by ·1 Comment

Pământul gol arata deprimant asa ca ne-a venit ideea sa punem iarbă. În fața casei și pe lateral am zis că punem noi semințe de iarbă și ce iese… iese. Udăm zilnic manual că-i suprafața mică, dacă iese – bine, dacă nu iese… iară bine. A ieșit fără probleme, e deasă, parcă prea deasă, e verde, parcă prea verde…

Mai avem nevoie și de iarbă!

A trebuit să facem la fel și in “curte”, dar acolo am zis sa intram și noi in civilizație cu aspersoare, sa valorificam puțul de care v-am povestit. Am mers pe o recomandare și am primit niște costuri enorme dar cel puțin oferta de materiale a fost detaliata frumos într-un excel + schema sistemului:

  • 5000 lei sistemul de aspersoare cu programator fără cămin pentru put, fără pompa submersibila (sistemul era rainbird, 4 aspersoare seria 3500, 2 seria 1800, programator – cu wifi, senzor ploaie)
  • 500 + 500 cămin si pompa submersibila
  • Plata manopera pentru băieții care executau lucrarea (nu se știe cât, dădeam și noi cat credeam de cuviință)
  • Alte costuri ascunse (ca de obicei apar, mai 100 de ron pe te miri ce, mai 500 de ron pe altceva…

Totalul ajungea la minim 6000 lei doar cu ce udăm. Ce udăm, in cazul nostru iarba (sămânța sau rulou) mai costă încă 5 euro / mp cu tot cu manoperă.

Am trecut mai departe, pentru că nu cred ca merita suma de diri-dari cerută. Am mers pe o altă recomandare de la un vecin: vorbiți cu Mr. Hornflower, e ok dar trebuie sa-l păziți când muncește pentru că… De parcă un cubanez care a venit de la bloc poate să își dea girul pe o lucrare… poate să zică e ok sau nu. Am vorbit cu Mr. Hornflower, a venit, a văzut, am vorbit de bani:

  • 1500 lei – manopera și materiale pentru sistemul de aspersoare (6 aspersoare ca mai sus, programator (unu comun pt 2 curti, cost impartit la 2), electrovana (mai era una pe curtea vecina), presostat, supapa de sens. In banii ăștia a săpat șanțurile, a pus țeava, fitinguri și in capu’ lor aspersoarele + un circuit separat de la pompa la o cișmea, sa poți folosi puțul și pentru chestii casnice.
  • 350 lei pompa submersibila, ceva de la bricostore, 2.4mc/h
  • 700 lei cămin pentru put și acareturi
  • restul pana la 3200 de lei a fost însămânțarea pământului + lucrarea cu moto-sapa, să omoare buruienile și să afâneze pământul, plus sămânțarea cu niște semințe speciale, pe care le are el, un amestec meseriaș de iarba rezistentă, sport cu nu mai știu ce fir floc…

Sistemul lu’ asta trebuia să fie integral rain-bird. Așa am agreat, rainbird, rain-bird-for-the-win! După ce bați palma cu omu… restul e doar poveste. Totul o sa fie bine! O sa fie iarbă, o sa fie super.

Acum începe povestea, începem să ne dăm seama de micile mizerii (păcăleli țepoase):

  • aspersoarele erau murdare de pământ înainte sa le monteze, nu au venit ambalate specific și nu aveau duzele cu care vin in set – deci SH
  • 3 aspersoare au fost rainbird 3500, unu a fost altceva… (dar tot rotativ cu 1/2)
  • un aspersor nu avea duza de jet
  • cele 2 aspersoare fixe (gen rainbird 1800) – unu era hunter, unu era rainbird, si aveau duze 12A de la hunter 🙂
  • Controller-ul a fost si ala tot Hunter…
  • electrovanele fie au fost stricate, fie le-a stricat el că le-a montat invers (le-a inlocuit/reparat, idc/idk)
  • Țeava de cișmea nu funcționa, era înainte de presostat și nu pornea pompa că nu simțea consum, a modificat și a pus după presostat cu i-am spus.
  • instalația de aspersoare se încarcă și ajunge la presiune maximă destul de greu, înainte să-i dea blana băltește pe lângă ele… probabil ca se golește instalația prin 2 aspersoare care sunt mai jos (teren în o ușoară panta)
  • Pregătirea pământului a fost deficitară, nu a pregătit în nici un fel substratul însămânțat. Au rămas bolovani la suprafață, munți și văi în care apa băltește.
  • A aruncat semințele și a tăvălugit peste bolovani… la prima ploaie ne-am dat seama ca nu a nivelat cum trebuie, că nu a ținut cont de cerința noastră.

