by ·0 Comments

De curand am avut un proiect cu update-ul datelor din Windows referitoare la Daylight Saving Time. Procedura de lucru este una oarecum simpla si aveam de ales intre:

– update de la Microsoft
– script de modificat registrii + un alt scriptulet care punea bifa “automattically adjust… bla”
– tool-uri de la producatori software third party

Am folosit a 2-a varianta, prin GPO, se aplica la login. Pentru ca minunatia de script sa se aplice corect am permis utilizatorilor sa modifice zonele din registruu (tot prin GPO) si sa ajusteze timpul pe statii – daca mergea script-ul prin politica la start-ul (pe computer) nu ma mai tiganeam cu permisiuni pentru zonele alea de registrii.

Au inceput utilizatorii sa restarteze, sa se delogheze, sa se logheze… colac peste pupaza scriptul nu s-a aplicat pe absolut toate statiile. Procedura “de pus bifa” a celor ramase era: RDP, login, dubluckick – click – click dar am gasit niste jucarii de la IntelliAdmin.

Continue reading

by ·14 Comments

Uite peste ce am dat azi la munca…  Windows Server 2003 R2 / Standard x64 Edition / Service Pack 2.

Pentru ca tot ne place cuvantul uptime (noua, Sysadminilor) arat aici ca windows nu suge atat de tare precum spun linux geeks!

Luni va fi oprit serverul pentru instalarea unui “bare metal virtual server solution”… Sper sa prinda si cu ce o sa ruleze pe el uptime-uri de neam prost…

OLE!

by ·2 Comments

2009. Laptopurile fără CD-ROM apăruseră și reinstalarea Windows-ului devenise o problemă. Soluțiile de atunci: A Bootable USB și WinToFlash — aplicații care copiau installerul pe un stick USB. Procedura era complicată și incompletă.

În 2025, crearea unui USB bootabil cu Windows durează 10 minute cu Rufus și orice stick de 8GB+. Ghidul de mai jos e actualizat complet.

Ce ai nevoie

  • Stick USB de minimum 8GB (16GB recomandat pentru Windows 11)
  • ISO-ul Windows — descărcat oficial de pe microsoft.com
  • Rufus sau Ventoy — ambele gratuite

Nu mai ai nevoie de CD/DVD, nu mai ai nevoie de tool-uri de mounting, nu mai ai nevoie de proceduri complicate.

Metoda 1 — Rufus (cea mai simplă, recomandat pentru Windows)

Rufus (rufus.ie) e standardul pentru crearea USB-urilor bootabile Windows în 2025. Gratuit, portable (nu necesită instalare), actualizat constant.

Pași:

  1. Descarcă Rufus de pe rufus.ie
  2. Rulează Rufus (nu necesită instalare)
  3. Selectează stick-ul USB la „Device”
  4. La „Boot selection” → „Disk or ISO image” → apasă „SELECT” și alege fișierul ISO Windows
  5. Rufus detectează automat schema de partiție recomandată
  6. Apasă „START”

UEFI vs Legacy BIOS — decizia importantă:

  • GPT + UEFI — pentru orice calculator cumpărat după 2012. Windows 11 necesită UEFI obligatoriu.
  • MBR + Legacy BIOS — pentru hardware vechi pre-2012 sau sisteme cu BIOS clasic

Rufus detectează automat în funcție de ISO-ul selectat și îți recomandă schema corectă. Dacă nu ești sigur: GPT + UEFI pentru orice calculator modern.

Opțiunea specială Rufus pentru Windows 11: Rufus poate crea un USB Windows 11 care bypass-uiește cerințele de TPM 2.0 și Secure Boot — util pentru calculatoare mai vechi care nu le îndeplinesc oficial.

Metoda 2 — Ventoy (pentru multiple ISO-uri pe același stick)

Ventoy (ventoy.net) rezolvă o problemă pe care Rufus nu o adresează: vrei mai multe sisteme de operare pe același stick fără să reformatezi de fiecare dată.

Cum funcționează: instalezi Ventoy pe stick o singură dată, apoi copiezi oricâte fișiere ISO vrei direct pe stick ca fișiere obișnuite. La boot, Ventoy prezintă un meniu cu toate ISO-urile disponibile.

Ideal pentru: tehnicieni IT care vor Windows 10, Windows 11, Ubuntu Live, SystemRescue și alte tool-uri pe același stick de 64GB.

