Parca ieri beam din paharul de sampanie si uram celor dragi succese nebanuite pe 2007. Iata vine si 2008 destul de repede. Pe sfarsit de an lucrurile o iau ori hais… ori cea… ori se duc pulii de suflet. Mi-a pierit lipsa de orice. Cafeaua nu-mi mai place, tigarile parca nu mai au gust, zilele parca trec una dupa alta fara sens, fara a se intampla ceva notabil in ele. Este sindromul rutinei care ma omoara, care TE omoara. Acelasi drum, acelasi asfalt, aceeasi oameni in masina, pe drum, sub drum.

S-a intamplat blogul asta acum ceva vreme. Am zis ca pot sa plec de pe Yahoo360 ca ma duce capul sa hostez singur un blog, ma duce capul sa aberez, ma duce capul sa expun cat de cat cu putin umor cateva idei… dar din entuziasmul de acum cateva luni a mai ramas numai o plictiseala si o lipsa totala de cuvinte. Am inceput sa ma gandesc la nemurirea sufletului si la conditia geniului in societate (nu la mine ca nu-s un geniu). Imi doresc chestii greu de realizat si imi dau seama ca lumea in care traiesc devine din ce in ce mai aglomerata. Prietenii pleaca unul cate unul si ii vad din an in paste, ii vad cum se schimba in ceea ce urau inainte, ma vad cum nu imi schimb ideologia si tot asa. Profesional am impresia ca stau pe loc, ca o ard suspect zilnic, sentimental sunt intr-un loc ciudat, overall simt ca nu mai am puterea sa iau decizii. La inceputul lui 2007 am zis ca iau casa. Acum am ocazia sa cumpar un apartament de 3 camere in Drumul Taberei dar ma fofilez cu un amarat de credit. Nici nu imi trebuie toata suma ca il iau la jumatate de pret. Singurul meu gand: “Este departe… in Drumul Taberei… la Romancierilor…”. Cu pensia privata am lasat de pe o zi pe alta pana luni cand am zis: hai sa o fac ca nu dureaza mult si e mult prea simplu. Acum sunt cu o parte din pensie la Allianz Tiriac. Sper ca pana la sfarsitul anului sa fac pasul decisiv sa iau creditul ala idiot si sa ma apuc sa imi fac casa. Deviez…

Revin la blog-uri: God damn ce plictiseala si la ceilalti. Unii posteaza numai de dragul bloggingului, unii posteaza ganduri misto si imi face placere sa ii citesc, altii vin cu provocari, altii renunta. Nu m-am gandit ca si aici unde ar trebui ca totul sa evolueze din placere exista atata concurenta. Page rank, link-uri, afisari pe zi, pe noapte, loc in top, zelist, meetinguri unde altii si-au dat seama de resursele GRATUITE pe care le pot folosi bloagarii, premii, concursuri, acuzatii, certuri de prost gust si adevaruri spuse . O comunitate din care cunosc personal doar cativa (Piticu, Alin, Greger, Innocente, Moraless, Mikutzu, Gabi, Marius), am vorbit prin messenger cu alti cativa (Tara, PiticStyle, Dana si altii). O comunitate din care admir pe Zoso ca a reusit sa se mentina pe primul loc cu content nu chiar exploziv, Sibelius pentru fotografii si forumul fototarget (atitudine generala + sentimentul de comunitate), CapOne (Wow nice photos man). Bineintels ca voi uita oameni pe care ii admir pentru ceea ce fac pentru ca nu-s perfect.

Nici tu. Nici el. Nici ea. Nimeni nu este perfect.