Primul aparat foto a fost un Olympus Superzoom 70G. Mergea cu film, 38-70mm/4.5-8.5, avea blit si cred ca nu am tras mai mult de 3 filme cu el. De fiecare data cand faceam o poza folosindu-ma de ZUM ca sa incadrez iesea un rahat de poza… in fine nu mi-a placut.

Al doilea aparat foto a fost un Canon Powershot A60. Digital, 2 MP, 3x zoom optic. A fost aparatul care l-am invatat ca pe propriul buzunar, aparatul pe care inca il mai am dar nu il mai folosesc. Intotdeauna mi-am dorit sa ii cumpar lentile suplimentare pentru zum, intotdeauna am vrut sa pot sa ii extind capabilitatile de camera compacta, sapuniera mult iubita.

Al 3-lea aparat inainte de Canon EOS 350D a fost trecerea la 6MP, 12X zoom optic.. etc -> Panasonic Lumix FZ7. L-am echipat cu filtre, adaptor de wide si ma mandream cu el ca era posesor de lentile Leica luminoase 36-432mm/2.8-3.3 dar anu imi placea senzorul facut de ei. La ISO ridicat zgomotul era mai mult decat suficient ca sa fi obligat sa nu tragi la iso mare… Overall e foarte misto aparatul. Ai Image Stabilisation (Mega O.I.S), adica misca o lentila ca sa nu le iasa pozele miscate alora cu parkinson, acumulatorul tine cam 500 de cadre si e minunat ca in pachet vine cu tub adaptor si lens hood.

Focalizare – Autofocus si manual focus. Este rapid la autofocus si calculeaza bine distanta; pe manual focus se schimba toata situatia. ai un joystick cu care te chinui asadar manual focus este doar un feature de care slabe sanse sa te folosesti (eu nu prea l-am folosit). Pe autofocus nu m-a dezamagit niciodata – flawless.

White Balance – pe langa modurile presetate ai 2 custom WB. Ca orice aparat foto digital la lumina de bec (wolfram sau … BEC clasic) cam da gres si scoate o poza mai mult portocalie… iti faci singur white balance-ul si totul o sa fie ok si la lumina de bec.

Zoom – 12X iar in rezolutii inferioare (automat se face crop la senzor) ai 16.5X… nu este vorba de zoom digital – este acelasi efect ca la SLR-uri cand ai crop-ul acela de 1.x din cauza ca nu ai full frame.

Display/Viewfinder: Aici panasonic a dat gres. Viewfinderul si display-ul aveau CLAR nevoie de mai multi pixeli. Ei au pus 150.000 de pixeli pe un display de 2.5 inch… alti puneau 230.000 de pixeli… so pentru display nota 4. S-au zgarcit la maruntitsuri ca sa il scoata un pic mai ieftin pe poarta fabricii, dar au dat cu mucii in fasole aici.

Inca o chestie neplacuta – USB 1.0! Toti au 2.0… iar s-au zgarcit la bani marunti si pun pariu ca daca nu aveam card reader ma umpleam de nervi 🙂

Daca aveti ocazia sa treceti de la un aparat compact la acest bridge – GO FOR IT! Este un aparat superb, usor, bun pentru o multitudine de ocazii, ca dimensiuni este ok, poti sa il folosesti si in ocazii mai candide fara sa sperii lumea. Ca sfat: nu va lasati impresionati de adaptoarele de zoom 2X sau chiar 3x de pe piata chiar daca veti avea un 24X optic 72-800mm. Nu fac decat sa strice optica deja existenta. Veti avea un aparat dezechilibrat cu aberatii cromatice, culori sparte, cu un image stabilization inutil in aceleasi conditii… Interesante sunt adaptoarele WIDE 0.45X – 0.7X la care se desface prima lentila si ramane ca adaptor de macro. Rezulatele sunt OK iar pe partea de macro o sa ramaneti impresionati de ce o sa scoateti. Recomand sa tineti pe aparat tot timpul un filtru UV – se monteaza tubul adaptor, pe tub se pune filtrul iar lens hood-ul puteti sa il aveti in permanenta pe aparat montat cu petalele inspre voi, iar cand aveti nevoie de el sa il intoarceti in pozitia normala – este foarte rapid de demontat si montat la loc.

Cam atat ma lasa inspiratia sa scriu (in 3 zile…). Altele va las pe voi sa descoperiti. Daca aveti intrebari, nu ezitati!