(c) Caricatura Vidu.ro

Dorinta, pasiune, speranta si cam atat… Fiecare din noi si-a dorit candva ceva atat de mult incat a inceput sa se duca la biserica, a inceput sa spuna rugaciuni si a incercat sa para un om mai bun ca sa dovedeasca divinitatii ca este demn de ajutorul ei…

So, povestea incepe asa. Sambata, o zi rece de Octombrie, a 13-a zi din luna, mergeam agale prin colentina sa ajungem acasa la copacel ca sa avem de unde sa ne intoarcem. Colentina… o tu dulce cartier urat mirositor, o tu frumos cartier intotdeauna asfaltat si fara tramvai, o tu leagan al analfabetilor si al tiganilor cu 7 sabii si 213 puradei, o tu mekka al ciorditorilor din ratb, spune-ne care este secretul tau? Care este secretul caselor scumpe? Care este secretul aglomeratiei constante si al paizanilor urat mirositori care te viziteaza?

Mai sus vedem o descriere a minunatului si mirobolantului cartier. Nu este vorba numai de Colentina ci de tot Bucurestiul, deci putem sa generalizam. White trash Romania este un proiect inceput in decembrie 1989 cand poporul roman a luat o cale gresita. Subjugat si tinut la respect atatia ani atunci a fost momentul sa renuntam la bunul simt impus prin lege si sa adoptam atitudinea WHITE TRASH (gunoi alb). “Pe vremea lu’ impushkatu’ era mai bine” ar spune orice baba, orice mosh… dar cum vara ne dorim racoare si iarna cald.. niciodata nu este bine si suntem foarte greu de multumit. Votam cu basescu sa nu iasa bombonel, votam cu x-ulescu ca sa nu iasa iliescu… am fost condusi numai de -escu pana acum, dar la noi nu se strica pestele de la cap ci pestele era de mult stricat. Zic White trash Romania pentru ca imi iubesc tara dar as pleca de aici in orice moment. Nu imi mai place aerul, mizeria de pe jos, mormanul de coji de seminte si nici macar cosurile de gunoi de pe strada mult prea pline. Nu imi plac betivii si boschetarii de pe strada, cocalarii din jur, metrorex-ul, ratb-ul, serviciile publice, televiziunile publice… NIMIC

White trash Romania! Visul oricarui turcaletz, chinezoi, boschetar, shpagar, corupt… ETC! Tara tutulor posibilitatilor.

Politica in Romania – un joc murdar, necinstit. De ce spun asta? Poate vine dreq vrun politician (de acum o sa ii spunem: shpagar, corupt)… reiau. Poate vine un corupt si imi zice: “Ba pushtiu ai grija, ca nu o sa iti fie bine!”

Dupa scandalurile cu “basescu te dam jos”, “tiganca imputita”, “base vs stupid fuck” si alte tam tam-uri politice… drumroll… REMES ia SHPAGA! Wohooo. Eu unul cred ca a fost inscenata dar foarte bine i-au facut. ne dam mari si tari in fata UE ca starpim coruptia, dar de fapt facem sex oral…ehm padon my french… facem muie coruptiei in timp ce zambim la camere. Ala ia shpaga, ala zice de rau de presedintele tarii, primul minstru se stramba la basescu, vadim urla ca nimic nu e in regula, pntcd organizeaza meeting cu steaguri in piata universitatii cu fluieraturi cand apare basezcu… este minunat, un teren de joaca pentru copiii scapati IN CAP!

Imaginea noastra in fata ue se clatina incet dar sigur. Astia alearga dupa putere, bani, imagine si noi stam si aplaudam. Este show-ul perfect pe care nici o telenovela nu l-ar intrece.

Jos tiranii, jos coruptii! MUIE!

Ieri seara pe 11.10.2007 am avut o mare surpriza. Nu va ganditi ca este vorba de mancare (imi place mazarea), nici de peste, nici de altceva. Imi spune Andreea ca trebuie sa ajungem la 18:30 pe langa Salsa la Teatrul Metropolis. Eu scapam la 6 de la munca, in bucuresti se circula ca p***ula la orice ora asa ca aranjam altfel timpul.

(c)Foto Lex

Trebuia sa mergem la o piesa de teatru “mazare cu peste”. Era organizata cu ocazia zilei de nastere a doamnei Olga Tudorache care implinea venerabila varsta de 78 de ani. La multi ani doamna! Ma asteptam la o piesa de teatru din categoria “astea sunt 2 ore pe care nu o sa le mai recuperez niciodata” dar am avut surpriza sa fie o comedie haioasa scrisa de Ana Maria Mamberger. Alaturi de Olga Tudorache a jucat Tamara Cretulescu.

Atmosfera din teatrul cel nou, care este inca in constructie a fost linistita, au fost cateva fete probabil studente la actori cu unghiute rupte care erau foarte deranjate de zgomotul shutterului de la aparatul foto. Nu puteai nici macar sa transpiri ca le deranja zgomotul 😀 Au mai venit evident cei de la Televizuina Romana precum si cateva ziare, reviste si dementul cu blit care l-am vazut la concertul Muse. Dementul cu blit era un gagiu cu par de om de stiinta care l-am vazut in jurul concertului Muse tragand cu blitzul de pe trotuarul de vis a vis. In fine.. deviez! La sfarsitul piesei s-a servit sampanie si am cantat “Multi ani traiasca” si am fost invitati sa semnam un poster. Evident ca the fat politician a semnat acolo iar sarbatorita a intrebat “cine dracu mai e si asta?” Evident ca romanii sunt tarani, evident ca no matter what reusim sa facem pe cineva sa se enerveze…

Overall vroiam sa va zic ca e bine sa mai mergeti din cand in cand la teatru.

