Am făcut curățenie și ghici ce am găsit, pe lângă junk-ul de rigoare? Trei procesoare. Procesoare care au intrat în istorie, pe care le overclockam pentru 33MHz, care nu aveau nevoie de răcire performantă și — în cazul unuia dintre ele — mi-au încălzit iarna prin căldura degajată.

Le prezint în ordine cronologică, cu povestea personală intactă și cu un epilog din 2025 pe care nu l-aș fi putut imagina în 2008.

Cyrix 6×86 — primul procesor, primele probleme

Primul meu procesor: Cyrix 6×86. Un fel de Pentium, dar mai ieftin, mai prost și mai fierbinte. S-a adaptat perfect cerințelor mele — iernile erau grele și aveam nevoie de încălzire ieftină. Am avut numai probleme cu procesorul ăsta. Se restarta sistemul când voia, se bloca, se albastrea ecranul. O minunăție.

Ce nu știam atunci despre Cyrix: compania a fost fondată în 1988 de foști ingineri Texas Instruments cu un scop clar — să bată Intel pe performanță per dolar. Și pentru scurt timp au reușit. În 1995, Cyrix a lansat 6×86 (M1), primul procesor care depășea echivalentul Intel la viteza de execuție a instrucțiunilor întregi. Prima dată când cineva îl bătea pe Intel la propriul joc.

Problema: co-procesorul matematic era slab. Iar jocurile 3D din 1995–1997 — Quake, Duke Nukem 3D — cereau tocmai co-procesor matematic puternic. Cyrix a pierdut piața gamer exact când aceasta exploda. Au redus prețurile, au devenit populari pe piața budget, dar nu au mai recuperat niciodată avansul tehnic.

Cyrix a fost cumpărat de National Semiconductor în 1997, apoi de Via Technologies în 1999. A dispărut oficial pe 11 noiembrie 2007 — la 19 ani de la fondare.

Intel Pentium MMX 166MHz — vârful de formă al liceului

Al doilea procesor: Intel Pentium MMX 166MHz, overclockat la 200MHz. Cel mai bun procesor pe care l-am avut vreodată — în acea perioadă. Mergeau toate șnur chiar și overclockat. Am jucat Duke Nukem, Quake 1 și 2 și alte jocuri care mi-au făcut liceul dulce. Upgrade-ul fusese necesar — mă saturasem de restarturi și blue screen-uri cu Cyrix-ul.

Pentium MMX (numele tehnic P55C sau 80503) a fost un salt real față de Pentium clasic. Extensia MMX adăuga 57 de instrucțiuni noi pentru procesarea multimedia — sunet, video, grafică 2D. Era baza pentru tot ce urma: SSE, AVX, instrucțiunile SIMD moderne care rulează azi în fiecare procesor.

Un detaliu puțin cunoscut: P55C a fost dezvoltat de Centrul de Cercetare Intel din Haifa, Israel — primul procesor major Intel proiectat în afara SUA. Haifa a devenit ulterior unul din cele mai importante centre de design Intel din lume, responsabil pentru arhitecturi întregi.

Pe un Pentium MMX la 133MHz rula Linux decent, stabil și util. Mulți l-au transformat în router sau server de fișiere — un obicei pe care generațiile ulterioare l-au continuat cu Raspberry Pi.

AMD K6-II 450MHz — concurența care a forțat prețurile în jos

Al treilea procesor: AMD K6-II la 450MHz. AMD s-a impus în 1998 cu procesoare competitive la prețuri scăzute. K6-II a apărut pe 28 mai 1998, cu viteze între 266 și 550MHz, 9,3 milioane de tranzistori și compatibilitate cu Socket 7 și Super Socket 7.

Rolul real al AMD K6 în istoria PC-ului e mai important decât pare: a forțat Intel să scadă prețurile la Pentium II și Celeron. Fără presiunea AMD, un PC decent în 1998–2000 ar fi costat cu 30–40% mai mult. În România, unde bugetele erau strânse, K6-II a însemnat că mai mulți oameni și-au putut permite primul PC performant.

