Au fost facute niste experimente in anii 1950,? Dr. Peter Witt a dat unor paianjeni mai multe substante…? LSD, marihuana, cofeina etc…? Cred ca filmuletul arata unele aspecte din viata oamenilor :)? Aici? puteti cumpara si cartea daca va pasioneaza subiectul.
PLM… blog-uri – bloage – boange
Imaginati-va ca toata lumea o sa fie blogger la un moment dat. O sa cedeze toti in fata ispitei de a avea blog, de a spune cate ceva despre tine, de a da mass message-uri cu link-ul catre ultimu post, de a avea un status cool “Gagici dezbracate la…” evident link catre ultimul post in care a scris despre IAURT!
Printre prieteni am cativa care au blog, unii chiar sunt clickuiti de foarte multa lume iar altii de… mai putina lume. Dintre cei clickuiti si cei neclickuiti se pare ca (virgula) calitatea posturilor (idei expuse, comentarii, ETC) apartine celor mai putin click-uiti. Multi au cazut in extrema “cate un post la doua ore”, cantitate – da-o in kkt de calitate… Imi pun un status ca “cea mai misto pasarica” si scriu despre ce am vazut azi in tramvai. Lumea clickuie si eu ies bine la trafic 😀
Recent (nu va ganditi ca de cateva zile) au inceput sa apara si la televizor. Are blog si tolontan, adrian naspase, zoso (wtf is a zoso),? un prezentator… alt prezentator – toata lumea. Ma intreb care este finalitatea unui blog? Au inceput sa apara rahatele mici luate cu copy-paste, subiecte de scandal cu bloggeri, garla de poze, filmulete, bancuri, posturi scurte “azi ploua – deci blogu nu are finalitate. Stiu ca suntem generatia copy paste in? tara lui copy paste? dar nici macar sa copiem nu stim. Pe mine m-a apucat recent sa mai scriu niste review-uri… le scriu din placere si din experienta acumulata ca incepator in arta fotografica. Simt ca lipsesc injuraturile catre manelari si muile la adresa lor dar voi reveni 🙂 nu? te poti abtine? cateodata sa nu-l injuri pe cretinul cu manele in telefon, pe baba care tocmai a scapat o basina si-l injura pe manelist, pe mosul care discuta cu baba ca ce bine era pe vremea lu’ impushkatu.
Asadar… ce cacat am vrut sa zic aici?
Expozitia de pisici…
Cei care ma cunosc stiu ca imi plac animalele. Imi plac toate animalele dar prefer pisicile… probabil pentru personalitate, pentru ca nu balesc, nu se caca o tona de rahat, nu te innebunesc cu latratul, nu te lasa sa faci din ele o carpa de sters praful, pentru ca sunt simpatice si idioate.
Azi am fost la EXPOZITIA DE PISICI. A fost organizata de Asociatia Felina Romana (click aici)? la Palatul Copiilor si a dat dovada ca romanii cand vine vorba de organizat ceva pot chiar sa suga ciorapii. Ce am vrut sa zic? Ei bine organizarea a fost de tot cacatul. Eu am fost acolo sa fotografiez felinele si nu mi-a placut ca felinele erau tinute in niste custi urate si un pic ruginite unele. Ne-am intalnit acolo cu o fosta colega de-a Andreei care dadea spre adoptie un motanel si ne-a spus ca nu le-au dat nisip pentru matzi si nici macar mancare cum se face la alte expozitii. Au fost putini expozanti dar cei care au avut timp sa-si aduca matza la expozitie au adus niste animale adorabile. A fost si un motan de 21 (a se citi DOUA ZECI SI UNU) de kg… am vazut si un matz pe nume Nosferatu – un Cornish Rex superb, birmaneze, albastrii de rusia, siameze, persane? si mai multe europene (adica de macadam sau maidaneze).
Evenimentul nu a fost foarte mediatizat dar a venit foarte multa lume. Pun pariu ca erau si casca gura care nu aveau ce face acasa dar atmosfera a fost prietenoasa. Cel care rupea biletele (5RoN / BUC) mi-a zis ca nu ma lasa sa mai intru daca ies sa fumez o tigara si cand ma intorc nu am biletul la mine… eu am zis ca ii arat fotografii facute de mine inauntru… el mi-a zis ca nu se poate… In fine 🙂 Am umplut un card de 1GB cu fotografii – mai mult Andreea care m-a lasat sa ii tin trepiedul in timp ce ea a pus monopol pe aparatul meu – am vazut matzi, am ras de unii stapani si ne-am mirat de organizarea care sa zicem lasa de dorit (ca sa nu fiu rau sa zic ca a fost de cacat).
