Primul aparat foto a fost un Olympus Superzoom 70G. Mergea cu film, 38-70mm/4.5-8.5, avea blit si cred ca nu am tras mai mult de 3 filme cu el. De fiecare data cand faceam o poza folosindu-ma de ZUM ca sa incadrez iesea un rahat de poza… in fine nu mi-a placut.

Al doilea aparat foto a fost un Canon Powershot A60. Digital, 2 MP, 3x zoom optic. A fost aparatul care l-am invatat ca pe propriul buzunar, aparatul pe care inca il mai am dar nu il mai folosesc. Intotdeauna mi-am dorit sa ii cumpar lentile suplimentare pentru zum, intotdeauna am vrut sa pot sa ii extind capabilitatile de camera compacta, sapuniera mult iubita.

00022997-maly.jpg

Al 3-lea aparat inainte de Canon EOS 350D a fost trecerea la 6MP, 12X zoom optic.. etc -> Panasonic Lumix FZ7. L-am echipat cu filtre, adaptor de wide si ma mandream cu el ca era posesor de lentile Leica luminoase 36-432mm/2.8-3.3 dar anu imi placea senzorul facut de ei. La ISO ridicat zgomotul era mai mult decat suficient ca sa fi obligat sa nu tragi la iso mare… Overall e foarte misto aparatul. Ai Image Stabilisation (Mega O.I.S), adica misca o lentila ca sa nu le iasa pozele miscate alora cu parkinson, acumulatorul tine cam 500 de cadre si e minunat ca in pachet vine cu tub adaptor si lens hood.

Focalizare – Autofocus si manual focus. Este rapid la autofocus si calculeaza bine distanta; pe manual focus se schimba toata situatia. ai un joystick cu care te chinui asadar manual focus este doar un feature de care slabe sanse sa te folosesti (eu nu prea l-am folosit). Pe autofocus nu m-a dezamagit niciodata – flawless.

White Balance – pe langa modurile presetate ai 2 custom WB. Ca orice aparat foto digital la lumina de bec (wolfram sau … BEC clasic) cam da gres si scoate o poza mai mult portocalie… iti faci singur white balance-ul si totul o sa fie ok si la lumina de bec.

Zoom – 12X iar in rezolutii inferioare (automat se face crop la senzor) ai 16.5X… nu este vorba de zoom digital – este acelasi efect ca la SLR-uri cand ai crop-ul acela de 1.x din cauza ca nu ai full frame.

Display/Viewfinder: Aici panasonic a dat gres. Viewfinderul si display-ul aveau CLAR nevoie de mai multi pixeli. Ei au pus 150.000 de pixeli pe un display de 2.5 inch… alti puneau 230.000 de pixeli… so pentru display nota 4. S-au zgarcit la maruntitsuri ca sa il scoata un pic mai ieftin pe poarta fabricii, dar au dat cu mucii in fasole aici.

Inca o chestie neplacuta – USB 1.0! Toti au 2.0… iar s-au zgarcit la bani marunti si pun pariu ca daca nu aveam card reader ma umpleam de nervi 🙂

Daca aveti ocazia sa treceti de la un aparat compact la acest bridge – GO FOR IT! Este un aparat superb, usor, bun pentru o multitudine de ocazii, ca dimensiuni este ok, poti sa il folosesti si in ocazii mai candide fara sa sperii lumea. Ca sfat: nu va lasati impresionati de adaptoarele de zoom 2X sau chiar 3x de pe piata chiar daca veti avea un 24X optic 72-800mm. Nu fac decat sa strice optica deja existenta. Veti avea un aparat dezechilibrat cu aberatii cromatice, culori sparte, cu un image stabilization inutil in aceleasi conditii… Interesante sunt adaptoarele WIDE 0.45X – 0.7X la care se desface prima lentila si ramane ca adaptor de macro. Rezulatele sunt OK iar pe partea de macro o sa ramaneti impresionati de ce o sa scoateti. Recomand sa tineti pe aparat tot timpul un filtru UV – se monteaza tubul adaptor, pe tub se pune filtrul iar lens hood-ul puteti sa il aveti in permanenta pe aparat montat cu petalele inspre voi, iar cand aveti nevoie de el sa il intoarceti in pozitia normala – este foarte rapid de demontat si montat la loc.