După câțiva ani cu K6-II am sărit direct la AMD Athlon XP — 1600MHz echivalent. Era epoca când AMD câștigase clar runda: Athlon bătea Pentium 4 la același preț, iar Intel se chinuia cu arhitectura NetBurst supraîncălzită.

Epilog 2025 — ce s-a întâmplat cu „revoluția Intel–AMD”

În 2008 scriam că „Intel are piața” și că „îmi pare rău că AMD și-a luat-o în ultima vreme, dar sper că Core 2 Duo-ul meu să fie înlocuit de un AMD în viitor.”

Ironia: AMD a revenit spectaculos, mai tare decât oricând.

În 2017, AMD a lansat arhitectura Zen cu procesoarele Ryzen — primul salt generațional real față de Intel în aproape un deceniu. Ryzen 1700 la jumătate din prețul Intel Core i7 oferea performanță comparabilă sau superioară în workload-uri multi-thread. A fost cel mai mare cutremur din industria procesoarelor de la Athlon vs Pentium 4 încoace.

Ce s-a întâmplat după:

• Ryzen 3000 (2019) — AMD trece la 7nm înaintea Intel, care rămâne blocat la 14nm. Diferența de eficiență energetică devine evidentă.
• Ryzen 5000 (2020) — AMD câștigă și la performanță single-core, ultimul bastion Intel. Ryzen 9 5950X devine procesorul de referință pentru creatori și profesioniști.
• Intel răspunde cu Alder Lake (2021) și Raptor Lake (2022) — arhitectura hibridă cu P-cores și E-cores recuperează teren, mai ales în gaming.
• 2023–2025 — concurența e strânsă, ambii au argumente solide. AMD e mai eficient energetic; Intel câștigă în gaming pur la frecvențe înalte.

Dar cel mai mare șoc din 2025 nu vine de la AMD sau Intel. Vine de la ARM.

Apple M1 (2020) a demonstrat că un procesor ARM poate bate x86 la performanță per watt. MacBook-urile cu M1, M2, M3 și M4 au schimbat complet piața laptopurilor premium. Microsoft și Qualcomm urmează cu Copilot+ PC pe ARM. Dacă în 2008 Intel și AMD erau singurele opțiuni serioase, în 2025 arhitectura x86 în sine e pentru prima dată contestată serios.

Cei care au dispărut — Cyrix și prietenii

Cyrix nu a fost singurul care a încercat și a eșuat să concureze cu Intel și AMD:

• Cyrix / Via — procesoare low-power pentru sisteme embedded și mini-PC-uri ieftine. Nicio relevanță pentru desktopuri sau laptopuri mainstream din 2010 încoace.
• Transmeta — fondată de Linus Torvalds printre alții, a creat procesoare cu consum ultra-redus prin tehnica „code morphing”. A falimentat în 2009.
• IDT / Centaur Technology — absorbită de Via, continuă să existe marginal în sisteme embedded.
• Rise Technology — procesoare compatibile x86 la final de ani ’90. A dispărut rapid.

Piața procesoarelor de uz general a ajuns la un duopol Intel–AMD pentru x86, cu ARM câștigând teren rapid în mobile, laptopuri și servere.

Concluzie

Trei procesoare găsite la curățenie în 2008 spuneau povestea unui război care dura de decenii. În 2025, același război continuă — dar cu jucători noi, mize mai mari și o arhitectură complet diferită (ARM) care schimbă regulile jocului.

Cyrix-ul meu 6×86 care restarta sistemul când voia și încălzea camera iarna a fost, fără să știu atunci, parte din prima bătălie câștigată împotriva Intel. Nu a câștigat războiul. Dar a deschis drumul pentru AMD Ryzen, care l-a câștigat — cel puțin o rundă.

Core 2 Duo-ul din 2008 a fost înlocuit de un AMD. Mi s-a îndeplinit dorința.