Este un lucru minunat sa te trezesti luni cu un sfert de ora inainte sa pleci, sa mergi pe jos la munca. Este si mai minunat sa ai o zi de tot cacatu’. Trebuia sa imi dau seama ca o sa fie o zi de cacat in primul minut in care am fost constient, trebuia sa iau telefonul si sa call in sick. Azi: telefoane in draci, toata lumea a avut probleme, toti au avut draci, toata ziua am tusit.
Singurele lucruri bune: am luat bonurile de masa 🙂 si am descoperit blogu sexoasei Laura Andresan. Chestie trecatoare si parca facuta sa creasca in traffic domeniul click[dot]ro. WTF are si Laura? geez! Chiar ca e la moda sa ai blog! Inainte sa scriu asta ma gandeam ca imi bag picioarele in el azi, eventual saptamana asta, dar acum am un nou motiv sa raman pe baricade: asta. Spus in cel mai vulgar mod sexul oral suna urat dar… este vulgar. Venita de la doamna cu silicoane care este profa de sex de la “minunata” revista Click reiese ca fiind un lucru normal si frumos in acelas timp. Asadar… in primele randuri spune ca le scrie fetelor iar noi barbatii vom ramane mult timp excitati. Well noi barbatii suntem tot timpul excitati. Nu cunosc un barbat care sa nu se gandeasca tot timpul la sex si sa nu isi imagineze scene erotico – porno ORICAND, ORIUNDE, ORICUM. Profa de sex mai bine statea blonda… ii scotea in evidenta ochii :))
Horny men o saluta pe Andresan in initiativa ei. Bine baaaaaaaa!
S-a intamplat blogul asta acum ceva vreme. Am zis ca pot sa plec de pe Yahoo360 ca ma duce capul sa hostez singur un blog, ma duce capul sa aberez, ma duce capul sa expun cat de cat cu putin umor cateva idei… dar din entuziasmul de acum cateva luni a mai ramas numai o plictiseala si o lipsa totala de cuvinte. Am inceput sa ma gandesc la nemurirea sufletului si la conditia geniului in societate (nu la mine ca nu-s un geniu). Imi doresc chestii greu de realizat si imi dau seama ca lumea in care traiesc devine din ce in ce mai aglomerata. Prietenii pleaca unul cate unul si ii vad din an in paste, ii vad cum se schimba in ceea ce urau inainte, ma vad cum nu imi schimb ideologia si tot asa. Profesional am impresia ca stau pe loc, ca o ard suspect zilnic, sentimental sunt intr-un loc ciudat, overall simt ca nu mai am puterea sa iau decizii. La inceputul lui 2007 am zis ca iau casa. Acum am ocazia sa cumpar un apartament de 3 camere in Drumul Taberei dar ma fofilez cu un amarat de credit. Nici nu imi trebuie toata suma ca il iau la jumatate de pret. Singurul meu gand: “Este departe… in Drumul Taberei… la Romancierilor…”. Cu pensia privata am lasat de pe o zi pe alta pana luni cand am zis: hai sa o fac ca nu dureaza mult si e mult prea simplu. Acum sunt cu o parte din pensie la Allianz Tiriac. Sper ca pana la sfarsitul anului sa fac pasul decisiv sa iau creditul ala idiot si sa ma apuc sa imi fac casa. Deviez…
Revenim la Iliescovici. Si-a facut 