Metoda 3 — Media Creation Tool (oficial Microsoft)

Microsoft oferă propriul tool pentru crearea USB-urilor bootabile Windows 10 și Windows 11:

  1. Descarcă „Media Creation Tool” de pe microsoft.com/software-download
  2. Rulează, acceptă termenii
  3. Alege „Create installation media for another PC”
  4. Selectează limba, ediția și arhitectura
  5. Alege „USB flash drive”
  6. Selectează stick-ul și așteaptă

Avantaj: descarcă direct ISO-ul oficial fără să îl ai local. Dezavantaj: mai lent decât Rufus dacă ai deja ISO-ul descărcat.

Descarcă ISO-ul Windows oficial — nu de pe site-uri dubioase

ISO-urile Windows de pe site-uri neoficiale pot conține malware. Surse oficiale:

  • Windows 11: microsoft.com/software-download/windows11
  • Windows 10: microsoft.com/software-download/windows10
  • Windows Server: microsoft.com/evalcenter

Verifică hash-ul SHA256 al fișierului descărcat față de cel publicat de Microsoft — confirmi că fișierul e intact și nemodificat.

Bootarea de pe USB — setări BIOS/UEFI

Pasul final din 2009 era același: trebuie să setezi boot-ul de pe USB în BIOS. În 2025, procedura e ușor diferită pentru UEFI:

Metoda rapidă (Windows 10/11): Settings → System → Recovery → Advanced startup → Restart now → Use a device → selectezi stick-ul USB. Nu mai intri în BIOS.

Metoda clasică UEFI: la pornirea calculatorului apasă tasta de boot menu — de obicei F12 (Dell, Lenovo), F9 (HP), F8 (ASUS), Esc (unele modele). Selectezi stick-ul USB din meniu.

Metoda BIOS: F2, Del sau F10 la pornire pentru a intra în BIOS. Boot → Boot Order sau Boot Priority → mută USB la prima poziție → Save and Exit.

Concluzie — 2009 vs 2025

În 2009, crearea unui USB bootabil era o procedură de nișă cu tool-uri incomplete. În 2025 e o operație de 10 minute cu Rufus — mai simplă decât era inscripționarea unui CD în 2005.

Descarcă Rufus, descarcă ISO-ul oficial de pe microsoft.com, rulezi, selectezi, aștepți 10 minute. Gata.

by ·24 Comments

Nu cred ca exista un cititor care sa nu foloseasca pe calculatorul propriu de acasa macar un program, un joc – software in general – downloadat de pe internet (cu tot cu crack/serial). Intrebarea in general este: de ce la noi se pirateaza mai mult decat in alte tari?

Scuza care ar veni: sunt scumpe domne, nu am bani de asta! Ei nu? Ai ultimul racnet de masina, ai ultimul model de telefon, ai haine “de firma”, ceas de fitze dar totusi software-ul folosit de tine este luat “de pe net”. Nici nu vreau sa ma gandesc la alte scuze puerile: pai nu am stiut, toata lumea are, toti au software furat, carckuit, spart si asa mai departe.

Se poate si altfel?

Continue reading

by ·29 Comments

2008. Voiam să cumpăr 2GB RAM în plus — să ajung la 4GB — și descopeream că Windows XP și Vista pe 32 biți nu văd decât ~3,2GB din cei 4GB instalați. Calvarul era real: 32 biți vs 64 biți, compatibilitate aplicații, PAE, boot.ini. Concluzia de atunci: dacă vrei toți 4GB, trebuie Windows 64 biți.

În 2025, această problemă nu mai există pentru nimeni. Dar povestea ei e o capsulă a timpului despre cum funcționează limitele arhitecturale — și cum s-au rezolvat.

De ce 32 biți nu vedea toți 4GB — explicația tehnică

Un sistem de operare pe 32 biți poate adresa maxim 2³² = 4.294.967.296 bytes = 4GB de memorie. Teoretic. Practic, din cei 4GB de spațiu de adrese, o porțiune e rezervată pentru hardware — placa video, BIOS, dispozitive PCI. Pe un sistem tipic din 2008, rămâneau accesibili 2,7-3,4GB pentru RAM, restul era „ascuns” sub această zonă rezervată.

