De cand m-am mutat la casa mea nu am avut nimic cu nici unul din cei 40 de vecini care locuiesc aici, in cetate. Am ascultat muzica, le-am ascultat muzica, le-am mirosit carnatii prajiti la 1 noaptea si le-am imbarbatat cainii care de singuratate urlau a moarte tarziu in noapte. Nu am avut nimic nici cu nebuna de la 10 care hraneste toata populatia de porumbei cacaciosi din cartier, nu i-am zis macar 1 data ca m-am saturat sa curat glafu’ de gainat!
De ceva vreme langa mine s-a mutat un personaj de poveste caruia nu ii stiu numele, o sa-i spunem de acum “agentul mistic”. Un om de-o calitate excelenta, rezistent ca mucegaiul la frig si frate cu oricine la bautura. Un om trecut de primele tinereti, nevazut niciodata treaz prin ograda.
Asta imi suna la usa mai rau ca gunoierii de sarbatori. Ba ca vrea o tigara, ba ca sa-i imprumut vreo suma marunta de bani, ba ca sa dau basu’ mai incet. E 11 noaptea, data viitoare sa-i zic cu amabilitate ca suntem doar vecini si nu prieteni?
Au mai ramas 39 de vecini cu care nu am nimic!