Pe strada ingusta se zarea in departare un lilipostrutz. Venea vesel de la gramada lui de stabilococi care se inmultise peste noapte mai bine ca al vecinului precopistula de coacaza. Pe drum auzi un croncanit de vrabilopod ranit. S-a oprit sa auda inca odata zgomotul:
– Ajutooor.. cronc
Deja acele croncaneli ii faceau penele sa se infoaie de spaima pe coada lui lunga. Mai sta un pic sa isi linisteasca brecpitulara care ii batea repede si fara ritm. Dupa pauza intinde iar piciorul mijlociu sa faca un pas si iar aude:
– Mooor…cronc.
Deja il intriga. Cine moare? Cine ii intrerupe drumul spre Vizu? Vizu era nevasta lilipostrutului. Vizu este cel mai frumoasa lilipostrut cu pene si blana din tot taramul pe care il conduce, si marcheaza zilnic cu echinobelsteri luminosi. Revenind la mooor cronc. Se uita in vagauna si isi zareste buzunarul gaurit si vai mama lui. Se apleacazeaza sa il ridice si ii crapa brusc cercopisfarcul proaspat cumparat de la farmacie. Dar asta nu e viata! De ce sa sufere atat din cauza unui buzunar care il putea inlocui rapid cu un mamifloc de toamna… Leaga bine cu leocoscoci cercopisfarcul si pleaca acasa.
Ajunge.. se incolaceste in jurul namolului si adoarme, fericit dar in durere.
A visat.. mult… Ce a visat?