PAE (Physical Address Extension) — extensia Intel menționată în articolul din 2008 — extindea adresarea la 36 biți (64GB maxim), dar Windows XP desktop nu o implementa complet. Serverele Windows Server 2003/2008 pe 32 biți suportau PAE pentru mai mult de 4GB, dar desktop-ul nu.

Soluția corectă era simplă: Windows 64 biți. Teamele din 2008 despre compatibilitate erau parțial justificate — drivere de 64 biți nu existau pentru tot hardware-ul vechi, unele aplicații aveau probleme. Până în 2010-2011 toate problemele majore de compatibilitate se rezolvaseră.

Cum stau lucrurile cu RAM în Windows în 2025

Windows pe 32 biți e practic dispărut din utilizarea mainstream:

  • Windows 11 — nu există versiune pe 32 biți. Deloc. Microsoft a abandonat complet 32 biți pentru Windows 11.
  • Windows 10 — versiunea pe 32 biți există tehnic dar Microsoft a încetat să ofere upgrade-uri la Windows 11 pentru sistemele 32 biți. End of support pentru Windows 10 e octombrie 2025.
  • Windows 10/11 pe 64 biți — limita teoretică e 128GB pentru Home, 2TB pentru Pro/Enterprise. Nici un desktop sau laptop din 2025 nu se apropie de aceste limite.

Câtă RAM ai nevoie în 2025:

  • 8GB — minimul acceptabil pentru Windows 11 cu utilizare de bază (browser, Office, email). Sub 8GB simți înghețuri.
  • 16GB — standardul confortabil pentru marea majoritate a utilizatorilor: multitasking, browser cu multe tab-uri, gaming mediu.
  • 32GB — pentru editare video, mașini virtuale, gaming serios, programare cu toolchain-uri grele.
  • 64GB+ — workstation-uri profesionale: editare video 4K/8K, rendering 3D, ML/AI local.

RAM în 2025 — prețuri și ce cumperi

Față de 2008 când 4GB era o achiziție serioasă, în 2025 prețurile au scăzut dramatic:

  • DDR4 16GB (2x8GB) — 150-250 RON, standard pentru sistemele actuale
  • DDR5 16GB (2x8GB) — 200-350 RON, pentru platformele Intel Alder Lake+ și AMD AM5
  • DDR4 32GB (2x16GB) — 280-400 RON
  • DDR5 32GB (2x16GB) — 350-550 RON

DDR4 vs DDR5: dacă ai o platformă DDR4 existentă (Intel LGA1200, AMD AM4), rămâi pe DDR4 — nu există niciun motiv să schimbi placa de bază pentru DDR5 doar pentru RAM. Pentru sisteme noi pe Intel LGA1700+ sau AMD AM5, DDR5 e opțiunea naturală.

Dual channel — de ce contează

O lecție din 2008 care rămâne valabilă: RAM în dual channel (2 stick-uri identice) e semnificativ mai rapid decât un singur stick de aceeași capacitate totală.

2x8GB în dual channel e mai rapid decât 1x16GB în single channel — mai ales pentru procesoare AMD Ryzen unde banda de memorie influențează direct performanța procesorului. Cumpără întotdeauna kit-uri de 2 stick-uri, nu stick-uri individuale.

Memoria RAM pentru laptop — particularități 2025

Laptopurile din 2025 au un trend îngrijorător: RAM soldat pe placă (non-upgradeable). Apple a început cu ARM, urmat de Intel pentru eficiență. Dacă cumperi un laptop nou în 2025, verifică dacă RAM-ul e upgradeable înainte de cumpărare — pe multe modele nu poți adăuga RAM ulterior.

Laptopurile cu SO-DIMM (RAM schimbabil) sunt din ce în ce mai rare în segmentul premium, dar există în continuare în segmentul business și mid-range.

Concluzie — 2008 vs 2025

În 2008, limitele de 32 biți la 4GB RAM erau o frustare reală. Soluția era simplă — Windows 64 biți — dar teamele de compatibilitate o întârziau.

În 2025, problema nu mai există. Windows 11 e exclusiv 64 biți, 16GB e noul standard accesibil și prețurile au scăzut de 10 ori față de 2008. Singura problemă nouă: RAM soldat pe laptopuri care nu se poate upgrade. Asta ar fi deranjat enorm utilizatorul din 2008 care toca RAM-ul stick cu stick.