Vy0r3l este unul din micii găinari (țepari) de pe piața de servicii, încearcă să ciupească câteva sute de lei prin artificii demne de #muiepsd. Mai apare câte un cost de care a uitat – gen pietriș de balast 200ron, nu avea scândură sa facă căminul de puț, capacul nu intra în preț, semințele folosite au fost jumătate “alea speciale” – jumătate de la hornbach, materiale SH (aspersoare, electrovane). Oamenii cu care a venit la lucrare au venit 1 data nebăuți dar au băut până au terminat de lucrat, odată a venit ciupiți rău, altădată neciupiți dar s-au rezolvat pana au terminat treaba. El este omul care nu are recomandări de la clienți pe grupul de care povesteam în prologul seriei de cubanezi de oraș ajunși la curte.

Nu merge ieftin, bun si rapid. Aici doar a fost ieftin comparat cu prima ofertă. Dai un ban dar știi că face! Dai un ban și stai in față!

by ·1 Comment

Asta-i țeapă din categoria ieftin – calitativ – rapid. Nici măcar țeapă nu o pot numi, mai mult prostia clientului. Cubanezu’ fu prost.

Pentru scari… doar ieftin.

Scările sunt partea din casa pentru care si acum mai se aud ecourile înjurăturilor către firma lui peste prăjit – Quaynet. Intre discuție, execuție și finalizarea lucrărilor au trecut multe asigurări din partea lor ca treaba o sa iasă excelent, ca se poate orice, ca fac plinta, contra-treapta, pentru numele lu’ dumnezeu dacă vreți le facem și rulante.

Discuții contract și măsurători (faza 1): asta a fost etapa în care doar am ridicat o sprânceană, pe scările de tip evantai s-au făcut șabloane din hartie de ambalat, lipite grosier cu scoci de ambalaj, ala maro gri. Am zis ca plm, poate asa se face, că nu suntem scăriști de meserie. “Renault”, meseriasul care a venit să ia măsurători a zis de nenumărate ori că scările sunt ude doar după ce a apropiat nasul de treaptă. A mai zis ca atunci când aduce materialele (adică treptele de stejar) va aduce un aparat special de măsurat umiditatea dar ce sa vezi, a folosit tot nasul.

Montajul treptelor (faza1) – dacă ești firma specializata in scări nu are cum sa iti iasa montajul unor trepte din prima. Trebuie măcar 2 încercări, ca asa se cade, asa-i frumos. În faza 1 am observat ca treptele erau mai scurte si ca nu aveau “nas”, adică treapta nu ieșea aproape deloc deasupra contratreptei. Demontat tot, sunat, căutat o cauza – alta decat incompetența.

Măsuratori (faza2) – același om dar alte materiale. Pentru faza 2 s-a folosit folie pentru parchet din polistiren extrudat. Cu astea nu aveau cum să se stearga la fund si masuratorile de-a 2-a îți ies oricum mai bine. După măsurători, același timp lung de așteptare pentru materiale, parcă mai bine lăsăm scările cu șapa aia de beton și puneam un covor ca la țară pe ele! Materialele durează foarte mult că sunt ei foarte aglomerați in atelier… vezi doamne au foarte multe comenzi.

Montaj (faza2) – s-a întors meseriasul cu forțe noi, a venit cu un Gyuri care părea că știe mai bine arta lucratului în lemn. Au montat scarile, au murdarit peretii cam pana la nivelul țâțelor. Mizerie de nedescris, adeziv lipit peste tot… gata, le lăsăm sa se prindă si cand ne întoarcem facem și plinta, mana curenta… și ce mai e de treaba.

Montaj (faza 3) – Gyuri nu a mai vrut sa vina, e zona de cacat, sunt oameni rai aici. S-a întors doar pericolul curățeniei, inamicul taieturilor drepte, cel cu degetele murdare de adeziv(i), cel care pictează cu degetul pe pereti, cel cu nume de masina frantuzeasca si nu-i Pejo’, nici Citroen. A urmat o zi de luptă cu plinta, care nu se tăia cum trebuie… ne intoarcem alta data, ca am uitat mana curenta.

