Cred ca mamele noastre traiesc cu frica, ca noi, cei care nu mai stam “acasa”, suntem cel putin malnutriti. Este prima daca nu a 2-a intrebare atunci cand raspund la telefon…
Prima intrebare poate sa fie “De ce nu ai raspuns la telefon?” asta dupa ce se aduna vreo 20 de apeluri pierdute! A 2-a e aia cu mancarea.
Buna! Ce faci mama? Ai mancat?
Da.
Ce?
Uite asta ma face pe mine sa cred ca nu ma crede ca am mancat, ca imi cere detalii. Am auzit eu ca o minciuna buna este aia cu detalii si incep sa insir: piept de pui la gratar, salata, ciorba de vacuta! Experimental puteti sa enumerati 1 luna aceleasi ingrediente ale mesei de pranz, veti primi inevitabil intrebarea “Ce ai mancat?” dupa ce spuneti ca ati mancat.
Nu este nimic rau sa-i pese cuiva de tine! 🙂 Dar de unde impresia ca stam undeva, in coltul casei, hamesiti de foame, inconjurati de mizerie si tremurand de frig?