Au trecut 31 de ani chinuiti si subsemnatul a reusit infaptuirea visului de pustan de 18 ani. M-am inscris la o scoala de soferi, am facut cursurile, am dat simulari pe e-drpciv.ro si intr-un final cu toate taxele platite am fost la drpciv in Pipera si am dat examenul, dupa 2 zile traseul si… am luat. Am carnet… sta in portofel.

Experienta vasta in ale sofatului, cele 15 sedinte de scoala ma indeamna acum, de parca m-ar manca acolo unde nu bate soarele, sa imi cumpar masina.

Am trecut prin toate starile de la entuziasm la scarba, lehamite, lene, stres si am trecut prin toate marcile posibile: VW, Ford, Peugeot (de la care btw noul 308 e bestial), benzina sau motorina, in fine… v-ati prins: ma uit ca curca’n lemne… plm!

O poveste demna de… povestit… este “samsarul caruia ii placeau discutiile despre bani”. Am gasit un Golf 6 in targ la autovit (cel mai imbecil loc unde iti poti cauta masina) si am vrut sa inspectam masina, probabil sa facem si cateva sute de metri cu ea dar nu s-a putut. Ne-am lovit de un zid: da vorbim si noi de bani? Ca pe matasari… vorbesti de bani inainte.

Incredibil… avand un Vasilica, pe care pun mana zilnic, inca nu am masina mica. Inca imi caut… >100CP, <100000km, consum mic, hatchback, 4 roti, >2010, <10K EUR.

(Ps: se pot vota cate 3, de preferat pe categorii, adica benzina sau motorina, un tip de cutie, un model de masina)

Upgrade la Nexus 6?

Loading ... Loading ...

Belesc ochii in Facebook. Este 11 seara, Pi Em. Mashka zace tolanita undeva langa mine, deschide ochii nepasatoare si casca… Casc si eu ca-i contagios, ma scarpin in ureche si-mi verific degetul. E ok! In casa e cald, e bine!

De afara se aud zgomote de sezon. Un harnic isi da zapada de pe masina, din jurul masinii. Lopata, hîrș, repeta… Zgomotul se aude pana incep sa-mi pierd interesul…

Maine pleaca cu masina… Dupa o saptamana de stat pe ganduri si-a luat lopata la oferta si este pregatit sa faca sacrificiul suprem. O ora de dat zapada, o tortura miseleasca a zeilor, urmata de un alt neplacut lucru – posibilitatea suprizei sa-ti pângareasca vreun mojic locul de parcare, sa-ti fure culcusul pentru automobilul, propietate personala – cu sau fara rata!

Teroarea alba vine insotita de cosmaruri: Oare mi-o fura locul? Oare am muncit degeaba? Primaria de ce nu-mi da zapada?

Cred ca mamele noastre traiesc cu frica, ca noi, cei care nu mai stam “acasa”, suntem cel putin malnutriti. Este prima daca nu a 2-a intrebare atunci cand raspund la telefon…

Prima intrebare poate sa fie “De ce nu ai raspuns la telefon?” asta dupa ce se aduna vreo 20 de apeluri pierdute! A 2-a e aia cu mancarea.

Buna! Ce faci mama? Ai mancat?
Da.
Ce?

Uite asta ma face pe mine sa cred ca nu ma crede ca am mancat, ca imi cere detalii. Am auzit eu ca o minciuna buna este aia cu detalii si incep sa insir: piept de pui la gratar, salata, ciorba de vacuta! Experimental puteti sa enumerati 1 luna aceleasi ingrediente ale mesei de pranz, veti primi inevitabil intrebarea “Ce ai mancat?” dupa ce spuneti ca ati mancat.

Nu este nimic rau sa-i pese cuiva de tine! 🙂 Dar de unde impresia ca stam undeva, in coltul casei, hamesiti de foame, inconjurati de mizerie si tremurand de frig?

De cand m-am mutat la casa mea nu am avut nimic cu nici unul din cei 40 de vecini care locuiesc aici, in cetate. Am ascultat muzica, le-am ascultat muzica, le-am mirosit carnatii prajiti la 1 noaptea si le-am imbarbatat cainii care de singuratate urlau a moarte tarziu in noapte. Nu am avut nimic nici cu nebuna de la 10 care hraneste toata populatia de porumbei cacaciosi din cartier, nu i-am zis macar 1 data ca m-am saturat sa curat glafu’ de gainat!

De ceva vreme langa mine s-a mutat un personaj de poveste caruia nu ii stiu numele, o sa-i spunem de acum “agentul mistic”. Un om de-o calitate excelenta, rezistent ca mucegaiul la frig si frate cu oricine la bautura. Un om trecut de primele tinereti, nevazut niciodata treaz prin ograda.

Asta imi suna la usa mai rau ca gunoierii de sarbatori. Ba ca vrea o tigara, ba ca sa-i imprumut vreo suma marunta de bani, ba ca sa dau basu’ mai incet. E 11 noaptea, data viitoare sa-i zic cu amabilitate ca suntem doar vecini si nu prieteni?

Au mai ramas 39 de vecini cu care nu am nimic!

Ultimele experiente din viata m-au invatat un lucru: este bine sa vorbesti pe sleau, atunci cand este momentul. Faptele gandite prea mult si nespuse la momentul oportun tind sa se metamorfozeze in capul nostru si sa ia dimensiuni si infatisari infricosatoare. Macar pentru persoanele la care tii incearca sa aplici urmatoarele reguli:

#1 – autentic – nu purta o masca atunci cand vorbesti cu ei, doar asa vei avea un raspuns la fel de autentic – lucru foarte important in orice relatie interumana.
#2 – direct – spune direct ce gandesti, nu lasa loc de interpretare. “S-ar putea, poate, cred ca, am impresia” lasa loc de interpretat in locul unui afirmatii directe care spune ceva final si nu lasa interlocutorul sa spere la o alta finalitate.
#3 – fara scuze – nu iti cere scuze pentru ceva ce spui #1 si #2. Esti autentic si direct, nu ar trebui sa iti ceri iertare pentru ca ai spus adevarul in modul cel mai putin interpretabil.

Cred ca de foarte multe ori ne complicam viata inutil… parerea mea.