doilea a fost un Canon Powershot A60, 2MP, 3x zoom optic — l-am invatat ca pe propriul buzunar. Al treilea, inainte de saltul la DSLR, a fost trecerea la 6MP si 12x zoom optic: Panasonic Lumix FZ7.

L-am echipat cu filtre si adaptor wide, ma mandream cu lentilele Leica 36-432mm/f2.8-3.3. N-a fost perfect — dar m-a invatat ce inseamna o camera serioasa inainte sa ajung la DSLR.

Ce era FZ7 in 2007 — specificatii si impresii

Ce mi-a placut:

  • Mega O.I.S. (Image Stabilisation) — functiona bine, pozele ieseau clare chiar la timpi de expunere mai mari
  • Autofocusul — rapid si precis, n-a dat rateuri niciodata. Flawless.
  • Zoom optic 12x (36-432mm echivalent) — cu crop la rezolutii inferioare ajungeai la 16.5x, fara zoom digital
  • Lentile Leica Vario-Elmarit — optica de calitate pentru clasa bridge, luminoasa la 36mm (f/2.8)
  • Acumulatorul — ~500 cadre pe o incarcare, excelent pentru epoca
  • Kit complet — tub adaptor si lens hood incluse in pachet

Ce nu mi-a placut:

  • Senzorul — la ISO ridicat, zgomotul era atat de pronuntat ca erai fortat sa nu urci sensibilitatea. Limitare majora pe intuneric.
  • Ecranul si viewfinder-ul — 150.000 pixeli pe 2.5 inch, cand concurenta punea 230.000. S-au zgarcit exact unde nu trebuia.
  • USB 1.0 — toti ceilalti aveau 2.0. Fara card reader, transferul de fisiere era un chin.

Sfaturi din 2007, valabile si azi pentru FZ7 second-hand

  • Nu cumpara adaptoare de zoom 2x-3x — strica optica existenta, introduc aberatii cromatice si dezechilibreaza aparatul. Stabilizarea devine inutila.
  • Adaptoarele wide 0.45x-0.7x sunt o alta poveste — prima lentila se desface si ramane ca adaptor macro. Rezultatele la macro sunt impresionante.
  • Tine un filtru UV montat permanent pe tubul adaptor, cu lens hood-ul in pozitie inversa cand nu il folosesti — se monteaza/demonteaza rapid.

Camerele bridge in 2025 — mai au sens?

Panasonic FZ7 a aparut intr-o epoca cand smartphone-urile abia daca aveau camera decenta. Azi, iPhone 16 Pro sau Samsung Galaxy S25 Ultra fotografiaza la ISO 3200 cu zgomot minim, filmeaza 4K si au zoom optic 5x-10x. Contextul s-a schimbat complet.

Dar camerele bridge nu au murit — s-au specializat.

Ce poate un bridge modern pe care smartphone-ul nu il poate

Camerele bridge actuale din clasa Panasonic FZ300, Sony RX10 IV sau Canon PowerShot SX70 HS ofera:

  • Zoom optic extrem — 60x, 83x, 125x optic real. Niciun smartphone nu se apropie de asta.
  • Senzor mai mare decat al smartphone-urilor — mai bun in lumina slaba fata de camerele teleobiectiv ale telefoanelor
  • Ergonomie DSLR — grip real, butoane dedicate, viewfinder electronic — control manual complet fara sa pipai un ecran tactil
  • Autonomie — 300-500 cadre pe acumulator vs 100-200 la smartphone cu camera intensiv folosita
  • Durabilitate — modele weather-sealed pentru conditii dificile (FZ300 e etans la praf si stropi de apa)

Cine mai cumpara bridge in 2025

  • Fotografii de wildlife si natura care vor zoom extrem fara greutatea unui sistem DSLR/mirrorless cu teleobiectiv
  • Vloggeri si YouTuberi care vor un singur aparat versatil, usor, cu zoom bun pentru travel
  • Utilizatori casual care vor ceva mai bun decat telefonul dar mai simplu decat un DSLR cu obiective interschimbabile
  • Cei care fotografiaza spectacole, concerte, evenimente sportive unde distanta e mare si nu poti apropia

FZ7 second-hand in 2025 — merita?

