Hai sa vorbim despre sani, sani si silicoane.
Razboiul sanilor sexy sau complexul “they are too small”. Cred ca s-a mai discutat despre asta dar mie imi plac sanii cu silicoane. Au ceva magic si neobisnuit. Nu imi imaginez niste silicoane altfel decat cu un decolteu generos 🙂

Ati intreba: ce dracu au magic niste tate din plastic… Am raspunde: nu este vorba numai de silicoane.Toti sanii au ceva magic. Barbatii recunosc ca se uita cateodata in decolteul unei domnisoare, cu o privire tampa. Uneori se intampla sa se scurga o balutza pe la coltul gurii… asta e dovada clara ca in momentul ala creierul nostru nu mai face altceva. 100% el se ocupa cu “privitul”. Pe langa uitat se mai intampla niste procese chimice in corp care duc la formarea (in unele cazuri) de corturi. Avem vedete care poarta asupra lor sani “falsi”: Anna Lesko: Implanturi mari. Nu o sa le numim implanturi ca suna prea medical. Nota 8; Iulia Vantur: Ca lucreaza la Pro nu mai conteaza 🙂 sa spunem ca trecem cu vederea. Gagica arata misto; Simona Patruleasa: foarte misto! Are o atitudine super ok, arata foarte bine; Monica Barladeanu: Lost? As zice get lost. Trebuie sa fie acolo cineva cu vise erotice recurente cu ea; Monica Columbeanu – unii ar zice ca nu s-a tunat dar irinel este tot timpul fericit :); Mihaela Radulescu – probabil cea mai discutata figura publica a tv-ului. Unii spun ca arata f bine, altii zic ca o modifica astia la televizor. Eu zic ca arata misto. Are o varsta pe care nu o arata. Mai sunt: Oana Zavoranu (suna cunoscut numele), Andreea Raicu si Daniela Gyorfi la care augumentarea probabil a fost facuta in Uzbekistan sau Pakistan. Au folosit si ei ce au gasit. Rezultatul este dezamagitor.
Fetitele cu codite, invidioasele, vor spune intotdeauna ca ele nu vor silicoane, ca sanii lor sunt asa cum trebuie sa fie. De acord, atata vreme cat nu-s fulare. Ma intreb daca vedetele noastre s-au gandit la riscurile la care s-au expus. Exista si operatii nereusite…



S-a intamplat blogul asta acum ceva vreme. Am zis ca pot sa plec de pe Yahoo360 ca ma duce capul sa hostez singur un blog, ma duce capul sa aberez, ma duce capul sa expun cat de cat cu putin umor cateva idei… dar din entuziasmul de acum cateva luni a mai ramas numai o plictiseala si o lipsa totala de cuvinte. Am inceput sa ma gandesc la nemurirea sufletului si la conditia geniului in societate (nu la mine ca nu-s un geniu). Imi doresc chestii greu de realizat si imi dau seama ca lumea in care traiesc devine din ce in ce mai aglomerata. Prietenii pleaca unul cate unul si ii vad din an in paste, ii vad cum se schimba in ceea ce urau inainte, ma vad cum nu imi schimb ideologia si tot asa. Profesional am impresia ca stau pe loc, ca o ard suspect zilnic, sentimental sunt intr-un loc ciudat, overall simt ca nu mai am puterea sa iau decizii. La inceputul lui 2007 am zis ca iau casa. Acum am ocazia sa cumpar un apartament de 3 camere in Drumul Taberei dar ma fofilez cu un amarat de credit. Nici nu imi trebuie toata suma ca il iau la jumatate de pret. Singurul meu gand: “Este departe… in Drumul Taberei… la Romancierilor…”. Cu pensia privata am lasat de pe o zi pe alta pana luni cand am zis: hai sa o fac ca nu dureaza mult si e mult prea simplu. Acum sunt cu o parte din pensie la Allianz Tiriac. Sper ca pana la sfarsitul anului sa fac pasul decisiv sa iau creditul ala idiot si sa ma apuc sa imi fac casa. Deviez…