Pentru ce te trezesti dimineata? Toti ne plangem de rutina care ne omoara, de toata tristetea din viata noastra, de probleme, de alegeri, de cei de langa noi, dar magic uite ca ne place ce facem si nu ne limitam la rutina. Mai avem si curajul sa interactionam unii cu altii. De multe ori ne oftica sau ne agaseaza cel de langa noi cu obiceiurile si mentalitatea lor, dar dupa o vreme invatam sa ii acceptam asa cum sunt. Ceea ce este deranjant este ca: ei nu invata sa ii accepte pe cei din jur cu defectele lor.
Cautam perfectiune si vrem sa ne inconjuram cu ea. Ajungem sa fim atat de limitati in gandire incat ingamfarea si alegerile pe care le facem nu ne mai definesc ca oameni. Ne definesc ca pe niste singuratici maimutoi pentru care nimeni nu e bun. Ajungem sa facem promisiuni mici sau mari de care nu ne tinem. Asa ii scarbim pe cei din jur… pe cei imperfecti pentru noi, pe cei demni de ras care au in final o inima mai mare si mai dulce ca a noastra. Cu inima amara si mica nu ajungem sa facem nimic. O sa fim singuri si limitati cu ideologia noastra bolnava, cu basinile si cacatu’ la cur, dar inconjurati de obiecte fine si scumpe. O sa luam ochii material. Psihic si mental nu. Pentru ca sunt numai basini si cacat la noi in cap. Numai geci cu puf, adidasi poleiti cu aur, epilati pe maini si pe picioare, cu pleata intrabucifera, cu perciuni, chica, ciuf si un pic de sloboz sub unghii de la atata laba facuta sau data! Pragul dabia asteapta sa ne loveasca in fruntea lata si incretita de la atat stat incruntat pentru ca stam sa ne gandim ca ala de langa noi vrea sa ne faca numai rau. Dupa ce ne loveste pragu in scafarlie o sa fie deja prea tarziu. Puful a emigrat, a naparlit de pe geaca de la europa, aurul de pe adidasi s-a scorojit, ciuful si perciunii vor fi carunti, vom fi chelit in cur de la atat dus namolu la deal, iar slobozul de sub unghii va fi dus de mult caci erectiile sau pofta de sex vor fi si ele o amintire. Si-or da seama vecinii si cei din jur ca de la mine din apartament pute a mortaciune?
De ce a trebuit sa gandesc asa si sa mor singur?