Cer noros, umezeleala si o vreme de scarbeste si cel mai autentic bocschetar. Atmosfera umeda si urat mirositoare ca o pizda bolnava azi in Bucuresti. Parca amortiti de atata caldura ne trezim cu umbrelele deasupra crestetului ca incepe o noua zi, o noua lupta pentru suprematie in prostie. Incepe o noua zi de munca, un alt ciclu in care vom fi enervati, deranjati, inghesuiti, scuipati, calcati, intristati s.a.m.d.

Pentru mine fiecare noua zi a fost o surpriza. O prajitura cu ravas in care gasesc mesaje optimiste care ma fac sa visez dar si mesaje … sa le zicem “mai putin optimiste”.

Ultimele 3 zile au fost surprinzatoare. Pe plan profesional: 2 interviuri, sperante mari, ganduri multe si razlete. Pe plan sentimental: nu am avut interviuri dar am avut parte de ganduri multe si razlete.

Se pare ca atunci cand ajungi sa iubesti cu adevarat, pasional pe cineva te dai in barci si cu optimismul si cu pesimismul.? De la inima de gheata de acum aproape 2 ani, la o inima peste care a dat primavara si a topit gheata, au aparut ghiocei intr-un final la o inima arzand de pasiune si aburinda parca.? Vorbele gandite si mestecate nu isi au rostul. De la primul pana la ultimul sarut vreau o eternitate, daca nu este o eternitate vreau sa para o eternitate. Vreau timpul sa stea in loc, un minut sa fie dublu, un sarut sa fie triplu iar totul in jurul meu sa arda si sa ma innec in fum!

Pe langa astea mai vreau: un monitor tft, sa scap mai repede de la jobul nesatisfacator de-l am acum, pace mondiala, o gaura mai mica de ozon si mai putini chinezi in Bucuresti…. A si mai vreau ceva… o canapea!