Este forba despre un fotoblog de antiteza. Un pic cam prafuit, ultimul post fiind undeva in 2007. Frumos! De unde le-a venit ideea?

Nici noi nu stim, mai exact. Probabil dupa ce am vazut cartea “New York – Then and Now”. Atunci a fost o sclipire de moment, urmata de a doua, cand mi-am dat seama ca la noi nu exista nimic de genul acesta. Concluzia: daca astia din New York au asa ceva, noi de ce sa n-avem?!

Indiferenta

Marti: afara un cer clar, cald, lumea zumzaia cu stomacele facute praf de la sutele de kilograme de carne de miel consumata de paste, toti adolescentii pregatindu-se sa mai scoata la iveala un coş… ce mai! O zi superba.

M-am intalnit cu Andreea sa mergem la Fotohobbyshop sa-si cumpere un tanculet. 28-70/2.8 Tokina. L-am cumparat si la spring ne-am pupat de bye-bye, eu ma intorceam la munca, ea se indrepta catre munca. In drumul (scurt ce-i drept pana la urma) l-am vazut pe batranul din imagine. In capul meu s-au facut conexiuni si am inceput sa ma intreb care este povestea lui. Am scos aparatul si i-am facut o singura fotografie. De ce purta masca de gaze? De ce ajung niste batrani la limita inferioara de supravietuire? De ce un veteran de razboi ajunge in halul asta?

Stiu ca inca este weekend dar simt ca s-a plictisit si vrea sa plece.

Cand a inceput weekend-ul am fost oarecum entuziasmat de cele ce urmau sa se intample. Aveam in minte de vreo 2 saptamani ca o sa fie cald ca sa putem iesi la un gratar, in grup, sa perpelim micii, rostogolind-i vesel peste niste carbuni fiebinti. Nu s-a intamplat. Nici weekend-ul asta nu am mirosit carne de mici asezata langa niste bucati de ceapa rosie, cartofi si alte legume organizate intr-un party al gusturilor simple, la etajul 1. La parter niste carbuni fumegand de nervi ca nu au cum sa ajunga la party. Pe langa gratar asezate niste cutii de bere, cu brobonele de apa de la temperatura scazuta la care a stat berea.

Vineri seara am iesit cu Andreea si cu Marius la pozat muncitorii de la Obor. Evident ca am ajuns pana la Lizeanu. Unii sudau, altii frezau, unii acopereau semafoarele cu carpe. Va dati seama ce atmosfera superba? Praf cat cuprinde, clanxoane si nervi din belsug. pentru un meniu complet Vineri am observat un comportament ciudat al aparatului meu foto. Cand il porneam, cand in scoteam din stand-by ii sarea blitul. M-am enervat dupa ce am tras cateva cadre si l-am bagat in geanta. Am ajuns acasa si am cautat cu prietenul google probleme referitoare la blit. Nu am gasit nimic, eram deja pregatit sufleteste sa-l duc luni in service. Nimeni cu Canon EOS 350D nu a avut problema mea. Unii se plangeau ca scoate 3 zgomote clank-uri si nu scoate blitul, ca da error 05, ca e un contact pus aiurea si aparatul crede ca are blitz extern ca… Nimeni nu zicea ca daca apasa pe butonul de blitz nu iese blitul in nici un mod dar iese in auto cand este nevoie. Nervi si suparare. Am adormit cu gandul la asta. Guess what? Sambata dimineata a mers, azi la fel…

Iaca muncitorii:

Sambata am zacut ca niste beshnite dupa ce am dat o tura de obor sa ne cumparam fructe. Am luat capsuni, pere, piersici, banane. Vroiam sa facem o salata de fructe sau cel putin asa ne gandeam pe la 1-2 cand eram in carciuma si mancam bulete de cascaval, cartofi prajiti si oltenesti. Sambata am vizionat filme: Charlie Wilson’s War, 27 Dresses si Vantage point.

Acu e duminica. Ma voi vedea cu mikutzu sa-i dau o placa de baza si-un procesor, ma voi duce dupa 6 la narghilea… si ma voi culca cu gandul la urmatorul weekend.

1 aprilie a fost o zi de rahat. De ce spun asta? Pentru ca din toate punctele de vedere 1 aprilie a supt-o. La munca a fost ca curu, si asa mai departe!

Azi in schimb pe 2 aprilie a fost mai bine. MULT mai bine! Summit-ul NATO a inceput, am ajuns la munca in 10-15 minute (deci se circula mai mult decat bine), am facut aproape tot ce mi-am propus, asadar way to go 2 aprilie!

Continue reading