2009. Am împrumutat un Peleng 8mm f/3.5 — obiectivul fisheye belorussian, „primitiv construit, multe șurubele, multă sticlă”. Primele impresii: inutil în fotografia de zi cu zi, dar very fun to use. Suferea de flare și aberații cromatice.

În 2025, Peleng 8mm rămâne o curiozitate vintage cu comunitate fidelă, dar alternativele moderne au schimbat complet raportul calitate-preț pentru fisheye.

Peleng 8mm f/3.5 — ce e și de unde vine

Peleng e un brand bielorussian (BelOMO) care a produs obiective optice pentru aparatele sovietice. Peleng 8mm f/3.5 e un obiectiv circular fisheye cu unghi de 180° pe diagonală, produs din anii ’80 până în 2000-uri. Montura originală e M42 sau Pentax K, cu adaptori disponibili pentru aproape orice sistem.

Specificații:

  • Focal: 8mm, circular fisheye
  • Apertură: f/3.5 maxim
  • Diafragmă: 12 lamele (apertura se schimbă manual printr-un inel cu click)
  • Distanță minimă focus: ~0,2m
  • Construcție: metal și sticlă, greu (~600g)

Calitatea optică — adevărul

Peleng 8mm e un obiectiv cu caracter, nu cu performanță tehnică:

  • Flare puternic — sursele de lumină în cadru sau în afara cadrului produc flare vizibil. Poate fi artistic sau deranjant depending on context.
  • Aberații cromatice — franjuri violet/verde la marginile contrastante, mai ales la aperturi mari
  • Distorsiune circulară extremă — e fisheye circular, deci tot ce nu e în centru e curbat masiv
  • Sharpness decent în centru, mai slab spre margini

Aceste caracteristici îl fac impropriu pentru fotografia de zi cu zi dar interesant pentru efecte creative, muzică live, skateboarding, arhitectură de interior extremă.

Peleng 8mm în 2025 — pe mirrorless

Pe mirrorless, Peleng 8mm devine mai interesant:

  • Cu adaptor M42→Sony E sau M42→Fuji X (~15-25 EUR pe eBay), funcționează excelent
  • Focus peaking pe mirrorless ajută la focalizarea manuală
  • Pe full frame Sony A7, cercul fisheye e parțial vizibil — imagine circulară. Pe APS-C acoperă aproape toată suprafața senzorului.

Prețuri actuale 2025: 80-150 EUR pe eBay, în funcție de stare și montură inclusă. A crescut față de prețurile din 2009 datorită interesului pentru obiective vintage.

Alternativele moderne — fisheye în 2025

  • Samyang/Rokinon 8mm f/3.5 (APS-C) — fisheye modern, calitate optică superioară Peleng, disponibil în monturi native. ~200-300 EUR nou, 100-150 EUR second-hand.
  • Laowa 4mm f/2.8 MFT Fisheye — pentru Micro Four Thirds, ultra-compact. ~200 EUR.
  • Venus Optics Laowa 9mm f/2.8 Zero-D — ultra-wide fără distorsiune fisheye, alternativă dacă vrei unghi larg fără efect circular
  • Smartphone fisheye lenses — clip-on pentru telefon, 20-50 RON, pentru experimentat fără investiție

Merită Peleng în 2025?

Da, dacă: vrei caracterul optic specific vintage, ai deja un sistem cu adaptor M42, sau vrei să experimentezi cu fisheye la buget mic față de alternativele native.

Nu, dacă: vrei calitate optică maximă sau fotografiezi în situații unde flare-ul e problematic.

big-lens-sigma

Sigma 200-500/2.8:

– 2.8 pe toata focala
– focus si zoom electric
– acumulatori proprii
– 500-1000/5.6 cu un teleconvertor si pastrarea autofocus-ului
– mare si greu
– atmosfera proprie

Filmuletul de la PMA2008 aici!

Ok, back to photo!