Montaj (faza 4) – acum a venit si sefu’ sa puna umăru si cred eu ca a venit să ia niște bani. Domnu’ Fane nu are pic de respect fata de curatenia de pe santier, a plouat un pic p’afară și a umplut cu nămol toata casa, noroc ca am pus cartoane peste parchet. S-a șters de cartoanele alea, noroc ca nu s-au rupt. Au lipit mana curenta… s-au apucat de slefuit dar mai bine nu slefuiau. Sefu’ Fane, plin de energie a slefuit si peretele… Un meserias desavarsit. Nervi, iesi afara, ca pe stadion…

Montaj (faza 5) – nu a mai fost nici o faza de montaj. I-am gonit de pe șantier ca ne-am saturat! După 3 luni de montat scări (17 trepte) te mai plictisesti sa repari după ei.

Au folosit 3 tipuri de adezivi – adeziv montaj, spuma poliuretanica si silicon, 2 tipuri de kit de lemn si un moloz de dat culoare lemnului. Toate astea s-au regasit în jurul scării pe pereți, pe plinta, pe parchet. Au lucrat incredibil de mizerabil, neatent. Sefu a lasat mergand, pe jos pe parchet, fierastraul electric dar am avut noroc ca nu a pățit nimic parchetul… S-au intamplat atat de multe lucruri nasoale cu firma asta incat pe unele le-am dat uitării ca sa nu ma incarc negativ cu prostia, ne-profesionalismul, minciunile… Oamenii emanau bullshit prin toti porii.

Firma se numeste QUAYNET SOLUTIONS SRL cu site quaynet-solutions.com. Apar cu adrese in Targu Jiu cu punct de lucru în Sfantu Gheorghe. Nu suntem singura teapa pe care au dat-o, am auzit ca au lăsat multe lucrări neterminate și au fugit din tara, probabil asta era si motivul pentru care s-au încărcat cu lucrări în 2018. Iei avans și fugi cu banii!

Ii găsim ca subiect de discutie si pe Avocatnet, se pare că 2018 a fost un an bun pentru ei! Cand i-am cautat noi, in vara lui 2018, nu găseai nimic rău, google nu stia de ei.

Păcăleli pentru orășeni continua.

by ·1 Comment

Continua lista promisa acum câteva zile aici. Astăzi va povestesc despre treaba cu pământu’.

Asta nu-i chiar o păcăleală dar depinde cum privești lucrurile. La sfârșitul șantierului se face curățenie, trebuie sa cureți pământul de 1 an de șantier in care s-a făcut beton, s-a amestecat nisip, s-a aruncat te miri ce moloz… treburile astea sunt serioase, la fel ca atunci când calci pe lego!

Pamant negru, da?

Când s-a dat stop pe șantier și s-a făcut curățenie a mai intrat un excavator care a rașchetat o buna parte din pământul de suprafață. Un lut nasol in care chiar și buruienile strâmbau din nas… plin de pietriș și de alte resturi… a dispărut. Pam! Avem nevoie sa umplem la loc acel gol. Procedura era sa vorbim cu topometrist, sa vina sa dea panta și după ce da omu cu cote poate sa vina și pământul. Am făcut ca la carte, vorbit cu topometristul, luat cote, scris cote, a măsurat cu scula te topometrie… super! Urmau sa vina camioanele cu pământ. S-ar zice ca e pământ de pădure, e excelent, intra cam 2 camioane mari, sau 4 mici. Un camion mare era suma x, 2 camioane mici erau x+y, unde y era suma de camion mic care face 2 drumuri deci pământul pe care il aduc alea mici este evident mai scump.

Ok, vrem 2 camioane de pământ, ca trebuie, dar sa il nivelați da? Nivelatul costa și el, pentru ca niște oameni muncesc acolo. Avem pământ + ce-a facut topometristul + oameni care sa împrăștie pământul după cote… Super, sa trecem la treaba!