Sincer: probabil nu, daca exista alternativa. 6MP si senzorul cu noise la ISO mare il fac limitat fata de orice smartphone din ultimii 5 ani.

Exceptie: daca il gasesti la 30-50 lei pe OLX si vrei sa inveti manual focus, expunerea manuala sau compozitia inainte sa investesti in ceva mai scump — e un aparat de scoala decent. Zoom-ul 12x e inca impresionant pentru pret.

Concluzie

FZ7 a fost in 2007 o treapta importanta intre compact si DSLR — m-a invatat sa gandesc fotografia inainte de a ajunge la aparate serioase. Camerele bridge ca gen au evoluat enorm, iar modelele actuale ofera lucruri pe care smartphone-urile nu le pot replica. FZ7 in sine e un muzeu purtabil — dar un muzeu cu poveste.

by ·1 Comment

Sa ma lasati sa aplaud. Ca fotobizon si incepator fotobizon in 2007, eram impresionat de calitatile acestui obiectiv fara pretentii. Costa 300 RON si era MI-NU-NAT. Probabil cel mai cumparat obiectiv Canon din istorie, unul din cele mai apreciate si mai ieftine. In 2025 povestea continua — cu un succesor si cu o intrebare noua: EF sau RF?

Canon EF 50mm f/1.8 II — impresii din 2007

Constructia: Plastic sincer si fara pretentii. Il face usor si ieftin. Nu il cumpara daca vrei sa impresionezi pe cineva cu dimensiunile lui — e mic si modest ca aspect. Optica insa compenseaza complet.

Focalizarea: Stiti cateii aia mici si intensi care latra si alearga ore intregi? Asta e impresia obiectivului — un motoras de jucarie chinezeasca, zgomotos dar eficient. Nu destul de zgomotos ca sa zgarie timpanele, dar audibil clar in liniste.

Diafragma f/1.8: Aici e magia. Pe intunericul de birou cu neoanele arse, poze la 1/60-1/200 cu ISO 100 sau 1600 — fara blitz, portrete excelente cu depth of field frumos. La f/1.8 e un pic soft, de la f/2.0 in sus sharpness-ul e foarte bun pentru pret.

Ce nu mi-a placut: Cand nu focalizeaza se da de pereti. Inelul de focus manual are doar 5mm latime — incomod de folosit. Diafragma cu 5 lame produce un bokeh mai putin rotund decat versiunile mai scumpe.

Canon EF 50mm f/1.8 STM — ce s-a schimbat in versiunea noua

In 2015 Canon a lansat versiunea STM (Stepping Motor) care rezolva aproape toate problemele vechiului Mk II:

  • Motor STM — autofocus silentios, ideal pentru video. Noaptea si ziua fata de motorul zgomotos al Mk II.
  • 7 lame diafragma in loc de 5 — bokeh mai rotund si mai placut
  • Inel de focus mai lat — mai confortabil pentru focus manual
  • Constructie usor imbunatatita — tot plastic, dar cu finish mai modern
  • Pret similar — in jur de 400-500 lei nou, sau 200-300 lei second-hand

Concluzie comparatie: Daca gasesti STM la pret similar cu Mk II second-hand, ia STM. Bokeh-ul mai bun si AF-ul silentios merita diferenta mica de pret.