Ieri imi trimite LeX un link cu obiectivul din mijloc. Este vorba despre Lensbaby Composer, care arata extraordinar. Primul LensBaby aparut m-a intrigat si am vrut sa imi cumpar dar mi-am oprit imboldul pentru ca ar fi fost alt obiectiv care ar fi stat pe raft. Cele 3 din imagine (The Composer, The Muse si The Control Freak) tocmai au fost lansate de LensBaby ca produse noi, venind alaturi de optica noua (2 lentile, 1 lentila, plastic – toate 3 la 50mm si pinhole) pentru a ne oferi mai multe optiuni.

Pe partea experimentala este superb de folosit dar ma gandesc ca rezultatele pe care le scoti cu LensBaby poti sa le “experimentezi” si in Photoshop. Cum niciodata the real thing nu va fi surclasat de mimarea in Photosop acum sunt foarte curios sa vad cum este un LensBaby. Am vazut ca are mai multe tipuri de optica (interschimbabila), mai multe diafragme pe care le schimbi manual (adica scoti diafragma cu un tool special si pui alta la loc).

LensBaby au fost inventate de Craig Strong, un fotograf profesionist, care dorea pe digital efectele aparatului foto Holga sau Diana. Mi-ar placea sa incerc un LensBaby dar nu sa-l cumpar :))

Ai un DSLR, ți-ai cumpărat un obiectiv bun, faci poze — și ceva nu e în regulă. Imaginile par soft. Focusezi pe ochi și iese clar nasul. Sau urechile. Prietenul tău cu același aparat și obiectiv mai ieftin face poze mai clare. Începi să te întrebi dacă ai cumpărat o copie proastă sau dacă tu ești problema.

Cel mai probabil e nici una, nici alta. Ai front focus sau back focus — o problemă de calibrare între obiectiv și senzorul aparatului. Și în 2025, spre deosebire de 2008, o poți rezolva singur din meniul aparatului, fără service.

Ce este front focus și back focus

Când apeși pe jumătate butonul de declanșare, aparatul focalizează — face bip și afișează că a prins focusul. Faci poza. Dar zona clară din imagine nu e exact unde ai focalizat.

Front Focus — zona clară e în fața punctului de focus. Focusezi pe ochiul subiectului, iese clar nasul.

Back Focus — zona clară e în spatele punctului de focus. Focusezi pe ochi, ies clare urechile.

Cu cât apertura e mai mare (f/1.4, f/1.8, f/2.8), cu atât profunzimea de câmp e mai mică și eroarea devine mai vizibilă. La f/8 sau f/11 nu o observi — totul e în focus oricum. La f/1.8 sau f/2.8, un front/back focus de câțiva milimetri poate face diferența între o poză ascuțită și una care pare „soap opera”.

De ce apare — cauze principale

Sistemul AF faze-detectare de pe DSLR-uri folosește un senzor AF separat de senzorul de imagine. Lumina e divizată de oglindă semitransparentă — o parte merge la vizor, o parte la senzorul AF de jos. Distanța exactă dintre senzorul AF și senzorul de imagine trebuie să fie perfect calibrată. Dacă nu e, rezultatul e front sau back focus.

Toleranțe de producție — atât aparatele cât și obiectivele au toleranțe de fabricație. Un obiectiv perfect calibrat cu un corp funcționează corect, dar cu alt corp poate da front sau back focus. Nu înseamnă că vreunul e „defect” — înseamnă că toleranțele s-au adunat nefavorabil.

Third party vs native — producătorii de obiective third party (Sigma, Tamron, Tokina) nu au acces la specificațiile complete ale monturilor Canon, Nikon sau Sony și calibrează pe corpuri reprezentative. O copie specifică a unui obiectiv third party pe un corp specific poate avea mai mult sau mai puțin front/back focus decât media.

