Pentru ca si la Bucuresti s-a rasturnat caruta cu prosti, viata la bloc nu este viata ideala (si nici nu o sa se transforme peste noapte). Visul nostru este casa – pe pamant – si curte – pe pamant si seamana enorm de mult cu ce se intampla la peculiara la bloc.
Imi regasesc vecinii in povestire! Manelistu (care aseara la 11 chiuia cu prietenii pe manele), moshu trist care se pisa in fata usii liftului de la parter, babele de pe bancuta (care pun pariu ca stiu tot, despre toti), administratoarea (acra pana in maduva curului), presedintele de bloc (taximetrist de meserie), nea Popescu – omu’ bun la toate (beat tot timpul), vecina de palier care are urme de vizor in frunte!
Congo – solutia, Congo – revolutia!