Panasonic LUMIX DMC-FZ7 — review din 2007 si locul camerelor bridge in 2025
Primul meu aparat foto a fost un Olympus Superzoom 70G pe film — nu am tras mai mult de 3 filme cu el, zoom-ul scotea poze dezastruoase. Al doilea a fost un Canon Powershot A60, 2MP, 3x zoom optic — l-am invatat ca pe propriul buzunar. Al treilea, inainte de saltul la DSLR, a fost trecerea la 6MP si 12x zoom optic: Panasonic Lumix FZ7.
L-am echipat cu filtre si adaptor wide, ma mandream cu lentilele Leica 36-432mm/f2.8-3.3. N-a fost perfect — dar m-a invatat ce inseamna o camera serioasa inainte sa ajung la DSLR.
Ce era FZ7 in 2007 — specificatii si impresii
Ce mi-a placut:
- Mega O.I.S. (Image Stabilisation) — functiona bine, pozele ieseau clare chiar la timpi de expunere mai mari
- Autofocusul — rapid si precis, n-a dat rateuri niciodata. Flawless.
- Zoom optic 12x (36-432mm echivalent) — cu crop la rezolutii inferioare ajungeai la 16.5x, fara zoom digital
- Lentile Leica Vario-Elmarit — optica de calitate pentru clasa bridge, luminoasa la 36mm (f/2.8)
- Acumulatorul — ~500 cadre pe o incarcare, excelent pentru epoca
- Kit complet — tub adaptor si lens hood incluse in pachet
Ce nu mi-a placut:
- Senzorul — la ISO ridicat, zgomotul era atat de pronuntat ca erai fortat sa nu urci sensibilitatea. Limitare majora pe intuneric.
- Ecranul si viewfinder-ul — 150.000 pixeli pe 2.5 inch, cand concurenta punea 230.000. S-au zgarcit exact unde nu trebuia.
- USB 1.0 — toti ceilalti aveau 2.0. Fara card reader, transferul de fisiere era un chin.
Sfaturi din 2007, valabile si azi pentru FZ7 second-hand
- Nu cumpara adaptoare de zoom 2x-3x — strica optica existenta, introduc aberatii cromatice si dezechilibreaza aparatul. Stabilizarea devine inutila.
- Adaptoarele wide 0.45x-0.7x sunt o alta poveste — prima lentila se desface si ramane ca adaptor macro. Rezultatele la macro sunt impresionante.
- Tine un filtru UV montat permanent pe tubul adaptor, cu lens hood-ul in pozitie inversa cand nu il folosesti — se monteaza/demonteaza rapid.
Camerele bridge in 2025 — mai au sens?
Panasonic FZ7 a aparut intr-o epoca cand smartphone-urile abia daca aveau camera decenta. Azi, iPhone 16 Pro sau Samsung Galaxy S25 Ultra fotografiaza la ISO 3200 cu zgomot minim, filmeaza 4K si au zoom optic 5x-10x. Contextul s-a schimbat complet.
Dar camerele bridge nu au murit — s-au specializat.
Ce poate un bridge modern pe care smartphone-ul nu il poate
Camerele bridge actuale din clasa Panasonic FZ300, Sony RX10 IV sau Canon PowerShot SX70 HS ofera:
- Zoom optic extrem — 60x, 83x, 125x optic real. Niciun smartphone nu se apropie de asta.
- Senzor mai mare decat al smartphone-urilor — mai bun in lumina slaba fata de camerele teleobiectiv ale telefoanelor
- Ergonomie DSLR — grip real, butoane dedicate, viewfinder electronic — control manual complet fara sa pipai un ecran tactil
- Autonomie — 300-500 cadre pe acumulator vs 100-200 la smartphone cu camera intensiv folosita
- Durabilitate — modele weather-sealed pentru conditii dificile (FZ300 e etans la praf si stropi de apa)
Cine mai cumpara bridge in 2025
- Fotografii de wildlife si natura care vor zoom extrem fara greutatea unui sistem DSLR/mirrorless cu teleobiectiv
- Vloggeri si YouTuberi care vor un singur aparat versatil, usor, cu zoom bun pentru travel
- Utilizatori casual care vor ceva mai bun decat telefonul dar mai simplu decat un DSLR cu obiective interschimbabile
- Cei care fotografiaza spectacole, concerte, evenimente sportive unde distanta e mare si nu poti apropia
FZ7 second-hand in 2025 — merita?
Sincer: probabil nu, daca exista alternativa. 6MP si senzorul cu noise la ISO mare il fac limitat fata de orice smartphone din ultimii 5 ani.
Exceptie: daca il gasesti la 30-50 lei pe OLX si vrei sa inveti manual focus, expunerea manuala sau compozitia inainte sa investesti in ceva mai scump — e un aparat de scoala decent. Zoom-ul 12x e inca impresionant pentru pret.
Concluzie
FZ7 a fost in 2007 o treapta importanta intre compact si DSLR — m-a invatat sa gandesc fotografia inainte de a ajunge la aparate serioase. Camerele bridge ca gen au evoluat enorm, iar modelele actuale ofera lucruri pe care smartphone-urile nu le pot replica. FZ7 in sine e un muzeu purtabil — dar un muzeu cu poveste.
