Stiati ca orice luna care incepe duminica o sa fie o luna cu Vineri 13, aceasta se intampla de cel mult 3 ori pe an.
Frica de vineri 13 se numeste paraskavedekatriaphobia, cuvant din grecul Paraskeví (vineri), dekatreís (13) alaturate inteligent langa phobía (fobie). Termenul este derivat din triskaidekaphobia (frica de numarul 13) care a aparut in 1951 ca o frica… oficiala!
Am o presimtire.
Statistic vorbind ultimele zile de vineri sunt in general cele mai aiurea la munca. Pe toti ii apuca heirupismul vinerea si au prostul obicei ca luni sa uite aproape complet de treburile lasate neterminate vineri. Ce parere am despre heirupismul de vineri?
Heirupismul de vineri ar trebui exterminat, prin imbracarea simultana a unui tricou cu “miserupe”. Vineri este cea mai nepotrivita zi sa dai de munca subalternilor, pentru ca oamenii vineri sunt obositi dupa o saptamana de munca, vineri nu mai au chef de nimic, vineri se gandesc la plecat la mare/munte… si lista de motive poate continua pana la infinit.
Pana acum nu am primit ceva de facut care sa denote heirupism. Heirupismul apare in general la ora 16-17, chiar inainte sa pleci si trebuie sa fie gata ieri.
Oricum, azi, m-am trezit cu o durere surda de cap si am visat despre casa. Am visat ca mi-am luat usa de metal si cand m-am intors a doua zi de la munca am gasit-o decupata ca aici. Nu cred ca are vreo insemnatate mai ales ca m-a speriat un vizitator cu link-ul lasat despre usile de metal 😀
In curand o sa fie goala casa mea si o sa inceapa zugraveala, marti ma suna omu de la termopane sa mergem sa ia si el masuratorile. Am facut o lista cu toate tampeniile care trebuiesc cumparate si m-am cutremurat. Mai nou am o alta dorinta, asa ca de sfarsit de saptamana ma intreb: unde imi fac mobila de bucatarie si altele de pus prin casa?
Cuvantul zilei: Apatic.
Ar defini partial starea mea de spirit de azi. Am asteptat vinerea asta ca si cum as fi asteptat salariul la MIX FM, dar a venit si parca ma asteptam la ceva mai mult. Aveam cateva planuri sa iesim din Bucuresti weekend-ul asta dar au fost spulberate de diverse situatii care nu le-am inteles. Poate weekend-ul viitor sa plecam undeva departe de zgomot, praf & other shit.
Mi-a fost schimbat card-ul astazi pentru ca expira, bancomatele o sa vada acum unul brand new pe care o sa-l zgarie la fel ca pe primul. Banii sunt pe card… ii tin acolo 😀
Ieri trebuia sa ies cu o prietena la bere dar ca de obicei a uitat sa sune asadar am iesit cu iubi si cu alti prieteni sus pe motoare. Am baut 1 bere si mi-au inghetat tzurloaiele. Am decis sa plec repede acasa. Jos era mai bine… nu mai batea vantul!
& then again… APATIC adj. v. indiferent.
Si… a mai trecut un weekend!
Dupa o saptamana de munca si fara nicotina din plin in care sincer parca nu legam actiunile, a venit un weekend, ce-i drept mai putin odihnitor. Toata saptamana trecuta parca nu am fost eu. Memoria de scurta durata a dat rateuri, uitam sa fac diverse lucruri minore, nu-mi legam cuvintele, nu gandeam ca mine. La job s-a vazut asta. Am ajuns de 3 ori consecutiv in Data Center cu planul sa fac X si am facut orice altceva decat treaba X. Oare de ce? Te pomenesti ca-s stresat. Sper ca saptamana asta… sa fiu mai eficient!
1. Drum spre munca, fara peripetii. Mi-am luat tigari si am ajuns la munca. Am pregatit un ness ca s-a stricat expressor-ul. Mi-am deschis mail-ul, excel-urile cu task-uri si am inceput.
2. La munca, tot la munca… o fuga mica pana la Carrefour unirii sa ne luam de mancare. Back to work, am mancat. Ma cam doare stomacul.
3. Dupa 18:00: Lucrari, stat peste program.
Aceste 3 puncte sunt probabil tiparul unei zile obisnuite de munca. Ca update-uri la issue-urile mai vechi: serverul HP (cel care l-au returnat din service) a crapat din nou. Nu am schimbat Hdd-urile (8 la numar), memoriile si procesoarele. Urmeaza…
Vineri am notat ca trebuie sambata sau duminica un gratar, dar cum pe taicamiu il cheama Florin si duminica sunt floriile… ramane doar sambata de pregatit un gratar.