Ma uitam pe comentariile de la articolul din libertatea, referitor la cainii vagabonzi si zonele in care ei sunt din belsug si nu am putut sa nu observ cat de primitivi suntem. In Romania este nevoie sa moara o femeie doar ca autoritatile sa recunoasca ca avem o problema la acest capitol, iar consatenii sunt impartiti in 2 tabere: aia care iubesc cainii si le dau resturi sa manance si aia care s-au saturat (de zgomot, frica si asa mai departe) si sunt numiti de cei din prima tabara “jogodii fara suflet”.

Eu fac parte din tabara care s-a saturat de zgomotul pe care il fac prietenii patrupezi si nu consider ca este normal intr-o capitala europeana sa iti fie frica sa-ti lasi copilul sa se joace in jurul blocului ca sunt caini vagabonzi. Da, stiu, sunt o jigodie fara suflet, dar si o jogodie nedormita! Pentru ca la orice problema se cauta vinovati si nu solutii: vina o avem noi, toti, in special autoritatile care spun ca nu au timp si bani sa faca adaposturi.

Solutia civilizata ar fi sa se urmeze modelul din europa de vest si din state, dar pana atunci vom mai vedea copii, batrani sau chiar oameni in toata puterea ajunsi la spital pentru ca nu au avut o bucata de paine/carne sa dea la animal cand ii ataca.

PS. Daca te-ai saturat de zgomotul inoportun al trupelor de patrupezi nu inseamna ca nu iubesti animalele sau ca esti o javra (jogodie) fara suflet, parerea mea!

PS. Cand m-am mutat in Drumul Taberei nu erau asa multi caini. Aveam 2 in zona, simpatici, pe care i-am poreclit Sarmosu’ si Fetita. Acum sunt 7 prin jurul blocului ca avem pensionari milosi in bloc si le arunca resturi de mancare de la geam (eh? misto nu?), mai vad vreo 5-6 in drum spre statia de autobuz iar la intersectia Romancierilor cu Drumul Taberei…