Norica ar dori sa fie mai mare. Ar vrea mai repede…

Despre ce este vorba? despre limita de viteza din localitate… daca va gandeati la prostii o sa fiti dezamagiti 🙂 nu este vorba despre sex ci doar despre semnul cu limita de viteza din localitate. Acum avem 50KM/h. In Bucuresti limitarea superioara a vitezei este fix in plus, noi aici fiind limitati de fluiditatea traficulu. Ma gandeam ca doamna Norica care o vrea mai mare se grabeste in general in localitati ca deh are cu ce… nu mi-o imaginez cu covrigul de la o dacie carcalita in mana ci cu volanul unui GIPAN. Un gipan care poate este pacat sa-l tii sub 50km/h in localitate, iar la prestatia doamnei nu se poate sa mearga ca melcul…

In fine, doamna Norica a propus, iar senatorii au si executat – 60KM/h in localitate. Initial s-au cerut 70…dar este prea mult. Scopul – fluidizarea traficului. Alte scopuri murdare: mai multe accidente in provincie (si asa toti s-au mutat in bucuresti), un pic mai putine amenzi 😀

Parerea mea este ca limita de viteza este optionala. Oricum se merge cu cat “i-am dat talpa – am mers cu 200”, soferii sunt haotici iar soferitele sunt dezastru 😀

Hai sa vedem cum o sa fluidizeze traficul si in Bucuresti. Azi surprinzator coada bara-n-bara era de la universitate pana in piata iancului daaaaaaaaaaaar am mers pe jos iar in piata iancului nu era debandada, ieri s-a circulat bine la dus, la intors am mers pe jos. Cred ca arhitectii bucurestiului prefera sa stea la wisky si tzuica decat sa gandeasca cum sa proiecteze cacatu’ asta pansat de oras.

Clar romanii nu au viziuni despre viitor. Noi peticim prezentul si dam vina pe trecut.

?

Un zgomot monoton de ventilator, un licar de la mouse si cateva suvite de fum se prelingeau precum… diareea… prin aerul rece din camera. Mintea mea zboara prin alte locuri. Ma gandesc la cai verzi pe pereti si astept parca drogat sa ma sune cineva sa se mai incarce cartela. Azi am trudit iar la munca si am facut si ore suplimentare ca asa face prestatorul… am macat un cordon bleu si o inghetata.
Deodata suna telefonul, nu cunosc numarul. Il las sa mai sune si il pun pe masa. Oare cine era? Se opreste si incepe din nou in cateva clipe. Imi zic: “al dracu idiot e insistent, daca dormeam?”. Un deget cocheta cu ideea sa apese pe “Answer”, celelalte aratau muie iar degetele de la picioare miroseau a veverite moarte…. sa raspund? Hai sa raspund!

  • Dea
  • Buna sunt Marian de la tine din retea…
  • Salut? Marian…? (de ce dracu am raspuns… nici macar nu vreau sa il ajut pe omu asta)
  • Stii ceva? Mie nu imi merge Internetul….
  • Cool! De care internet ai?
  • De la Trustbyte, stii eu mi-am schimbat hard disk-ul acum cateva? zile si de atunci nu mai merge…
  • Poti pune hardu vechi?
  • Nu
  • De ce?
  • Nu-l mai am…
  • Nasol.. Pai eu atunci nu pot sa te ajut, incearca sa suni la Catalin poate stie el mai multe…
  • Care? Catalin?
  • Baiatu care iti? incaseaza banii lunar!
  • aaaaaaaaaaa… Catala?
  • Da!
  • Mersi frumos!
  • N-ai pentru ce?
  • Pa

Ziua asta nu a fost cu nimic mai speciala decat celelalte! Nu am facut nimic interesant si nici nu aveam de gand. Am citit la Alin ca i-a dat cu 90 la ora prin Iancului, la MoraleSS ca au webcam in buzau…. (noi avem si metrou in bucuresti). In drum spre munca aceleasi ganduri murdare vis a vis de migratori, aceleasi priviri ghidushe cu iubita si aceeasi figura sictirita? la munca. Ma tot fulgera cate o idee sa mergem la SIAB sa facem fotografii gagicilor care se preling pe bucatile alea de metal dar de fiecare data imi amintesc ca nu am masina si nici carnet, ma mai gandesc cateodata ce cool ar fi… dar cine are nevoie de automobil? Nu vreau sa ajung la munca mai greu decat daca as merge pe jos si nici nu vreau sa ma gandesc la problemele care pot aparea: ulei, benzina, bucshe, pinioane, valve si boschetzi!

Daca ma intrebati ce am mai facut in ultimul timp, sau cum o mai duc, sau cu ce ma mai laud, iata raspunsurile: nimic interesant, rutina, fotografie si …. Ce o sa mai fac? same shit!