by ·4 Comments

Acum ceva vreme am inceput sa folosesc la munca Microsoft Virtual Server 2005.

Inainte de experienta cu Virtual Server 2005 am mai folosit VMWare acasa in scopuri experimentale si nu ma puteam obisnui cu ideea de a lasa un server sa ruleze numai ca masina virtuala. Eu vedeam datacenter-uri ticsite de servere, rack-uri peste rack-uri si milioane de fibre si cabluri, aer conditionat & everything!

Camera tehnica sau datacenter-ul este in viziunea mea o farmacie. Nici un fir de praf, controlul temperaturii si al umiditatii, monitorizarea lor, racirea prin podea tehnica, cablare cat6 si asa mai departe. O camera tehnica ca in vise (cum am vazut prin centrele de relocare de la diversi provideri) impune preturi imense, trebuie sa o proiectezi avand in vedere mai multe considerente: curent electric, BTU, dezvoltarea ei in timp… orice spatiu devine la un moment dat neincapator pentru cerintele care se maresc pe zi ce trece. Vei ajunge la un moment dat sa nu mai ai efectiv loc sa pui un rack, un server, un aer conditionat, nu vei mai avea loc sa tragi un fir. Aici intervine “virtualizarea”.

Continue reading

by ·3 Comments

Dialog pe telefon, la mine la munca:

  • Ea: Buna, am si eu o problema
  • El: Buna! Spune…
  • Ea: Uite nu mai gasesc un mail de acum 2 zile cu niste conturi… l-am cautat de am innebunit! Zi-mi ma poti ajuta?
  • El: Da.. Ai folosit “Search” in clientul de mail?
  • Ea: Ce sa folosesc?
  • El: Apasa Ctrl+F
  • Ea: …. pauza suspecta de 10 secunde…
  • Ea: Pai care din F-uri ca am de la 1 la 12
  • El: ^&$*&@^#(*
  • Ea: Hihi lasa ca am gasit, mersi!
  • El: PA!

by ·3 Comments

Azi am avut pauza de imobiliare, doar un mic telefon pe la 10 care nu s-a mai materializat dupa cum promitea cel de la capatul firului.

Computer Cat

Dupa o zi minunata la munca in care am reusit sa-mi fac treburile propuse marti, am “rupt usa” (a se citi ca am plecat de la munca) la fix 6. Mi-am fumat tigara ganditor in drum spre Rozetti si m-am aventurat ca ceilalti din jurul meu la asteptatul visului suprem: 311. Ca de obicei se lasa asteptat neica asta cu 311 ca doar e un autobuz, nu elicopter. Iar s-a circulat ca pula (scuzati expresia) intre Rozetti si Iancurului, dar azi nu am mai mers per pedes ca mi-au inghetat tzurloaiele. M-am inghesuit si eu ca tot Bucuresteanu’ normal in fata usii poate oi prinde loc jos. Am vrut sa vad ce “climax” au concetatenii mei cand se imbulzesc. Am dat din coate, m-am impins cu babele, am stat in fata usii ca sa nu coboare aia care veneau dinspre iancurului si m-am trezit fix la geam, evident in picioare, mirosind transpiratia uneia cu shuba de blana. Climax-ul nu a venit asa ca am incercat alte tehnici. Am atzîtzat baba care se opereaza de fiecare data la picior (dar jur ca am vazut-o alergand inspre usa din mijloc, iar ea este cea care m-a impins in domnisoara blonda cu sani generosi in disperarea de a sta jos). Operata la picior nu a prins loc decat in picioare langa taxator (cartelator) si a inceput sa suspine ca o doare ca e operata la picior. S-a certat cu un mos care a facut-o baba mincinoasa dar .. macar a stat jos :D. Ei asa parca mai venim de acasa. Fresh cu o portie de rautate din 311 ne-am impins in aia de stau in usa si am coborat! Ura! AER!

Acasa ma astepta dulapul comandat de ai mei, un dulap pana in tavan, care am impresia ca o sa cada pe mine. M-am ferit, m-am descaltat si m-am aruncat in baie! Am dat jos “the smell” din 311 si m-am pus pe cautat un film. Am gasit pe dvd “The recruit” cu Al Pacino si Colin Farrel. Vazut, placut, fumat, baut Granini.

Asa se incheie inca o zi din viata unui IT. Plictisitoare sau nu, se repeta cu exactitate o data la 24 de ore. Nu ma plang. As putea sa fac asta toata viata. Maine: Imobiliare, vizionari, telefoane si munca, tigari, backup si alte telefoane.