by ·0 Comments

În 2006 scriam pe blogul ăsta o întrebare care mă roade și acum, modificată ușor de timp: unde voi fi peste 10 ani? Atunci mă temeam de singuratate, de un job prost plătit, de stagnare. Acum, aproape 20 de ani mai târziu, întrebarea e aceeași — dar contextul e fundamental diferit. Și nu pentru că am rezolvat-o. Ci pentru că lumea în care trebuie să o răspunzi s-a schimbat complet.

Frica nu s-a schimbat. Contextul, da.

În 2006, frica principală era clasică: să nu ajungi la 35 de ani cu un job mediocru, fără bani, fără direcție. Frica de nerealizare profesională și socială. O frică perfect valabilă și azi — dar acum are un layer în plus: și dacă jobul tău dispare complet în 10 ani?

Nu e o întrebare retorică. Conform unui raport McKinsey din 2023, între 40-60% din activitățile de muncă actuale pot fi automatizate cu tehnologia existentă sau în curs de dezvoltare. Nu înseamnă că toți rămân fără job — înseamnă că joburile se transformă mai repede decât oricând.

Întrebarea corectă nu e unde, ci cine

Unde voi fi peste 10 ani? e o întrebare de locație. Mai utilă e întrebarea: cine voi fi peste 10 ani?

Ce competențe vei avea? Ce probleme poți rezolva pe care alții nu le pot rezolva — sau pe care o mașină nu le poate rezolva? Ce relații ai construit? Ce reputație ai în domeniul tău?

Locul în care vei fi — țara, compania, titlul — sunt mai puțin predictibile ca oricând. Cine ești tu în acel loc contează infinit mai mult.

Ce funcționează efectiv pentru planificarea pe 10 ani

Gândește în scenarii, nu în planuri fixe

Planul rigid de 10 ani e o iluzie — pandemia, AI-ul, recesiunile ne-au demonstrat-o. Ce funcționează e să gândești în 2-3 scenarii: dacă lucrurile merg bine, dacă se schimbă ceva major, dacă trebuie să o iau de la zero. Pentru fiecare scenariu, ce competențe te ajută să supraviețuiești și să prosperi?

Investește în lucruri greu de automatizat

Gândire critică, comunicare, leadership, empatie, creativitate aplicată — sunt domenii unde oamenii rămân relevanți mult mai mult decât în sarcinile repetitive. Nu înseamnă că ignori tehnicul — înseamnă că nu te bazezi doar pe tehnic.

Construiește ceva al tău, paralel

Un blog, un newsletter, o audiență, un produs mic, o reputație online în nișa ta. Nu pentru că vei deveni influencer — ci pentru că în 2025, a exista profesional online e echivalentul cărții de vizită din 2006. Și îți oferă un plan B indiferent ce se întâmplă cu jobul principal.

Revizuiește anual, nu la 10 ani

Check-in anual: am crescut? Am învățat ceva nou? Sunt mai aproape sau mai departe de ce vreau? 10 ani e prea mult ca interval de feedback. Un an e perfect.

Ce am învățat din cei ~20 de ani de când am scris prima oară asta

În 2006 mă temeam că nu voi fi suficient. Că nu voi ajunge unde trebuie. Că alții o vor duce mai bine.

Ceea ce nu știam atunci: suficient e o linie care se mișcă mereu. Nu o prinzi niciodată dacă o urmărești extern. O găsești doar când decizi tu unde e.

Și jobul de 500 de euro pe care îl menționam atunci? S-a transformat în altceva. Și apoi în altceva. Nu pentru că am avut un plan perfect — ci pentru că am continuat să mă mișc.

Concluzie

Peste 10 ani vei fi suma alegerilor mici pe care le faci azi: ce înveți, cu cine te înconjori, ce construiești, cât de sincer ești cu tine despre ce funcționează și ce nu. Nu e o destinație. E un proces.

Și dacă te uiți în jur în metrou și vezi fețe triste — poate că unii chiar sunt blocați. Dar poate că unii se gândesc exact la aceeași întrebare ca tine. Asta te face mai puțin singur decât crezi.

by ·0 Comments

din-seria-seriilor.jpg

Intr-o farmacie intra un tanar, plin de el, care arata farmacistei mana dreapta ridicata in sus, cu degetele rasfirate. – Cinci, spune el. – Cinci ce, zise farmacista? – Cinci Viagra, ca in seara asta vine o rusoaica la mine si vreau sa fiu in forma. Ziua cealalta apare tanarul in usa, ceva mai mohorat, si ridica ambele maini in sus. La care farmacista: – Zece Viagra ??!!!! La care tanarul: – Nu, o crema de maini, ca nu a venit rusoaica!

Asta asa ca sa ne descretim fruntzile!
Ca fapt divers imi dau seama pe zi ce trece cat de complicata e viata si cat vrei nu poti impaca si capra si varza…

Pe deoparte e munca, pe cealalta parte este iubita. Sus e nevoia de bani.. iar jos… JOS SUNT EU! Dedesubtul celor mai imbecile ganduri, dar deasupra cacatului asta de viata. Daca iti dai demisia te certi cu “ai tai”. Daca te angajezi nu o sa mai ai timp de iubita… deci te certi cu iubita… daca te angajezi pe mai putini bani te certi iar cu iubita, daca nu te angajezi si stai acasa si freci menta te certi cu toti… ca nu poti sa freci menta cu asa o nesimtire. DACA IMI BAG EU PULA CE ARE? Vreau sa traiesc 3 luni cum vreau eu nu cum vreti voi! Vreau serile pe care le petreceam cu prietenii inapoi, vreau datoriile din radio, vreau banii de la administratia financiara, vreau o camera si un pat mai mare, vreau mocheta pe jos, vreau un scaun ergonomic de birou directorial, vreau sa ma inteleaga femeia, vreau sa inteleg femeia, vreau foc din nou, dar vreau si fum… Vreau o viata linistita numai 5 minute.

