Fotografia nud la rank de arta.
Pentru doamne si domni, ceva frumos, pentru scaldat ochiul AICI
Dupa cum ziceam, mi-am cumparat adaptor M42 – EOS.
Acum a inceput frenezia “Vreau obiective M42”. In pauza de masa am fost la FotoHobbyShop ca-s mai aproape de job. Am vazut Pentacon 200mm/f4, am facut cateva foto cu el si am mai incercat niste obiective 135mm/f2.8, un 300mm rusesc, mare si greu (f4 parca). Mai aveau la constandinidis (o consignatie de vis-a-vis de Fotohobbyshop) un zoom 80-205 (nu mai stiu ce marca) prafuit si vai de mama lui si inca alte 3 obiective care nu ma pieptanau.
Ajuns la munca am descarcat pozele. Rezultatele au fost mai mult decat ma asteptam:
– Pentacon 200mm/f4 era sharp la f4, la 5.6 si mai sus era SUPER OK. Lentile nemtesti domne’. Inelul de focus (impropriu spus inel la cat de gros era) se misca smooth dar greoi. Obiectivul avea parasolar incorporat, numai sticla si metal! Pentru moment pare o alegere buna.
– Seria de 135mm/f2.8 incercata: nu imi mai amintesc marcile. Era un Exacta care a scos niste culori super-naturale, destul de sharp (inchis la 3.5), am mai dat de un Soligor care era prin de praf si cred ca si ciuperci (nu am reusit sa fac clarul nici cat sa deslusesc obiecte prin obiectiv). Mi-ar placea sa gasesc un Pentacon 135mm/2.8 (construit initial de Meyer Orestor). Are o diafragma cu 15 lamele. Eh? 😀 Bineinteles ca sunt mai multe versiuni 135/2.8, diverse copii si imitatii, de cateva ori la fel de bune ca originalul.
Si… a mai trecut un weekend!
Dupa o saptamana de munca si fara nicotina din plin in care sincer parca nu legam actiunile, a venit un weekend, ce-i drept mai putin odihnitor. Toata saptamana trecuta parca nu am fost eu. Memoria de scurta durata a dat rateuri, uitam sa fac diverse lucruri minore, nu-mi legam cuvintele, nu gandeam ca mine. La job s-a vazut asta. Am ajuns de 3 ori consecutiv in Data Center cu planul sa fac X si am facut orice altceva decat treaba X. Oare de ce? Te pomenesti ca-s stresat. Sper ca saptamana asta… sa fiu mai eficient!
Blogosfera lu’ peste a luat-o razna! S-a sinucis o pustoaica si acum toti “relateaza” despre curentul EMO.
Trist evenimentul, dar am impresia ca parintii ei stiau ca este EMO, stiau ca nu are toate rotitzele in cap! Cat de daunator este EMO si cat de nemultumiti sunt blogosferistii mai domne… OK, de acord cu ei, EMO Suxx, trendul este un cacat dar nu inteleg de ce discuta sau fac campanii numai contra EMO tocmai legandu-se de un eveniment trist.
Astia ii vezi pe strada si nu te deranjeaza cu prezenta. Sunt niste pustani oropsiti de soarta cu creierii in piuneze, care nu asculta manele, nu ii vezi cu samantza in bot pe la colt de bloc, nu ii vezi cu maneua data tare la telefonu’ lor ultimu tip cu camera si empetrei!
Tocmai ce am venit de pe hol (nu de la fumat), de la o barfa mica. Am povestit cu niste colegi de tampeniile de copii care le faceam cand eram mici. Copilaria copilului de oras, fara pretentii, nu neaparat premiant, cuminte sau destept. Ce faceam cand eram copil? Cum ne petreceam ziulica?
Tampenii! Asta faceam!
Pe locul 1 in preferintele copilului tampit de oras erau pocnitorile artizanale. 2 suruburi, 1 piulita, o punga si o cutie de chibrite. Puneai catran-ul de la chibrite intre piulita si suruburile infiletate (partial ce-i drept) in piulita. Legai o punga de una din suruburi, aruncai in sus si asteptai sa se loveasca de asfalt. Facea POC! Cautai surubul care iesea de la miniexplozie, puneai catran, infiletai, aruncai… si tot asa! Joaca asta stupida dura pana cand aparea vreun vecin si gonea ceata de idioti 😀