Sigma_18-35mm_f1.8Primul meu obiectiv Sigma a fost 50-150mm/2.8, cred ca era prima generatie. L-am folosit foarte mult, upgrade-ul de la un Tamron 28-200 a fost binevenit, mai ales ca a fost primul obiectiv cu autofocus “HSM”. L-am comparat foarte mult cu cele de la Canon care erau de 2 ori mai mari si mai grele si de 3 ori mai scumpe. Prin trusa mai e un Canon 50/1.8, un Tamron 17-50, un 70-200/f4 IS, cateva Tamron-uri Adaptall (28/2.5, 135/2.5, 500/8) si un Tokina 11-16, adica o tocanita de producatori!

Japonezii astia fac treaba buna! Daca lasi deoparte prejudecatile ca third party-urile sunt inferioare poti obtine rezultate excelente, totul este sa nu te grabesti cand achizitionezi echipament foto. Citeste review-uri, vezi daca ai service autorizat, vezi ce garantie ofera producatorul, informeaza-te suficient pentru o alegere buna.

Sigma sunt inovatori, se poate vedea din cei 50 de ani de experienta.

Au lansat destul de recent un obiectiv care pentru CROP este EXCELENT. Este vorba despre Sigma 18-35mm F1.8 DC HSM, in review-uri a iesit foarte bine si totusi e 1.8, cam cel mai rapid zoom pentru aps-c. Mi-ar placea sa-l am in trusa!  DXOMark spun ca “Although it is unlikely a user would buy several full-frame wide-angle lenses specifically for an APS-C format camera, the fact remains that the Sigma 18-35mm f/1.8 DC HSM is an outstanding performer optically. The performance rivals that of Canon’s 24-70 f/2.8L II lens”.

Inca ceva care ii face inovatori – serviciul de schimbare a monturii  (care se lauda ca este cea mai montura, aliaj cupru-zinc, foarte caltitativo-rezistenta). De cate ori ati vrut sa sariti in tabara cealalta si v-ati gandit ca trebuie sa schimbati TOATE obiectivele? Nu ar fi fost misto sa poti schimba doar montura?

Aditional – poti sa-ti cumperi o jucarie cu care sa-ti calibrezi obiectivele – Sigma USB Dock. Poti sa le faci upgrade de firmware, sa le calibrezi singur… tu, acasa! In cazul in care ai un obiectiv de la ei care face front focus sau back focus scapi de nervii… Asta se numeste customer self service si mi-ar placea sa vad asa ceva si la ceilalti producatori de obiective.

Made in Japan baby! 100%!

Toate publicatiile si televiziunile au cate o editie speciala cu “Tortionarii la bulau”.

Parca toate relele din perioada comunista si toate relele care continua de dupa ’89 s-au strans undeva in ficat, langa fiere, si acum buba s-a spart ca a aparut ca din senin lista, LISTA, facuta publica de Gandul care a sapat jurnalism de investigatie in ultmii 2 ani. Pe langa tatze si cururi clickabile se mai facea si de jurnalism d’ala pe bune care vrea sa scoata adevarul la iveala.

Succesul imediat al “articolului” s-a datorat anilor in care romanul a adunat frustrare si ura fata de sistem, fie el comunist sau post-decembrist. Partea rugoasa si aspra a ziarelor s-a transformat in lectura destinata altor ochi, non-maro.

Care intregi de televiziune, reporterite alearga eliberate de subiectul caniculei iar fotografii vulturesc inspre locuinta bosorogului sociopat – toti vor sa-l traga pe camera si sa-l intrebe diverse intrebari imbecile gen “si i-a durut?”… Toti ne-am saturat de harta meteorologica pe care Busu’ o arata zilnic, nu mai vrem sa vedem predictiile astrale ale Nataliei. Vrem sa vedem sange, vrem sa vedem pedeapsa si eventual sange de tortionar!

Acum este prea tarziu, au trecut 24 de ani de cand a cazut regimul si am strigat (nu eu, revolutionarii) “Victorie, tiranul a murit”. Pe rand ne-a bucurat cand a murit Nicusor, Zoe si acum mai recent cand au intrat cate unii la mititica – nevoia de razbunare inca e proaspata in sufletul nostru pentru ca “sa traim bine” nu se intampla.

