Cred ca mamele noastre traiesc cu frica, ca noi, cei care nu mai stam “acasa”, suntem cel putin malnutriti. Este prima daca nu a 2-a intrebare atunci cand raspund la telefon…

Prima intrebare poate sa fie “De ce nu ai raspuns la telefon?” asta dupa ce se aduna vreo 20 de apeluri pierdute! A 2-a e aia cu mancarea.

Buna! Ce faci mama? Ai mancat?
Da.
Ce?

Uite asta ma face pe mine sa cred ca nu ma crede ca am mancat, ca imi cere detalii. Am auzit eu ca o minciuna buna este aia cu detalii si incep sa insir: piept de pui la gratar, salata, ciorba de vacuta! Experimental puteti sa enumerati 1 luna aceleasi ingrediente ale mesei de pranz, veti primi inevitabil intrebarea “Ce ai mancat?” dupa ce spuneti ca ati mancat.

Nu este nimic rau sa-i pese cuiva de tine! 🙂 Dar de unde impresia ca stam undeva, in coltul casei, hamesiti de foame, inconjurati de mizerie si tremurand de frig?

V-ati intrebat vreodata: “azi de ce am venit la munca?”

Eu azi da, nu ca mi-ar fi placut sa stau acasa si sa-i dau in cap lu’ mutu. A inceput sa fie monoton, mai rupem monotonia cu cate-o gluma de autobaza, profesional vorbind stagnam. Nimic nou sub soare, nimic interesant, same’ol stuff, over and over again!

La ora 12-13 e pauza de masa, mergem, mancam si dupa aceea ne intoarcem la birou cu chef de somn/lenevit. Digeram si ne apucam iar de rutina!

Ciupercutza a inceput de azi sa se creada Conquiztador 🙂

Eu am cont pe Twitter si din cand in cand ma mai dau pe el sa vad ce mai spune lumea. Azi vad o gramada de intrebari de la Ciupercutza. Un fel de stii si castigi, dar live, pe internet. Intrebarile sunt puse de o persoana reala si raspunde toata lumea. Nu castigati nimic dar nici nu pierdeti nimic.

Mie mi-a placut 😀 am gasit twitter-ului o intrebuintare mai buna decat lauda de sine “sunt la mare, arde soarele”, “iau masa cu presedintele” sau alte idiotenii gen “ma scarpin in cur”.

Asadar aici e Ciupercutza, ea pune intrebarile. Puneti un follow, it’s fun! Aici sunt eu… dar nu pun intrebari 😀

Claus are niste intrebari la care ii voi raspunde aici… nu stiu de ce. Probabil din cauza lipsei de inspiratie pe care o am pe toate planurile existentiale azi. De scris pe blog nu mai am idei, de pozat – vad centrul Bucurestiului foarte banal si in alte locuri nu ma pot aventura ca-i prea cald… si asa mai departe.

1. Oare toţi bloggerii care-i critică pe alţii pentru că pun filmuleţe şi scriu prost au ceva interesant de spus?!

NU. Raspuns clar si raspicat. Putem sa o raspicam si pe alte domenii, nu numai pe bloguri. In general aia care critica sunt (sa spunem) gelosi pe un trafic, click-uri, afisari. De ce sa ne futa pe noi grija ce tip de cacat mananca un gigi pe situl lui propriu si personal? Daca are chef sa puna poze cu cururi si tzatze sa pune nene! Daca vrea sa arate lumii prostia romaneasca prin pitzipoance si cocalari… wtf! cu ce te afecteaza?

Mai am convingerea ca un site personal de orice tip poate evolua calitativ si cantitativ. Depinde de foarte multi factori: starea in care se afla propietarul, lucrurile care i se intampla in perioada respectiva… si asa mai departe.

2. Oare atunci când îi critici pe alţii pentru că vor trafic, după care faci ca ei, nu te numeşti cumva ipocrit?!

Cu siguranta DA! E plina blogofloaca si web-ul romanesc de ipocriti, but then again… let them be!

3. Oare conţinut original înseamnă orice porcărie de “blogging despre blogging ca să blogging” şi “să moară capra vecinului”?!

NU. Vezi articolul acesta. Nu are nimic original, doar exprima o parere si oglindeste lipsa de inspiratie de azi 1 iulie 2008 a lu subsemnatu’ iLL.