Belesc ochii in Facebook. Este 11 seara, Pi Em. Mashka zace tolanita undeva langa mine, deschide ochii nepasatoare si casca… Casc si eu ca-i contagios, ma scarpin in ureche si-mi verific degetul. E ok! In casa e cald, e bine!
De afara se aud zgomote de sezon. Un harnic isi da zapada de pe masina, din jurul masinii. Lopata, hîrș, repeta… Zgomotul se aude pana incep sa-mi pierd interesul…
Maine pleaca cu masina… Dupa o saptamana de stat pe ganduri si-a luat lopata la oferta si este pregatit sa faca sacrificiul suprem. O ora de dat zapada, o tortura miseleasca a zeilor, urmata de un alt neplacut lucru – posibilitatea suprizei sa-ti pângareasca vreun mojic locul de parcare, sa-ti fure culcusul pentru automobilul, propietate personala – cu sau fara rata!
Teroarea alba vine insotita de cosmaruri: Oare mi-o fura locul? Oare am muncit degeaba? Primaria de ce nu-mi da zapada?
