Se vinde obiectiv Canon 28-135/3.5-5.6 IS USM (montura EF, accepta filtre pe 72mm)
Mai multe detalii despre el aici
Are capace fata, spate, se da impreuna cu parasolar. Obiectivul este second hand, s-au tras multe cadre cu el. Functioneaza perfect, sticla nu este zgariata.
Mentionez ca nu mai are garantie.
Pret: 800 RON (negociabil)
-5 grade, adica frig, adica ger. Se recomandau caciula, chiloti flausati, budigai si pufoaica daca erau -15. Ma trezeste ceasul de 2 ori. Il ignor cu nesimtire prima oara si revin la somnul dulce de 5 ore pe care-l incepusem cu 5 ore mai devreme. Trec 15 minute care au durat 10 ore, visez ca beau cafea, ca imi fac ritualul de dimineata. Suna iar ceasul, parca sa imi faca in ciuda. Ma gandesc ca trebuie sa ma dezvelesc macar. Poate frigul din camera reuseste sa ma trezeasca. Deschid ochii si vad ceasul. Il injur si ma invelesc. Nu este momentul sa ma trezesc. Mai am jumatate de ora pana trebuie sa plec, timp suficient pentru… Totul s-a sfarsit. Somnul a fugit, alungat cu suturi in cur de Mos Ene care era zgribulit de frig, cu sfarcurile tari de taia sticla cu ele. Prima zi de munca din 2008 avea sa inceapa incet dar sigur.
Ma duc la baie, dau drumu la robinetul de apa calda si astept. Trec 5 minute si nimic. Incep sa ma intreb daca vecinii mei se spala dimineata, incep sa dezvolt teorii ale conspiratiei evident impotriva mea. Precis s-au vorbit intre ei sa nu se spele ca sa astept eu un sfert de ora apa calda, sa numere apometrul… oameni rai, invidiosi pe succesele altora. Incetisor merg inspre bucatarie unde visam ca ma asteapta cafeaua deja facuta. Nimic! M-am multumit sa arunc 2 lingurite de ness, 2 de zahar intr-o cana si sa-mi prepar repede ceva cu cofeina. S-ar spune ca si de cofeina devii dependent dar nu mai conteaza ca deja sunt dependent de nicotina. Apropos de nicotina: imi aprind o tigare, deschid calculatorul, beau o gura de ness (groaznic ness-ul) si incep sa ma trezesc la realitate. Afara stiu ca este frig, stiu ca-s nameti, stiu ca trebuie sa ma infofolesc. Nu ma mai gandesc decat la alte cateva zile de concediu pe care le doresc din strafundurile inimii.
8:00. Ma imbrac. Mai fumez inca 3 tigari, beau cu ura toata cana de ness si ma pregatesc sa plec.
8:15. Cu grija printre nameti mocirla si babatii plecate cu sorcova. Injur cativa soferi, cativa taximetristi si fac slalom printre multii de mocila. Aglomeratie pe 7 ianuarie. Vad un 311. Parca sta pe loc. Incerc sa ma grabesc inspre statie, fara succes. Blestemate fie ghetele astea greoaie!
In 311 parca alta atmosfera. Toti dormeau pe ei, unii agatati de bara, altii sprijiniti de usa, altii pe scaune cu capul in piept. Simteam rasuflarea grea a pasagerului din spatele meu. Probabil este unul din conspirantii nenorociti. Daca este una din victime? Infig si eu cornul in haine si incerc sa nu ma mai concentrez la duhoarea grea care venea din spate. Deodata duhoara capata voce: “Cobori?”. Wow! Sa-mi fut una mai bine nu ma intorceam. Matzele mele s-au revoltat, la fel si eu! O batranica draguta pe la 70 de ani (cu o caciula de blana care o transforma intr-un extraterestru, cu ochelarii care ii mareau ochii de 3 ori si haina de blana ramasa de la rude… s.a.m.d) ma intreaba cu o voce si atitudine fara pic de amabilitate daca cobor. Spun ca nu si ma strecor printre oameni sa-i fac loc bicentenarei. Cu aceeasi voce scarboasa ca sunet si miros ma indeamna: “Hai ba mai repede, ca ma grabesc!”
