Azi am stabilit ca intre orele 10 si 10:30 vin sa repare (evident contra cost) legatura picuranda de la calorifer. Am pus ceasul sa sune fix la 9:30 ca sa nu ma prinda adormit. M-am trezit, am baut cafeaua si intr-un final (evident trecut generos de 10:30) a venit unul din ei, a constatat si a plecat la o lucrare + cumparaturi de piese. „Venim pe la 1 – 1:30!”
Ghici la cat au venit? 18:30… Nu avea sens sa cer explicatii, eram fericit ca au venit si scap de stresul care nu ma mai lasa sa dorm noaptea – picatura chinezeasca de pe returul caloriferului. Acum aveam nevoie sa oprim apa si sa golim instalatia.
La etajul 5 sta renumitu Nea’ Popica – Domnu’ Popescu. El are cheile asa ca … sun 1 data, de 2 ori, de 3 ori… nimic. Intr-un final raspunde (cred) nepotul care isi facea baie. Domnu’ Popescu nu este, e plecat (cel mai probabil sa traga la masea), asa ca il sun pe presedintele blocului, nea’ Razvan, dar asta nu stie absolut nimic, nu stie cine are cheie, nu stie cine ar trebui sa aiba cheie… el este doar presedinte. Trecem peste asta ca mi-a zis ca are cineva de la 3 cheia (dar parca mai devreme cu jumatate de minut nu stia nimic, ridica inocent din umeri). I got the key.