Ieri am reusit (dupa 7 luni de zile) sa scot tubul de ventilatie de la hota in exteriorul bucatariei. Asta inseamna ca o sa pot sa prajesc fara sa imi umplu toata casa de miros si pot fuma la hota 🙂 in bucatarie. Dupa ce am terminat de montat tubu ala nenorocit mi-am facut paine prajita, cu unt si sare.

Ca tot am ajuns la paine prajita – aroma de paine prajita (cu unt care se topeste si sau cascaval ras) imi aduce aminte de copilarie. Este un sentiment destul de puternic si imi aduc aminte si ce faceam, cum faceam cand imi “gateam” paine prajita.

Felia de paine un pic mai groasa ca sa poti infige linistit cutitul in lateral, ochiul mare de la aragaz aprins. Tineai felia pe o parte pana se prajea un pic, o intorceai “pe verso” si gata. Dupa ce prajeam felia de paine infigeam cutitul in pachetul de unt cat era fierbinte ca se taia mai usor, o felie subtire care se topea si intra in paine. Chiar si gustul untului comunist, in ambalajul ala plictisitor si simplu, mi-l amintesc si salivez puternic 🙂

Inca ceva care imi aduce aminte de vremurile fara griji si probleme. Siropul de visine facut de bunica! Wow! Cu apa rece si 2-3 cuburi de gheata ar fi mi-nu-nat acum pe caldurile astea…