Cei care ma cunosc stiu ca imi plac animalele. Imi plac toate animalele dar prefer pisicile… probabil pentru personalitate, pentru ca nu balesc, nu se caca o tona de rahat, nu te innebunesc cu latratul, nu te lasa sa faci din ele o carpa de sters praful, pentru ca sunt simpatice si idioate.

expopisici.jpg

Azi am fost la EXPOZITIA DE PISICI. A fost organizata de Asociatia Felina Romana (click aici)? la Palatul Copiilor si a dat dovada ca romanii cand vine vorba de organizat ceva pot chiar sa suga ciorapii. Ce am vrut sa zic? Ei bine organizarea a fost de tot cacatul. Eu am fost acolo sa fotografiez felinele si nu mi-a placut ca felinele erau tinute in niste custi urate si un pic ruginite unele. Ne-am intalnit acolo cu o fosta colega de-a Andreei care dadea spre adoptie un motanel si ne-a spus ca nu le-au dat nisip pentru matzi si nici macar mancare cum se face la alte expozitii. Au fost putini expozanti dar cei care au avut timp sa-si aduca matza la expozitie au adus niste animale adorabile. A fost si un motan de 21 (a se citi DOUA ZECI SI UNU) de kg… am vazut si un matz pe nume Nosferatu – un Cornish Rex superb, birmaneze, albastrii de rusia, siameze, persane? si mai multe europene (adica de macadam sau maidaneze).

Evenimentul nu a fost foarte mediatizat dar a venit foarte multa lume. Pun pariu ca erau si casca gura care nu aveau ce face acasa dar atmosfera a fost prietenoasa. Cel care rupea biletele (5RoN / BUC) mi-a zis ca nu ma lasa sa mai intru daca ies sa fumez o tigara si cand ma intorc nu am biletul la mine… eu am zis ca ii arat fotografii facute de mine inauntru… el mi-a zis ca nu se poate… In fine 🙂 Am umplut un card de 1GB cu fotografii – mai mult Andreea care m-a lasat sa ii tin trepiedul in timp ce ea a pus monopol pe aparatul meu – am vazut matzi, am ras de unii stapani si ne-am mirat de organizarea care sa zicem lasa de dorit (ca sa nu fiu rau sa zic ca a fost de cacat).

Primul aparat foto a fost un Olympus Superzoom 70G. Mergea cu film, 38-70mm/4.5-8.5, avea blit si cred ca nu am tras mai mult de 3 filme cu el. De fiecare data cand faceam o poza folosindu-ma de ZUM ca sa incadrez iesea un rahat de poza… in fine nu mi-a placut.

Al doilea aparat foto a fost un Canon Powershot A60. Digital, 2 MP, 3x zoom optic. A fost aparatul care l-am invatat ca pe propriul buzunar, aparatul pe care inca il mai am dar nu il mai folosesc. Intotdeauna mi-am dorit sa ii cumpar lentile suplimentare pentru zum, intotdeauna am vrut sa pot sa ii extind capabilitatile de camera compacta, sapuniera mult iubita.

00022997-maly.jpg

Al 3-lea aparat inainte de Canon EOS 350D a fost trecerea la 6MP, 12X zoom optic.. etc -> Panasonic Lumix FZ7. L-am echipat cu filtre, adaptor de wide si ma mandream cu el ca era posesor de lentile Leica luminoase 36-432mm/2.8-3.3 dar anu imi placea senzorul facut de ei. La ISO ridicat zgomotul era mai mult decat suficient ca sa fi obligat sa nu tragi la iso mare… Overall e foarte misto aparatul. Ai Image Stabilisation (Mega O.I.S), adica misca o lentila ca sa nu le iasa pozele miscate alora cu parkinson, acumulatorul tine cam 500 de cadre si e minunat ca in pachet vine cu tub adaptor si lens hood.

Focalizare – Autofocus si manual focus. Este rapid la autofocus si calculeaza bine distanta; pe manual focus se schimba toata situatia. ai un joystick cu care te chinui asadar manual focus este doar un feature de care slabe sanse sa te folosesti (eu nu prea l-am folosit). Pe autofocus nu m-a dezamagit niciodata – flawless.

