Tricou marca Adidas, pantaloni scurti marca Puma si incaltari sport Reebok. La toate astea adaugi ochelari D&G, o freza MTV, sprancene pensate riguros si un ceas mare cat conserva si obtii adolescentul mirat din Romania, la moda si evident culeanu.
Am vazut multi imbracati asa… imbatranesc eu sau chiar sunt ridicoli? Singura freza e “m-am pisat in priza frizerului” si din cauza sprancenelor care ar trezi invidia in orice fotomodel nu mai au decat o privire mirata, singura expresie pe care o mai pot exprima…
Primele încălţări care m-au ţinut mai mult de 6 luni au fost o pereche de Reebok. Negri, simpli, din piele, făcuţi cu simţ de răspundere, cu o siglă micuţă pe una dintre laterale. I-am aruncat când s-a găurit talpa, altfel pielea şi căptuşeala erau încă ok. Acu’ ăştia nu mai au decât rahaturi sticloase, oglinzi de purtat în picioare, umplute cu tot soiul de briz-briz-uri cu iz de bazar, care în câteva luni sunt bucăţele.
În fine, adevărul e că îmbătrânim. Fiecare nouă generaţie a adus cu ea ceva diferit, ceva care, desigur, nu convenea celor mai în vârstă. E doar dorinţa umană de a fi altfel – răspuns pe care-l şi vei primi atunci când îi vei întreba pe vreun dintr-ăsta care-s motivele care l-au împins să-şi penseze sprâncenele şi să-şi tragă o freză 220v (din partea celor care înţeleg cât-de-cât conceptul de diferit – ăia mai limitaţi o să-ţi zică doar că “ie cul”).
Şi bunicii noştri se uitau ciudat la noi. Pe vremea lor se ieşea la plimbare în costum cu cravată sau papion, nu în tricou şi pantaloni scurţi (nu m-au văzut niciodată îmbrăcat în tricoul cu cruce întoarsă, că altfel reacţionau ca tine :))).
Eu vorbesc de ridicolul de a purta 10 marci la vedere ca sa iti arati statutul social, ca ai bani mostly si porti doar “de firma / originale”… nu de diferenta de varsta :))
Deci iarta-ma, dar astea sunt idei de romani. Numai la noi detinerea de haine de calitate determina o asemenea isterie. In tarile decente ORICE om are asa ceva si prefera hainele in cauza zdrentelor din bazarele chinezesti. Nu este vorba de nicio valoare si, daca hainele se potrivesc ca si culoare, nu vad care e problema. Si eu am haine sport cu respectivele marci si le cumpar pentru ca sunt de calitate si misto. Acum le cumpar ca sunt si ieftine, pentru ca americanii vand Adidas Superstar cu 60 USD (la sale is 35-40), in conditiile in care noi dam 100 de euro in Romania.
Faptul ca sunt atat de scumpe la noi, inseamna doar preturi nesimtite, in conditiile in care aceeasi marfa o iau acum cu 1/3 din pret. Decat niste rahaturi chinezesti de plastic, crede-ma ca platesc la orice ora pretul mai mare pentru un pantof decent. La fel si cu hainele.
Aici orice homeless de pe bancile din parc este imbracat cu haine “de firma”. Doar noi romanii, dam cu fundul de pamant, ca e mare lucru. Nu e nicio treaba. Puma, Adidas etc. nu sunt “marci” atat de importante. Vuitton, Prada, astea is cele de fitze, un Puma este doar o chestie cu pret decent si calitate buna. 🙂
:))
Eu zic intocmai de hainele la care se vede doar marca, nu conteaza calitatea ci doar sa se vada MARCA nene.
Deci?
Ce isterie ai vazut? Exista un trend anti haine adidas/nike/reebok si in general impotriva lucrurilor de calitate?
Traiasca tribul ADPUMBOK, mai ales daca se regasesc cele 3 marci pe un singur articol de imbracaminte :))
Ill, am citit destule articole pe tema asta in ultimele 6 luni, plus ca am destui cunoscuti care pica in freza, daca te afisezi cu un pantof adidas, desi multi ii purtam pentru ca sunt comozi si ne plac. Ma doare exact sub coada ce opinie au altii despre mine, in conditiile in care la 32 de ani, gagica fiind, apar mereu in t-shirt si niste jeans, desi varsta si corpul mi-ar permite sa fiu mai “pitzi” in imbracaminte. Deci nu ma intereseaza hainele in general, garderoba mea merge pe sistemul “comod si durabil”.
La multe haine se vede marca. Nu poti rupe broderia Puma sau Adidas de pe trening, doar ca sa nu se vada, plus ca multe haine/pantofi au deja designul in sine atat de “relevant”, ca poti acoperi eticheta si se stie cine i-a produs.
Eu imi aleg hainele pe urmatoarele principii: aspect / materiale / pret. Nu am doar haine de “marca”, am si destule chestii luate cu 3-4 euro de pilda, dar care au parut a fi OK. De obicei ma arunc la aspect, ca am si io trairile mele, apoi realizez ca 1% din haine mi-s bune (se fac haine pentru oameni mai “plini” dupa cate observ), ma uit clar si la pret, ca acolo ne doare cam pe toti.
Cand voi avea copil (sper cat de repede, daca ne miscam fundul mai cu talent :D), intentionez sa il imbrac cu haine bune. Nu neaparat sa intru la Prada sa ii cumpar toale, ca nici io nu cumpar de acolo, dar aproape sigur voi “pescui” prin magazinele de sport dupa chestii relevante pentru junior. Asta sper ca nu-mi va face copilul “cocalar”, ca sigur nu asa va fi crescut 😉