FYI

Acest film se doreste a fi un portret al binecunoscutei localitatii miniere Rosia Montana sub a carei case, gradini, munti si paduri se gasesc cele mai mari zacaminte de aur din Europa. Dupa cum se stie, localitatea – si impreuna cu ea vestigii arheologice, monumente istorice, natura, cultura, comunitate – ar urma sa fie distruse daca firma de minerit RMGC (Rosia Montana Gold Corporation) si-ar realiza proiectul. In urma ar ramane niste cratere si un gigantic iaz de decantare — mai putin aurul si argintul care vor ajunge pe pietele internationale…
In aceasta ecuatie localnicii se vad pusi, aproape zilnic, in situatii dificile, conflictuale, dramatice, uneori tragice. Multi dintre ei au ales sa paraseasca Rosia Montana sperand intr-o viata mai buna altundeva… Si totusi: o mana de ‘rosieni’, sustinuti de numerosi activisti si prieteni din tara si din strainatate sunt hotarati sa-si apere drepturile, proprietatile si modul de viata. Or, atata timp cat acestia nu-si vand terenurile (si convingerile), proiectul minier nu poate demara — in ciuda presiunilor politice si a sprijinului mediatic de care beneficiaza compania miniera. Proiectul minier — in impas. Rosia Montana — un camp de lupta. Rosienii — o comunitate divizata, in transee. Si totodata in cautarea unei vieti …normale, aparent imposibil de gasit.
In acest context cel putin ‘delicat’, regizorul german Fabian Daub — un realizator independent din Hamburg, fara legaturi biografice cu Romania si mai ales fara niciun fel de obligatii fata de cele doua ‘tabere’ — ii invita pe localnici sa-si spuna propriul punct de vedere, indiferent ca sunt “pro” sau “contra” proiectului minier. Montate in stilul documentarului ‘observational’, fara naratiune, acompaniate si discret ‘comentate’ doar de muzica cu caracter folcloric si world music (Maria Tanase, trupa Zarada), interviurile, declaratiile, confesiunile localnicilor vorbesc de la sine si ii dau ocazia publicului spectator sa-si formeze propria opinie.
Rosia Montana — un loc la margine de prapastie si-a avut debutul in cadrul Festivalului Filmfest Hamburg, in data de 30. 09. 2012 si la Sibiu, in cadrul Astra Film Fest unde a castigat Premiul special pentru documentarul romanesc.

Cu drag, Fabian Daub, regizor.

Pentru mai multe informatii in limba engleza:
http://www.rosiamontana-thefilm.com
https://www.facebook.com/RosiaMontana

13 – cea mai potrivita data sa lansezi o carte, chiar daca este luni. Fosta mea colega din Radio MIX, Carmen, a lansat o carte de dictie intitulata la deruta “Sase sasi in sase saci“. Revederea cu fostii colegi din Mix care si-au respectat promisiunea de “attentd” a fost cel putin interesanta pentru ca ne-am lansat in discutii despre starea jurnalismului in Romania. Ce se vinde, ce se scrie, ce conteaza… Evenimentul a fost unul in care cu greu ma regaseam, foarte multi tinerei fie elevi la dictie, fie oameni de prin tv sau nelipsitul Piticu! Cu ocazia asta bravo Carmen!

Revenind la marea nemultumire referitoare la jurnalism, mai ales la calitatea acestuia, astazi mi-a dat click mouse-ul pe un link de pe facebook: Casa Jurnalistului e un loc în care se face jurnalism independent. -> casajurnalistului.ro. Nu cred ca am mai stat de mult sa citesc articole intregi si sa imi placa. Casa asta este dovada ca jurnalismul de calitate iese si pe bani foarte putini si fara patronaj indirect politic. Bravo casei!

drumul tabereiNu voi intelege in 1000 de ani de ce au “inchis” parcul Drumul Taberei pentru peste 1 an, in totalitate. Lucrarile nu se vor face pe intreaga suprafata in paralel, oricum romanii nu au capacitatea de a organiza lucrari de o amploare asa mare.

Cred ca in momentul actual Drumul Taberei este cel mai infect cartier din Bucuresti. Au inceput lucrarile de metrou, ce era inainte drum drept acum este un slalom printre santiere. Praf si zgomot, asa cum iubesc bucurestenii, de calitate si de durata! Au inceput “reabilitarea” parcului Drumul Taberei (unul din cele 3 parcuri din sectorul 6 – Parcul Crângaşi, Parcul Drumul Taberei, Parcul Giuleşti), lucrari care oricum s-au intarziat… Pe langa nimicurile astea 2, vor sa devieze linia tramvaiului 41 pe o parte mica de traseu – intre Ghencea si Bd. Timisoara – prin urmare… inca ceva minunat, asa ca pentru niste bucuresteni care merita tot ce-i mai bun!

Nimicurile gen cainii comunitari, mizeria din cartier devin niste termene mai rar auzite pe la sezatorile din fata blocului. Ultimele noutati de la sezatoare erau ca “vor cere bani la intrarea in parc, ca la gradina Botanica” motiv pentru cateva facepalm-uri. Sper sa se propage mai repede informatia sa radem cu pofta cand presa o sa o ia de buna!

Asta, nea Manescu, actualul primar a promis ca Sectorul 6 sa fie “capitala Bucurestiului” dar nu se va intampla in timpul mandatului domniei sale. Eu cred ca isi lasa de munca pentru urmatoarea candidatura, ca sa fie ceva de pus pe afisele electorale.

PS. parcul nu este inchis… sunt niste minciuni! Bucatile de gard cu care au inchis intrarile au fost prinse cu sarma, lumea le-a desfacut si haladuie vesela prin parc!