Urasc monotonia si minciunile din jur, urasc oamenii care nu stiu “pe sleau” ce vor, imi urasc shefii ingushti la minte, deteriorati de ideile putrezite care le au ei despre viitorul unui post de radio, URASC datoriile pe care le au catre mine.

Iubesc O FEMEIE, O ADOR dar cateodata imi vine sa o omor 🙂 (mi-a placut rima), Iubesc diminetile in care ma trezesc si ma uit la ea cum doarme, iubesc diminetile in care imi povesteste tampeniile pe care le fac in somn 🙂 URASC PATURILE IN CARE DORMIM….

….mdea

by ·0 Comments

trustbyte.jpg

Azi am fost la IUBIREA vietii mele radioul… si asta nu orice fel de radio, Radio MIX Bucuresti unde am aflat cu bucurie ca o sa incasez BANI. NEne asta imi place mie.. sa incasez bani! BANI si iar BANI!!! 🙂

Va spusei ca recent am devenit (oinca nu am semnat) copropietar de firma… 50% baby… ce ti-e si cu firmele astea.. ca sa mearga ai nevoie de oameni.. si ca sa ai oameni trebuie sa ai bani sa ii platesti. E placut cand faci ceva pentru tine (like laba & stuff) dar e frustrant cand vezi ca ai de luat bani si nu ii poti aduna :)) eh.. noi sa fim sanatosi ca in rest sunt detalii :))

revenim la subiectul radio: o sa se intample schimbarea in un radio serios, o sa se intample salarii venite la timp (rogumash) si in afara de asta faima! faima si celebritate 🙂 notorietate si sex, baganeam poola in el de aerobic! ca sa se intample schimbarea trebuie schimbat:? consola de emisie, calculator emisie…. SIMPLU pentru mine, pentru colegii care nu au treaba cu emisia dpdv al animatiei pe post.. dar ma gandesc la colegi cat de terminati o sa fie? cand o sa trebuiasca sa munceasca nitel sa incete noul program de emisie si mixerul.. si… ce daca! ?

revenim acum la subiectul: DRAGOSTE… nu am nimic de spus…

p.s layout ala cu trustbyte e facut in graba.. mie nu imi place.. voua va place?

by ·0 Comments

the-first-day-of-mintru.jpg

Trandaveala – arta de a nu face nimic

Si fiindca n-am gasit nici un mod rapid si eficient de a-mi simplifica viata, am deprins o noua si utila practica: trindaveala – arta de a sta degeaba.

Metoda consta in luarea unor mici pauze mentale din munca “la greu”. Nu trebuie decit sa schimbi modul de abordare. In loc sa te framinti permanent cu gindul la urmatoarea prioritate de pe lista ta de sarcini, mai bine acorda-ti o permisie, zaboveste asupra clipei, savureaza momentul. Nu-ti lasa eul, stapinul tau interior, sa te copleseasca cu vinovatia ca ti-ai luat ochii de pe ceas pentru citeva secunde. Aceasta tehnica de leneveala pe care mi-am insusit-o curind nu cere abilitati speciale, antrenori particulari, aparate de exercitiu sau implicatii financiare. De fapt, poti sa nu faci nimic in cel mai activ mod – in timp ce mergi, astepti sau asculti, fara sa perturbi cumva incarcatul tau orar. Uneori, esti chiar obligata sa nu faci nimic – atunci cind esti blocata in trafic, aatepti la dentist, sau la o coada – si lipsa de activitate devine un cadou neasteptat.

Si pe langa frecatul mentei ma gandeam sa aplic si pentru un post uin mafie… sa imi asigur spatele :))

by ·0 Comments

? pick-my-nose.jpg

1:00 cineva ma (uibeste)!

UIBESTE si nu iubeste ca acum? sunt linistit! previziuni de munca? DESTULE! Preaviz la realitatea ? DAAAAAAAAAAA

Ce fromoasa e viata! am facut azi o baie de 1 ora sau ceva de genu. mai relaxat de atat nu am putut sa fiu (asta exceptand orele de dupa sex in care nu? mai pot sa fac nimic – i’m useless after sex)? , am fost plecat cu prietenii prin club, maine o zi onomastica cu tort…

Cui ii pasa ca incepe saptamana viitoare? MIE NU IMI PASA! o sa merg la munca sa ma bucur de preaviz, cu castile pe urechi, cu telefonul oprit.. O SA O ZGUDUI!

Apropos…? ma uitam vineri la colegii mei de munca. Oameni de mare caracter, fiecare original in felul lui, cu bune – cu rele, toti merita aplauze pentru stoicismul cu care infrunta atmosfera incarcata (prea incarcata) de mui, injuraturi, bube si puroi. RESTECPA!

Colac peste pupaza, a new start is coming! 🙂