Ce scriu aici vine in urma “wake up call-ului” lui Cabral. Initial se dorea un comentariu… dar am scris prea mult!
“Carpe Diem!” Asta ar trebui sa fie slogan de viata dar nu este asa! Oricand voi lovi galeata o sa o lovesc fara regrete. De maine – poimaine o sa incep sa platesc ratele la casa dar tot o sa imi cumpar ce o sa ma faca pe mine fericit (obiective foto, porcarii… :)) ), o sa visez la alea scumpe care nu m-i le pot permite, de fiecare data cand o sa am ocazia sa fug din cotidian o voi face! Cineva intreba retoric azi daca sa se duca in Delta sau nu… ca s-ar adanci in datorii. Mi-am amintit de ce a spus Cabral si l-am intrebat daca asta l-ar face fericit. A raspuns zambind pana la urechi: DA! A uitat de datoriile pe care o sa le faca si in perioada summitului omul o sa fie in delta, la pescuit.

“Si la batranete ce o sa faci? pensia e mica… nu o sa ai ce manca…”

Sunt sigur de faptul ca, cei care ma sfatuiesc sa pun de-o parte stiu despre ce vorbesc. Voi pune de-o parte bani albi pentru zile negre dar pe cat posibil imi voi face micile bucurii si nu voi fi zgarcit cu mine si cu prietenii. Meritam sa ne bucuram de viata, nu sa o privim ca pe un calvar. Nu degeaba am un job la care ma duc 9 ore pe zi (1 ora pauza de masa), nu degeaba accept toate rahaturile si imi suprim nervii pe care ii fac la munca. Ce-i drept nu ma streseaza foarte mult job-ul actual, intr-un top “Cele mai nestresante joburi” asta ar fi pe primul loc.

Revenind la batranete… mai intai sa ajung acolo! Pana atunci ma voi bucura de ce este in jurul meu, de prieteni, de TOT!