White Balance – pe langa modurile presetate ai 2 custom WB. Ca orice aparat foto digital la lumina de bec (wolfram sau … BEC clasic) cam da gres si scoate o poza mai mult portocalie… iti faci singur white balance-ul si totul o sa fie ok si la lumina de bec.

Zoom – 12X iar in rezolutii inferioare (automat se face crop la senzor) ai 16.5X… nu este vorba de zoom digital – este acelasi efect ca la SLR-uri cand ai crop-ul acela de 1.x din cauza ca nu ai full frame.

Display/Viewfinder: Aici panasonic a dat gres. Viewfinderul si display-ul aveau CLAR nevoie de mai multi pixeli. Ei au pus 150.000 de pixeli pe un display de 2.5 inch… alti puneau 230.000 de pixeli… so pentru display nota 4. S-au zgarcit la maruntitsuri ca sa il scoata un pic mai ieftin pe poarta fabricii, dar au dat cu mucii in fasole aici.

Inca o chestie neplacuta – USB 1.0! Toti au 2.0… iar s-au zgarcit la bani marunti si pun pariu ca daca nu aveam card reader ma umpleam de nervi 🙂

Daca aveti ocazia sa treceti de la un aparat compact la acest bridge – GO FOR IT! Este un aparat superb, usor, bun pentru o multitudine de ocazii, ca dimensiuni este ok, poti sa il folosesti si in ocazii mai candide fara sa sperii lumea. Ca sfat: nu va lasati impresionati de adaptoarele de zoom 2X sau chiar 3x de pe piata chiar daca veti avea un 24X optic 72-800mm. Nu fac decat sa strice optica deja existenta. Veti avea un aparat dezechilibrat cu aberatii cromatice, culori sparte, cu un image stabilization inutil in aceleasi conditii… Interesante sunt adaptoarele WIDE 0.45X – 0.7X la care se desface prima lentila si ramane ca adaptor de macro. Rezulatele sunt OK iar pe partea de macro o sa ramaneti impresionati de ce o sa scoateti. Recomand sa tineti pe aparat tot timpul un filtru UV – se monteaza tubul adaptor, pe tub se pune filtrul iar lens hood-ul puteti sa il aveti in permanenta pe aparat montat cu petalele inspre voi, iar cand aveti nevoie de el sa il intoarceti in pozitia normala – este foarte rapid de demontat si montat la loc.

Cam atat ma lasa inspiratia sa scriu (in 3 zile…). Altele va las pe voi sa descoperiti. Daca aveti intrebari, nu ezitati!

In primul rand, sa ma lasati sa aplaud! Ca fotobizon si incepator fotobizon sunt impresionat de calitatile acestui obiectiv fara pretentii. Costa 300RON si este MI-NU-NAT. Probabil este unul din cele mai cumparate obiective de la Canon, unul din cele mai? APRECIATE si IEFTINE!

7737309vedere_frontala.jpg

Incep prin detalii despre constructia lui. Este din plastic nene. Plastic sincer si fara pretentii. Asta il face usor… Nu va recomand sa il cumparati daca vreti sa va impresionati prietenii/prietenele. O femeie nu s-ar umezi la un obiectiv asa de mic cum s-ar umezi la un Tamron 70-300 extins in TELE la maxim si focalizat manual pana cand…? dar…

Optica? Nu pot sa zic ca un bizon s-ar pricepe aici. Din ce am vazut pe net.. are si el niste lentile inauntru, o diafragma (cu 5 lame – adica bokeh uratzel), si… se pot monta filte de polarizare ca dansul nu isi roteste capatzana in timp ce focalizeaza, se pot monta filtre (polarizare, uv, bla bla) pe 52mm deci ieftine. Apropos de focalizare: stiti cateii aia mici si intensi? Aia de latra si alearga ore intregi fara sa se opreasca? Asta este impresia care mi-a lasat-o nenea obiectivu. Este un pic zgomotos (zici ca are un motoras de jucarie chinezeasca cum aveam cand eram copii) dar nu destul de zgomotos ca sa te zgarie pe timpane.