Uzura în timp — după mulți ani de utilizare, mecanismele interne ale obiectivului sau oglinzile aparatului se pot deplasa ușor. Un obiectiv care era perfect calibrat poate dezvolta front/back focus în timp.

Cum testezi — metoda focus chart

Ai nevoie de un focus chart — o imagine tipărită sau afișată pe ecran cu marcaje clare care arată unde e planul de focus față de un element de referință.

Focus chart-uri disponibile gratuit:

  • Focal Plane Chart — caută „Dot Tune AF chart” sau „focus test chart printable” pe Google Images
  • Aplicații mobile: „DSLR Camera Remote” sau „AF Calibration Chart” pe iOS/Android
  • Remus Hosu Focus Chart — există variante românești pe forumuri foto

Procedura de test:

  1. Tipărește sau afișează focus chart-ul pe un ecran sau carton rigid
  2. Poziționează aparatul pe trepied la un unghi de 45 de grade față de planul chart-ului
  3. Distanța față de chart: de 25–50 de ori lungimea focală a obiectivului (pentru 50mm → 1,25–2,5m)
  4. Setează apertura la maxim (cel mai mare număr f/ cel mai mic — f/1.8, f/2.8)
  5. Focusează pe marcajul central al chart-ului în modul AF single shot
  6. Trage 5–10 poze fără să miști aparatul
  7. Mărește pozele pe calculator la 100% și verifică unde e zona clară față de marcajul central

Dacă zona clară e consistent în fața marcajului central — front focus. Dacă e consistent în spatele — back focus. Dacă variază aleatoriu între poze — posibil obiectiv cu AF instabil, altă problemă.

Repetă testul la mai multe distanțe și focal lengths (dacă e zoom) — front/back focus poate fi diferit la capetele unui zoom.

Cum corectezi fără service — AF Fine Tune

Asta lipsea complet din articolul original din 2008 — și e informația cea mai valoroasă. Majoritatea aparatelor DSLR lansate după 2008 au o funcție de calibrare AF în meniu:

  • Canon — AF Microadjustment (în meniu Custom Functions sau AF Menu, în funcție de model). Disponibil pe 50D, 7D, 5D Mark II și toate modelele ulterioare.
  • Nikon — AF Fine-tune (în meniu Setup). Disponibil pe D300, D700, D3 și modele ulterioare.
  • Sony Alpha (DSLR) — AF Micro Adj. în meniu.
  • Pentax — AF Adjustment în meniu, cu funcția „AF Adjustment of specific lens” care memorează setările per obiectiv.

Scala de ajustare e de obicei -20 la +20. Valorile negative corectează back focus, valorile pozitive corectează front focus — sau invers, în funcție de producător. Verifică manualul pentru convenția exactă.

Procedura de calibrare:

  1. Activează AF Microadjustment/Fine-tune în meniu
  2. Setează valoarea la 0 și fă testul de bază descris mai sus
  3. Dacă ai front focus, încearcă o valoare negativă (-5, -10). Dacă ai back focus, încearcă pozitivă (+5, +10).
  4. Retestează după fiecare ajustare până zona clară coincide cu marcajul de focus
  5. Salvează — aparatele moderne memorează setarea per obiectiv (identificat prin codul electronic al montului)

Sigma USB Dock — dacă ai un obiectiv Sigma din seria Art, Contemporary sau Sports, Sigma USB Dock (~150 RON) permite calibrarea AF direct pe obiectiv pentru 4 distanțe diferite. Mai precis decât calibrarea din aparat, pentru că setarea se stochează în obiectiv și funcționează corect pe orice corp Canon sau Nikon.

Mirrorless — problema dispare?

Pe sistemele mirrorless moderne (Sony A7, Canon R, Nikon Z, Fujifilm X), front/back focus clasic nu mai există — și asta e una din marile îmbunătățiri față de DSLR.