Stau si ma intreb de ce nu am pleznit-o? Acum sunt la munca, pe jumatate treaz, cu gandul la cai verzi pe pereti si e prea tarziu. A dracu’ baba!
Motan la vreo 3 ani. Isi zgarie stapanul fara sa intrebe. Jucarie preferata: pensula.
Ieri am fost sa facem fotografii la nebunia de Bucuresti inzapezit. Ca in anii trecuti in care aia de la primarie au zis ca sunt pe felie s-a vazut ca nu e asa. Avem pluguri dar sunt doar colinde si pe langa asta sunt la diminutiv adica plugusoare. In noaptea dinaintea surprizei “nametul” sau “sa-mi fut una cat a nins asta noapte” am fost sa ma urinez si am avut inspiratia sa ma uit pe fereastra. Ningea cum nu a mai nins de cativa ani buni. Am adormit visand la un bucuresti sub zapada, la feeeling-ul de a doua zi cu scartait de zapada sub picioare.M-am trezit. Am iesit pe la 3 cu Andreea sa facem cateva foto. Am mers pe jos pana ne-a razbit frigul, am luat masa in KFC Unirea, am continuat ziua la narghilea in Valea Regilor.
La universitate era totul ALB si curat. Destul de pustiu orasul, se circula peste tot pe o singura banda, toate masinile din parcare erau de 2 ori mai inalte, toti oamenii mergeau oblic sa nu ii doboare vantul.
Revin la autoritati si la pluguri, la zapada si la sare: Videanu este in vacanta (bravo lui), Mazare la fel. In mass-media asta este subiectul zilei: incendii + primarii care-s in vacanta. Viceprimarii sunt niste nulitati stupide iar faptul ca seful este in concediu nu ar trebui sa fie o scuza. Au trimis plugurile sa dea zapada de pe carosabil, oamenii o dau la loc pe carosabil ca sa poata sa isi scoata masinile blocate. O colega mi-a spus ca ea isi lasa masina acasa – trebuie sa vina odata primavara si zapada aia o sa se topeasca :). Spusa in gluma suna intr-un fel, spusa de autoritati suna urat 🙂 so… ma intreb de ce nu se ia zapada de pe carosabil sa o duca cu ceva in alte parti unde nu deranjeaza pe nimeni… spre exemplu in raul poluat din Bucuresti (Dambovita) ca asa o sa o mute pana le vine rau!
2008 noi te asteptam cu bratele deschise. La multi ani voua si va doresc tot ce v-au dorit si altii. The same stuff with different words. Stim ca de revelion nu o sa ne uitam la televizaur ca o sa fie programe de kcat, stim ca o sa se bea mult, stim ca o sa se manance mult. Cel mai bun lucru care va lua cu siguranta curs este: de revelion vom fi alaturi de cei dragi si vom intampina anul impreuna. Poate suna de rahat “intampini anul nou cu cei dragi, cei iubiti”, dar asta cred ca conteaza cel mai mult. Sa stai impreuna cu cei dragi si sa razi de cele intamplate in 2007. Sa faci haz de necaz si sa uiti de cele care te intristeaza macar acum la sfarsit de an cand se trage linie. Pentru mine 2007 a fost un an scurt (nu l-am simtit cand a trecut pe langa mine). Am avut parte de tot ce mi-am dorit dar si de ce nu mi-am dorit. Privesc cu optimism in viitor si imi doresc ca 2008 sa fie mai bun decat 2007 macar pentru cei din jurul meu daca pentru mine nu s-o putea. Imi doresc ca unii sa nu mai fie rai, altii sa nu mai fie ascunsi, altii sa nu mai fie stupizi, increzuti s.a.m.d. Sa ne auzim cu bine in 2008. Un calduros “La multi ani”, pe langa el niste urale de bine… si cam atat! Petrecere frumoasa!
Asteptam planurile pe 2008 😀 ca anul trecut ziceam asta…