Cam atat ma lasa inspiratia sa scriu (in 3 zile…). Altele va las pe voi sa descoperiti. Daca aveti intrebari, nu ezitati!

In primul rand, sa ma lasati sa aplaud! Ca fotobizon si incepator fotobizon sunt impresionat de calitatile acestui obiectiv fara pretentii. Costa 300RON si este MI-NU-NAT. Probabil este unul din cele mai cumparate obiective de la Canon, unul din cele mai? APRECIATE si IEFTINE!

7737309vedere_frontala.jpg

Incep prin detalii despre constructia lui. Este din plastic nene. Plastic sincer si fara pretentii. Asta il face usor… Nu va recomand sa il cumparati daca vreti sa va impresionati prietenii/prietenele. O femeie nu s-ar umezi la un obiectiv asa de mic cum s-ar umezi la un Tamron 70-300 extins in TELE la maxim si focalizat manual pana cand…? dar…

Optica? Nu pot sa zic ca un bizon s-ar pricepe aici. Din ce am vazut pe net.. are si el niste lentile inauntru, o diafragma (cu 5 lame – adica bokeh uratzel), si… se pot monta filte de polarizare ca dansul nu isi roteste capatzana in timp ce focalizeaza, se pot monta filtre (polarizare, uv, bla bla) pe 52mm deci ieftine. Apropos de focalizare: stiti cateii aia mici si intensi? Aia de latra si alearga ore intregi fara sa se opreasca? Asta este impresia care mi-a lasat-o nenea obiectivu. Este un pic zgomotos (zici ca are un motoras de jucarie chinezeasca cum aveam cand eram copii) dar nu destul de zgomotos ca sa te zgarie pe timpane.

Altele (si probabil cele mai importante). Diafragma de 1.8 si atat! Am tras la munca pe intunericeala de birou cu neoanele arse poze la 1/60-1/200 cu iso 100 sau 1600. Adica asa mai vorbim de tras fara blit! Portretele au iesit super OK, cu DOF cum ii place colegului Alex care s-a jucat cu el si il distra cat de repede focalizeaza! Asta ii place lui ca e rapid nene… (cred ca e rapid ca nu are foarte multa sticla de mutat). In primele zile de fotobizon cu DSLR am tot vazut lumea ca vorbea de sharp. PLM! Sharp? Cum? Cu ce? De ce? Ei bine la 1.8 piticu asta este un pic sharp, iar de la 2.0 in sus nu ma pot plange. Este un obiectiv IEFTIN si SHARP si RAPID!

Ce NU mi-a placut: cand nu focalizeaza zici ca se da de pereti iar cand focalizezi manual este destul de incomod inelul de 5mm latime… dar nimeni nu e perfect!

despre.jpg

Despre ce? Review profesional al ultimilor x ani.

A inceput ca o poveste ieftina ca lucram pe putini bani, a inceput la Radio Europa Nova. A fost primul post de radio in care am calcat cu ganduri de angajare. Cel care m-a adus pe acolo sa vad izolatia fonica din cartoane de oua, Mihai G, m-a recomandat ca om bun la calculatoare. Puteam sa zicem calculatoare caci aveau 2. Stelica si Gigel. Stelica era un pur sange pentium 1 la 200 Mhz, Gigel era un impur sange Amd k5 care se tot reseta si era legat de Stelica. O retea primitiva de tipul peer to peer (legatura prin portul paralel)… Niste echipamente vechi folosite si rasfolosite, situate in spate la bingo pe langa beraria germana. De muncit nu prea aveai ce sa muncesti. Mai curatai un ventilator, mai suflai prafu din sursa (il puneai in ghiveci si cresteai un mic copac), mai reparai cate ceva. Asa am devenit eu “tehnic”. Printre picaturi mai ne jucam si de-a postul de radio pirat, mai ieseam la bere, mai pierdeam cate o noapte la vro’ petrecere.. ETC.

Urmeaza perioada neagra. Numai radio pirat, numai distractie, lipsit trimestrul de iarna de la liceu, iara distractie, cu 8 la purtare si 9 la sport ca sa nu ma exmatriculeze. Prin liceu am trecut usor, am invatat ce mi-a placut si am chiulit de la restu’. Am avut noroc ca profa de chimie, fizica, istorie s.a.m.d ma stiau de chiulangiu, da’ las ca invata baiatu. Si asa au trecut 4 ani. bacalaureat, examen de admitere si iata-ma la facultate.