Preturi actuale — ce gasesti in 2025

  • EF 50mm f/1.8 II (vechiul) — 80-150 lei second-hand pe OLX/Okazii
  • EF 50mm f/1.8 STM (nou) — 200-300 lei second-hand, 400-500 lei nou
  • EF 50mm f/1.4 USM — 400-600 lei second-hand, daca vrei un pas mai sus

EF vs RF — ce faci cu 50mm-ul pe un body mirrorless Canon

Canon a trecut la montura RF pentru mirrorless (EOS R, R5, R6, R8, R50 etc.). Daca ai un body RF si vrei sa folosesti obiective EF vechi, ai nevoie de adaptorul Canon EF-EOS R (~300-400 lei). Vestile bune:

  • Autofocusul functioneaza complet, inclusiv face/eye detection
  • IBIS-ul body-ului RF compenseaza lipsa stabilizarii din obiectiv
  • Adaptorul e solid si nu introduce pierderi de calitate optice

Alternativa nativa RF: Canon a lansat RF 50mm f/1.8 STM (~500-600 lei nou) — mai mic, mai usor, AF mai rapid, construit special pentru mirrorless. Daca esti full RF, acesta e alegerea logica.

Pentru cine are sens 50mm f/1.8 in 2025

  • Incepatori pe DSLR Canon EF — primul obiectiv dupa kit, fara discutie. Cel mai bun raport calitate/pret din tot ecosistemul Canon.
  • Portrete — pe APS-C devine echivalent 80mm, focal length clasic de portret
  • Fotografie de strada — discret, usor, deschidere mare pentru lumina naturala
  • Invatarea manuala — focal fix te obliga sa te misti pentru a incadra, cel mai bun exercitiu pentru incepatori

Concluzie

In 2007 il laudam la 300 RON. In 2025, la 80-150 lei second-hand pentru Mk II sau 200-300 lei pentru STM, ramane unul din cele mai bune investitii foto pentru incepatori. Optica buna, deschidere mare, pret mic — formula asta nu se demodeste.

Daca esti pe EF: ia STM. Daca esti pe RF: ia RF 50mm STM nativ. Daca ai 80 de lei si un body Canon vechi: ia Mk II si nu te gandi prea mult.

by ·0 Comments

despre.jpg

Despre ce? Review profesional al ultimilor x ani.

A inceput ca o poveste ieftina ca lucram pe putini bani, a inceput la Radio Europa Nova. A fost primul post de radio in care am calcat cu ganduri de angajare. Cel care m-a adus pe acolo sa vad izolatia fonica din cartoane de oua, Mihai G, m-a recomandat ca om bun la calculatoare. Puteam sa zicem calculatoare caci aveau 2. Stelica si Gigel. Stelica era un pur sange pentium 1 la 200 Mhz, Gigel era un impur sange Amd k5 care se tot reseta si era legat de Stelica. O retea primitiva de tipul peer to peer (legatura prin portul paralel)… Niste echipamente vechi folosite si rasfolosite, situate in spate la bingo pe langa beraria germana. De muncit nu prea aveai ce sa muncesti. Mai curatai un ventilator, mai suflai prafu din sursa (il puneai in ghiveci si cresteai un mic copac), mai reparai cate ceva. Asa am devenit eu “tehnic”. Printre picaturi mai ne jucam si de-a postul de radio pirat, mai ieseam la bere, mai pierdeam cate o noapte la vro’ petrecere.. ETC.

Urmeaza perioada neagra. Numai radio pirat, numai distractie, lipsit trimestrul de iarna de la liceu, iara distractie, cu 8 la purtare si 9 la sport ca sa nu ma exmatriculeze. Prin liceu am trecut usor, am invatat ce mi-a placut si am chiulit de la restu’. Am avut noroc ca profa de chimie, fizica, istorie s.a.m.d ma stiau de chiulangiu, da’ las ca invata baiatu. Si asa au trecut 4 ani. bacalaureat, examen de admitere si iata-ma la facultate.