Canon EF 50mm f/1.8 — review complet, comparatie cu STM si ghid pentru EF vs RF in 2025
Sa ma lasati sa aplaud. Ca fotobizon si incepator fotobizon in 2007, eram impresionat de calitatile acestui obiectiv fara pretentii. Costa 300 RON si era MI-NU-NAT. Probabil cel mai cumparat obiectiv Canon din istorie, unul din cele mai apreciate si mai ieftine. In 2025 povestea continua — cu un succesor si cu o intrebare noua: EF sau RF?
Canon EF 50mm f/1.8 II — impresii din 2007
Constructia: Plastic sincer si fara pretentii. Il face usor si ieftin. Nu il cumpara daca vrei sa impresionezi pe cineva cu dimensiunile lui — e mic si modest ca aspect. Optica insa compenseaza complet.
Focalizarea: Stiti cateii aia mici si intensi care latra si alearga ore intregi? Asta e impresia obiectivului — un motoras de jucarie chinezeasca, zgomotos dar eficient. Nu destul de zgomotos ca sa zgarie timpanele, dar audibil clar in liniste.
Diafragma f/1.8: Aici e magia. Pe intunericul de birou cu neoanele arse, poze la 1/60-1/200 cu ISO 100 sau 1600 — fara blitz, portrete excelente cu depth of field frumos. La f/1.8 e un pic soft, de la f/2.0 in sus sharpness-ul e foarte bun pentru pret.
Ce nu mi-a placut: Cand nu focalizeaza se da de pereti. Inelul de focus manual are doar 5mm latime — incomod de folosit. Diafragma cu 5 lame produce un bokeh mai putin rotund decat versiunile mai scumpe.
Canon EF 50mm f/1.8 STM — ce s-a schimbat in versiunea noua
In 2015 Canon a lansat versiunea STM (Stepping Motor) care rezolva aproape toate problemele vechiului Mk II:
- Motor STM — autofocus silentios, ideal pentru video. Noaptea si ziua fata de motorul zgomotos al Mk II.
- 7 lame diafragma in loc de 5 — bokeh mai rotund si mai placut
- Inel de focus mai lat — mai confortabil pentru focus manual
- Constructie usor imbunatatita — tot plastic, dar cu finish mai modern
- Pret similar — in jur de 400-500 lei nou, sau 200-300 lei second-hand
Concluzie comparatie: Daca gasesti STM la pret similar cu Mk II second-hand, ia STM. Bokeh-ul mai bun si AF-ul silentios merita diferenta mica de pret.
Preturi actuale — ce gasesti in 2025
- EF 50mm f/1.8 II (vechiul) — 80-150 lei second-hand pe OLX/Okazii
- EF 50mm f/1.8 STM (nou) — 200-300 lei second-hand, 400-500 lei nou
- EF 50mm f/1.4 USM — 400-600 lei second-hand, daca vrei un pas mai sus
EF vs RF — ce faci cu 50mm-ul pe un body mirrorless Canon
Canon a trecut la montura RF pentru mirrorless (EOS R, R5, R6, R8, R50 etc.). Daca ai un body RF si vrei sa folosesti obiective EF vechi, ai nevoie de adaptorul Canon EF-EOS R (~300-400 lei). Vestile bune:
- Autofocusul functioneaza complet, inclusiv face/eye detection
- IBIS-ul body-ului RF compenseaza lipsa stabilizarii din obiectiv
- Adaptorul e solid si nu introduce pierderi de calitate optice
Alternativa nativa RF: Canon a lansat RF 50mm f/1.8 STM (~500-600 lei nou) — mai mic, mai usor, AF mai rapid, construit special pentru mirrorless. Daca esti full RF, acesta e alegerea logica.
Pentru cine are sens 50mm f/1.8 in 2025
- Incepatori pe DSLR Canon EF — primul obiectiv dupa kit, fara discutie. Cel mai bun raport calitate/pret din tot ecosistemul Canon.
- Portrete — pe APS-C devine echivalent 80mm, focal length clasic de portret
- Fotografie de strada — discret, usor, deschidere mare pentru lumina naturala
- Invatarea manuala — focal fix te obliga sa te misti pentru a incadra, cel mai bun exercitiu pentru incepatori
Concluzie
In 2007 il laudam la 300 RON. In 2025, la 80-150 lei second-hand pentru Mk II sau 200-300 lei pentru STM, ramane unul din cele mai bune investitii foto pentru incepatori. Optica buna, deschidere mare, pret mic — formula asta nu se demodeste.
Daca esti pe EF: ia STM. Daca esti pe RF: ia RF 50mm STM nativ. Daca ai 80 de lei si un body Canon vechi: ia Mk II si nu te gandi prea mult.