Motivul: mirrorless folosește autofocus pe contrast sau phase detect direct pe senzorul de imagine, nu pe un senzor AF separat. Nu mai există oglindă semitransparentă, nu mai există senzor AF auxiliar, nu mai există distanță care trebuie calibrată perfect. Senzorul vede direct ce intră în obiectiv și focalizează pe ce vede.

Pe mirrorless pot apărea alte probleme de AF — focus breathing la video, tracking imprecis în lumină slabă, latență la obiective adaptate — dar front/back focus clasic e o problemă specifică arhitecturii DSLR cu oglindă.

Dacă folosești obiective DSLR pe mirrorless printr-un adaptor (de exemplu Canon EF pe Sony A7 via Metabones), pot apărea inexactități de focus datorate toleranțelor adaptorului — dar mecanismul e diferit față de front/back focus clasic.

Când mergi totuși la service

AF Fine Tune rezolvă problema în majoritatea cazurilor. Sunt situații când service-ul e necesar:

  • Aparatul nu are AF Fine Tune — modelele entry-level (Canon 1000D, 600D, Nikon D3xxx, D5xxx) nu au această funcție. Calibrarea se poate face doar la service sau prin schimbarea obiectivului.
  • Valoarea de corecție e la extremă — dacă trebuie ±15 sau ±20 pentru a corecta, problema e mai mare decât o toleranță normală și merită investigată la service.
  • Front/back focus variabil — dacă eroarea se schimbă între poze la aceeași distanță, e semn de uzură mecanică, nu de calibrare.
  • Același obiectiv are probleme pe mai multe corpuri — obiectivul însuși are o problemă internă.

Concluzie

În 2008 scriam că „nu este un job pe care putem să-l facem singuri” și că „ajungeți în service”. În 2025 nu mai e adevărat pentru marea majoritate a cazurilor. AF Fine Tune / Micro AF Adjustment din meniul aparatului rezolvă front/back focus în 30 de minute acasă, fără costuri și fără drumuri la service.

Dacă ai un DSLR cu obiective la aperturi mari și imaginile par sistematic soft pe unul din ele — testează mai întâi cu focus chart, apoi calibrează din meniu. E mai simplu decât pare și face o diferență vizibilă în calitatea pozelor.

Pana acum aveam numai variante sigma, tamron (oricum third party-uri). Canon s-a trezit intr-un final si a inceput sa ofere cumparatorilor un obiectiv nou.

Nu mai stam mult la discutii si tragem concluzia ca, Canon a trecut la productia de lentile pentru senzori crop, acest obiectiv inlocuind EF 28-300 de pe Full Frame. Daca cele mai multe aparate foto de la Canon (vorbim de SLR-uri) au crop 1.6 sau 1.3 si in afara de cateva EF-S-uri nu prea avea de unde sa alegi, acum GOOD NEWS! Mi-as fi dorit sa scoata obiectivul asta inainte, cand mi-am luat primul obiectiv pe langa cel de kit! Nikon au un 18-200 cu vr (vibration reduction… un fel de IS mai… de la nikon) dar pe Canon trebuia sa te adresezi third party-urilor.

Acest obiectiv are o plaja focala echivalenta la 29-320mm, facandu-l un zoom versatil alaturi de Image Stabilisation (laudat de cei de la Canon ca ar ajuta cu 4 stopuri).

Elemente de constructie: 16 elemente si 12 grupuri, 6 lame de diafragma, rotunjite. Obiectivul poate folosi filtre de polarizare – nu se invarte elementul frontal in timpul focusului (care este INTERN), distanta minima de focus este 45 cm iar sistemul IS detecteaza automat cand faceti panning si decupleaza stabilizarea pe orizontala! Cantareste 600g si poate fi pus alaturi de recentele camere de la Canon, 50D, 450D, 1000D si altele mai vechi. Filtrele acceptate sunt pe 72mm (ouch, astea-s scumpe!).

Acest obiectiv este lansat inainte Photokina 2008. Go Canon!!!