In anul 1, la biliard la BGS, la bere, la biliard… mai un examen, mai o restanta… ca orice stundent care se respecta. Mai un ban la restante (analiza1 – 6 credite x 120 mii, baze de date1 4 credite, ASM.. iar 4 sau 5 credite… ), mai o bere si tot asa. Tot in anul 1 ma cauta neica Mihai. Ca bre hai sa ma ajuti ca am la munca o retea care nu merge. Ma duc acolo. Minunat. Eram la MIX FM…. microfoane… aproape 10 calculatoare, retea ETHERNET neica. Verific reteaua si pipi… mergea. ii zic omului “da’ nu are nimic reteaua” si ma invita la o discutie. Ca el ar vrea sa ma angajeze la Mix FM.. si ca daca sunt de acord. Ca nu e vorba de un salariu foarte mare dar ca e program flexibil si ca e bine… eram umed la pizda de fericire! In MIX-ul de bucuresti am prins 3 schimbari de “guvernare” si era sa o prind pe cea finala care s-a soldat cu concedierea tutu”l”or angajatilor cu o calduroasa strangere de mana. In perioada asta am stat cu un ochi la branza si cu alalalt la… cascaval si la unt. Pe langa IT (administrare retea, sisteme de calcul ETC) am facut editare audio (procesare, futizare si aplatizare), tehnic (stai cu pistolu de lipit in mufe), voce pe la stiri, am fost si la emisiuni (fanatic gamer, mix underground – moarta din stadiul de proiect, o emisiune hip hop… ca imi placea), am facut si site, grafica promotionala si pipi la buda. DE TOATE. Salariul a fost constant cu o singura variabila. Variabila “de cacat” care a fost constanta la valoarea “TRUE”.

O colega din MIX (reporterita, stirista) mi-a dat o adresa de email. Ia d’aci. Trimite mail la anca.de.la.@realitatea.bai.tv si vezi daca poti sa iti pui un CV. Am pus CV… si peste 1 saptamana m-am dus cocotz la realitatea sa dau de intervievatori: Teo B. si Florin N. Florin era directoru’ IT, folderul atotstiutor de perl si a celor negre ce te pandesc in RTV. Cu el am purtat o discutie relaxata. Era zodia fecioara, nascut in aceeasi zi cu mine (daca stia cica nu ma mai angaja), iar cu Teo care mi-a lasat impresia de bai prostule nu stii nimic 🙂 am discutat mai tehnic, ca deh.. el E tatic in toate cele! 6 luni (de fapt 5) am rezistat in RTV. Stress, muie (care te pandea dupa colt si cum te vedea… pac te lua la futut), cacat, zbiarete, femei cu nisip in pizda, hartie de dus la imprimanta, ture de weekend in care imi numaram firele de par (chiar si pubian) eeeeeeeeeeeeeeeeeeeh. STOP!

Am fost la interviuri la o firma Romano Greceasca cu capital grec. PAYNET se numea si era un procesator de carduri (prin garduri), autorizator si mentenanta POS-uri si ATM-uri pentru 20 de banci din Romania si inca vro 3 din strainatate. Aici ati fi tentati sa ziceti “ba gogule te-ai scos”. Da m-am scos dar partial. 5 luni a fost bine dupa care dupa atatea balbaieli si minciuni (despre marirea de salariu pe care trebuia sa o acorde angajatilor) din partea conducerii au inceput semnele de intrebare. Da’ mie nu imi maresc salariul? dar vor sa scoata si bonurile de masa? dar de ce nu mai se platesc orele suplimentare? da de ce au scos si asigurarea medicala? Si iaca scot flocul dintre dinti si la misto fara nici o speranta aplic la un job la o banca (bank) cu care lucra praynetu. Trec doua saptamani si ma cheama la interviu. Mai trece o saptamana si iar un interviu… si mai trece o saptamana si semnez contractu cu banca, demisia cu playnetu. Am mai fost eu la interviuri pana atunci la AIG Life, HVB da’ ori am cerut prea multi bani… ori nu aveam experienta.

Si iaca din februarie anul curent sunt IT Network Administrator la o banca (despre care va zic dupa ce imi dau demisia – nu in viitorul apropiat, momentul este nedefinit).