Altele (si probabil cele mai importante). Diafragma de 1.8 si atat! Am tras la munca pe intunericeala de birou cu neoanele arse poze la 1/60-1/200 cu iso 100 sau 1600. Adica asa mai vorbim de tras fara blit! Portretele au iesit super OK, cu DOF cum ii place colegului Alex care s-a jucat cu el si il distra cat de repede focalizeaza! Asta ii place lui ca e rapid nene… (cred ca e rapid ca nu are foarte multa sticla de mutat). In primele zile de fotobizon cu DSLR am tot vazut lumea ca vorbea de sharp. PLM! Sharp? Cum? Cu ce? De ce? Ei bine la 1.8 piticu asta este un pic sharp, iar de la 2.0 in sus nu ma pot plange. Este un obiectiv IEFTIN si SHARP si RAPID!

Ce NU mi-a placut: cand nu focalizeaza zici ca se da de pereti iar cand focalizezi manual este destul de incomod inelul de 5mm latime… dar nimeni nu e perfect!

i’m so happy… happy birthday to me. ye ye…

beer_wideweb__430�2980.jpg

Cred ca este prima zi de nastere pe care nu o simt, de care nu ma bucur. Oficial.. nu am primit ciorapi!

Am inceput cu o zi la job, o zi normala in care am fost singurul care a muncit (restu erau in concediu sau in delegatie), o zi obositoare! Ce sa mai sarbatoresti rupt in gura de oboseala? Ajungi pe la 8 seara si faci un dush si te ia somnu… babaul!

A doua zi daca era frumos mergeai cu prietenii la gratar. Se face 11 si incep sa te sune pe mobil, dar tu dormi. Trec ore intregi si vezi cat de frumos afara si regreti ca stai in casa, te gandesti la cei care si-au adus aminte de tine si te-au sunat sa iti zica la multi ani… Oare vodafone a functionat doar pentru 3 oameni? Poate a doua zi reusesti sa iesi la un bere si o pizza… trimiti sms-uri si astepti raspuns.? Te gandesti ca trebuie sa te barbieresti si sa te pui la punct, te gandesti ca este inca o zi pana luni cand o iei de coada si ai o gramada de munca.

Si asa mai trece o zi… sad fuck plm…

little_house.jpg?

Suna telefonul. TZRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR sau de fapt altfel ca se suna pe mobil. Pe partea cealalta a telefonului o voce sictirita si acra raspunde:

? – Dea…

– Alo, buna ziua, va sun in legatura cu garsoniera din stefan cel mare de langa stadion… mai este valabil anuntul…

La fel de sictirita imi raspunde (voce de barbat care probabil asculta manele si se scobeste in nas la semafor):

– Mda… mai este… vreti sa cumparati?

(Evident ca nu.. noi am sunat sa ne aflam in treaba! vrem sa facem o petrecere si vrem sa stim daca e cineva.. vrem sa pictam pe pereti cu rahat, vrem sa aruncam cu pungi cu apa in dinamovisti… si cu cartofi evident)

– Da, sunt interesat

– Pretul este … 86.000 E. Acceptam si credit…. 36mp, gresie, faianta, apometre…

– Dar este foarte scump… nu aveti si ceva mai ieftin?

– Nu domne asta e trendul pietii… preturile cresc… deci? Programam o vizionare?

– La pretul asta cat dati sa ma deplasez pana acolo?

O? pauza de 10 secunde… si evidentul ton de ocupat. Onanistul a inchis telefonul. Nu avea chef sa vanda. Si asa… comisionul s-i l-a asigurat pe luna aia. Daca mai vinde un apartament de 95 mii euro s-a scos. Poate sa fie sictirit cu toata lumea pentru 7 luni!

Si asta e povestea cu agentiile imobiliare, asta e shmekeria! salti preturile in toamna ca vin studentii de la pro-vincie si poate are chef taticu de cumparat imobiliare. Dupa perioada de varf… se pastreaza trendul. “Vom creste pretul pana nu mai poate nimeni sa cumpere un cacat de apartament”. Te legi la maini si la picioare ca sa stai in 20mp, te bagi la cheltuieli serioase ca sa traiesti in un locsor al tau! Dar… sa nu dam vina numai? pe agentiile de imobiliare. Putem sa ii injuram si pe propietarii hulpavi care vad pretul de la agentie si mai adauga. La randul lor si agentiile o sa isi mai adauge, si iar si propietarii… si tot asa! Avem apartamente mai scumpe ca in Paris… dar noi sa fim fericiti!

Eu o sa imi fac credit, o sa vad cat se aproba… si o sa vanez casuta de vis. Ori doua camere, ori garsoniera… totul e sa am metrou.