In anul 1, la biliard la BGS, la bere, la biliard… mai un examen, mai o restanta… ca orice stundent care se respecta. Mai un ban la restante (analiza1 – 6 credite x 120 mii, baze de date1 4 credite, ASM.. iar 4 sau 5 credite… ), mai o bere si tot asa. Tot in anul 1 ma cauta neica Mihai. Ca bre hai sa ma ajuti ca am la munca o retea care nu merge. Ma duc acolo. Minunat. Eram la MIX FM…. microfoane… aproape 10 calculatoare, retea ETHERNET neica. Verific reteaua si pipi… mergea. ii zic omului “da’ nu are nimic reteaua” si ma invita la o discutie. Ca el ar vrea sa ma angajeze la Mix FM.. si ca daca sunt de acord. Ca nu e vorba de un salariu foarte mare dar ca e program flexibil si ca e bine… eram umed la pizda de fericire! In MIX-ul de bucuresti am prins 3 schimbari de “guvernare” si era sa o prind pe cea finala care s-a soldat cu concedierea tutu”l”or angajatilor cu o calduroasa strangere de mana. In perioada asta am stat cu un ochi la branza si cu alalalt la… cascaval si la unt. Pe langa IT (administrare retea, sisteme de calcul ETC) am facut editare audio (procesare, futizare si aplatizare), tehnic (stai cu pistolu de lipit in mufe), voce pe la stiri, am fost si la emisiuni (fanatic gamer, mix underground – moarta din stadiul de proiect, o emisiune hip hop… ca imi placea), am facut si site, grafica promotionala si pipi la buda. DE TOATE. Salariul a fost constant cu o singura variabila. Variabila “de cacat” care a fost constanta la valoarea “TRUE”.

O colega din MIX (reporterita, stirista) mi-a dat o adresa de email. Ia d’aci. Trimite mail la [email protected] si vezi daca poti sa iti pui un CV. Am pus CV… si peste 1 saptamana m-am dus cocotz la realitatea sa dau de intervievatori: Teo B. si Florin N. Florin era directoru’ IT, folderul atotstiutor de perl si a celor negre ce te pandesc in RTV. Cu el am purtat o discutie relaxata. Era zodia fecioara, nascut in aceeasi zi cu mine (daca stia cica nu ma mai angaja), iar cu Teo care mi-a lasat impresia de bai prostule nu stii nimic 🙂 am discutat mai tehnic, ca deh.. el E tatic in toate cele! 6 luni (de fapt 5) am rezistat in RTV. Stress, muie (care te pandea dupa colt si cum te vedea… pac te lua la futut), cacat, zbiarete, femei cu nisip in pizda, hartie de dus la imprimanta, ture de weekend in care imi numaram firele de par (chiar si pubian) eeeeeeeeeeeeeeeeeeeh. STOP!

Am fost la interviuri la o firma Romano Greceasca cu capital grec. PAYNET se numea si era un procesator de carduri (prin garduri), autorizator si mentenanta POS-uri si ATM-uri pentru 20 de banci din Romania si inca vro 3 din strainatate. Aici ati fi tentati sa ziceti “ba gogule te-ai scos”. Da m-am scos dar partial. 5 luni a fost bine dupa care dupa atatea balbaieli si minciuni (despre marirea de salariu pe care trebuia sa o acorde angajatilor) din partea conducerii au inceput semnele de intrebare. Da’ mie nu imi maresc salariul? dar vor sa scoata si bonurile de masa? dar de ce nu mai se platesc orele suplimentare? da de ce au scos si asigurarea medicala? Si iaca scot flocul dintre dinti si la misto fara nici o speranta aplic la un job la o banca (bank) cu care lucra praynetu. Trec doua saptamani si ma cheama la interviu. Mai trece o saptamana si iar un interviu… si mai trece o saptamana si semnez contractu cu banca, demisia cu playnetu. Am mai fost eu la interviuri pana atunci la AIG Life, HVB da’ ori am cerut prea multi bani… ori nu aveam experienta.

Si iaca din februarie anul curent sunt IT Network Administrator la o banca (despre care va zic dupa ce imi dau demisia – nu in viitorul apropiat, momentul este nedefinit).