In plimbarile din minivacanta de 1 mai am ajuns la Raliul Brasovului (Campionatul national de viteza in coasta, Editia a 9-a, Rasnov, 01-04 mai 2008), eveniment ce a avut loc in pitoreasca zona a cetatii Rasnov. Vremea a tinut cu noi ca pe ploaie eu nu scot aparatul 😀

A fost prima oara cand am facut foto la un raliu, singura chestie pe care puteai sa o faci: panning! La altceva nu m-am gandit, nu mi-a trecut prin cap… si m-am dus caine sur la vanatoare, fara indicatii pretioase sau un studiu “cum se mananca asta”…

Mi-ar fi placut sa fac poze la multime, la start, la… dar multimea era imprastiata pe traseu, la start nu te lasau sa stai, asadar, iata ce a “iesit”:

Continue reading

Stiu ca toata lumea buna merge la mare de 1 mai sa vada pentru prima oara (in anul curent) marea in toata splendoarea ei, cu toate birturile, gruparile de vamaioti, jeg mioritic & orice alt cacat care defineste litoralul romanesc asa cum il stim, asa cum este el de foarte multa vreme.

Iesitul de 1 mai la gratare, mare, munte este extraordinar de benefic dar te umplii de spume cand vezi iesit la pascut toata “crema” societatii. In mamaia mi-a spus un prieten ca “crema” (cacofonie voita) se duce in cluburi unde intrarea este 100 EURO si nu oricine ajunge acolo. Trebuie sa fi tu insuti si sa platesti intrarea… Acum stau sa ma intreb: Ce toparlan nu are 100 EURO sa se rupa in basini si sa o lungeasca la o cola cat sa-l vada lumea? Fitze si basini!

Noi am mers la munte! Am vazut Carpatii in toata splendoarea jegului mioritic de acolo. Vremea a fost binecuvantata dar tot am avut surpriza unor ploi enervante. Am prins un curcubeu, un apus si am reusit sa fac niscaiva fotografii!

Continue reading

Guess what? Stiu la ce este buna o zi de concediu. 4 lucruri mari si late (asta daca nu pun la socoteala iesirea la o terasa pentru alimentarea cu SHNITZEL CROCANT si CARTOFI PRAJITI – cu dedicatie pentru cei la cura). 1. Sa te trezesti cu impresia ca trebuie sa te duci la job, sa te incalti sa te intorci linistit in pat, unde visezi ca esti la munca! 2. Sa te tunzi (yup! m-am tuns!), 3. sa te duci la cumparaturi, si 4. sa zaci.

Evitati Bucur Obor in plimbarile de zi cu zi. Este mult praf, mult jeg, mult zgomot. Daca aveti chef de aventuri este locul ideal pentru city-climbing :D. Mai au putin si termina lucrarile (1-2 ani). Aceeasi situatie (dar numai ca mai dureaza 200 de ani) este in zona Basarab. Cocalarimea la ea acasa.

In drum (cu metroul) inspre Basarab am aflat de formatia “Heavy Metal”. Un pushtan discuta cu un “rege al fotbalului” despre muzica pe care o asculta el. Mai intai au discutat despre fotbal, despre Steaua, despre meciuri celebre castigate de Steaua, despre Becali si asa mai departe. La un moment dat ciulim urechea (ca niste tzatze) si auzim:

– Ce muzica asculti tu? (“regele fotbalului”)
– Pai imi place Heavy Metal… in general rock (pushtanu)
– A pe astia heavy Metal ii stiu.. sunt batrani, sunt misto! Altceva? (ala mai mare, “regele fotbalului”)
– Pai mai ascult formatia Freddie Mercury, imi plac baladele… (pushtanu)

Oh well. Am inceput sa radem… Este totusi de notat ca NU a spus ca asculta manele si ca formatiile lui preferate sunt Adrian Copilul Minune si Guta Salam, Parizer, Carnaciori Oltenesti 😀

La Basarab ne-a asteptat IDM-ul, deschis si primitor. Am reusit sa imi cumpar blugi si niste trocabetzi jumatate adidasi – jumatate pantofi (o sa le zicem pantofi sport), pentru tropaiala de zi cu zi in Bucuresti.

Azi, dragii moshului si scumpele babei, mi-am luat o zi de concediu. As fi putut sa imi iau 2, dar, nu se cade sa-ti iei 2 zile de concediu in 24 de ore, adica nu se poate. De ce? Ati fi tentati sa intrebati si voi acelasi lucru… PENTRU CA ziua are numai 24 de ore :D. Mai am concediu pe 2 mai si cam atat.

Pun pariu ca azi ma voi plictisi! M-am trezit ca un pionier drogat la 7 jumatate sa ma dushez, fardez, imbrac si asa mai departe ca sa plec la munca. La usa in timp ce ma incaltam, mi-am dat seama: “Stai! Ba! Eu azi sunt in concediu! Unde ma duc?”. Asa ca… m-am dezbracat, mi-am pus pe mine hainele de dormit si m-am bagat la loc in pat.

Am adormit si am visat. Eram la munca si instalam un server, alergam cu el prin Data Center si raspundeam la telefoane. A venit un coleg si m-a intrebat de ce sunt la munca? “Azi nu erai in concediu?”

M-am trezit. Azi am concediu.

Indiferenta

Marti: afara un cer clar, cald, lumea zumzaia cu stomacele facute praf de la sutele de kilograme de carne de miel consumata de paste, toti adolescentii pregatindu-se sa mai scoata la iveala un coş… ce mai! O zi superba.

M-am intalnit cu Andreea sa mergem la Fotohobbyshop sa-si cumpere un tanculet. 28-70/2.8 Tokina. L-am cumparat si la spring ne-am pupat de bye-bye, eu ma intorceam la munca, ea se indrepta catre munca. In drumul (scurt ce-i drept pana la urma) l-am vazut pe batranul din imagine. In capul meu s-au facut conexiuni si am inceput sa ma intreb care este povestea lui. Am scos aparatul si i-am facut o singura fotografie. De ce purta masca de gaze? De ce ajung niste batrani la limita inferioara de supravietuire? De ce un veteran de razboi ajunge in halul asta?