La final nu s-a ținut cont de cotele puse de topometrist, pământul era bolovani dar era întins pe suprafața grădinii. Cotele? Cotele au rămas până astăzi marcate pe gard, poate… Am simțit ca am plătit degeaba topometristul, am simțit ca am plătit degeaba oamenii care au fost delegați sa întindă pământul după niște specificații… iar cu pământul a fost alta mâncare de peste pentru ca nu părea sa fie “de pădure” sau cel puțin asa ne-au spus niște oameni care știu ce e ala pământ negru de pădure, oameni care lucrează pământul.

Păcăleala unde e? De unde știi tu ce e ala pământ bun când cobori de la etajul 7 dintr-un bloc? Probabil te doare-n pufarină de culoarea pământului… De ce i-am dat bani topometristului? De ce i-am plătit pe aia sa întindă si sa grebleze pământul?

Pentru ca-s cubanez… 😀

by ·4 Comments

Nu știu daca postul asta a fost teazer destul dar începe lista cu “Păcăleli pentru orășeni” cu puțul de 25m adâncime pe care vroiam sa îl folosim pentru udat gradina, mașina și alte activități care necesita apa. E păcăleală ca e mai mare daraua decât ocaua și pentru curticica nu ai nevoie.

După 36 de ani de stat la bloc sa mor dacă am avut nevoie vreodată de put. Nici măcar 1 data. Nici nu ne-am mutat bine ca ne întreabă lumea: ba voi va faceți put? Trebuie, nu o sa aveți nevoie de altceva, puțul este viața, puțul e fericire, puțul iți da mântuirea sufletului ca doar nu o sa udați cu apa de la robinet, face rău la iarba ca are clor. După ce am auzit asta m-i s-a pus o piatra pe inima, una pe scrot si numa’ cu gândul la nenorocitul ala de put am stat… Am cautat pe net firme, cerut oferte… scump nene! Reasearch-ul zicea ca e buna țeavă albastră, prețul era mai mic la aialaltă… deh vrei put mai îți trebuie și mărgăritar, oare cate tichii trebuie sa cumpăr? Oare tichiile o sa simtă ca nu mai au mărgăritar? Oare le răpesc identitatea dacă le las fără mărgăritar? Nu frate… tichia nu are mărgăritar de care îmi trebuie mie, mie la put îmi trebuie pietriș fin, asa la juma de cm pietricica… Deci, faci gaura, bagi tubu, il înconjori cu mărgăritar, pui pământ în gaură care a rămas… și in țeavă albastra bagi pompa, tragi apa, simplu!

“Pe surse” aflam de un puțar, citim si ne dam seama si ce e aia. Ii vedem camionu logistic pe stradute, întrebăm ce e cu ala si aflam ca e ok, ca a mai puțit pe la casele vecinilor, de fapt puțeste de mai multa vreme și ca puțurile puțite de el sunt marfa rău!

Sunam omu, setam o data, o ora, ajungem pe tarla, alegem locul gaurii in care vor puți puțul. Omu a venit cu un Audi A6, model nou, noi cu_bani_ezii am ajuns cu un 207 din 2007. Se pare ca e biznis bun asta, e barosaneala sa ai puțitor. Putul se face in 2 zile ca mai au niste lucrari, peste 2 zile luam in primire găuroiu. Credeam ca au si ei un utilaj, ceva cu 4K, măcar HD… dar munca a fost făcută de 3 oameni la împins un tirbușon imens in pământ, in 4-8 ore era gata!

3K ron pentru ceva care putea sa lipsească. Sunt gospodarii care au aspersoarele legate la robinet si iarba-i ca-n palma. Nu am știut, ne-am păcălit. Cubanezi!

by ·4 Comments

Au trecut luni bune de când ne-am mutat la casa, cu tot cu Mashka, pisica noastră mult iubita. De-a lungul timpului s-au întâmplat multe “mini-proiecte” si ne-am învățat minte, cu unele din ele…

Câteva aspecte importante care mi-au dat de furca si de aici mici povesti cu cei cu care am interacționat:

O sa le luam pe rand si o sa încerc sa fiu cat mai detaliat, poate ajuta pe cineva care da un google 🙂 Păcălelile pot fi: pret prea mare, servicii de proasta calitate, meseriasii nu stiu ce fac, țigăneală cu banii – bani in plus de-a lungul proiectului… etc.

Partea cea mai jegoasa, care ma face sa regret ca nu am maceta la vedere, este ca majoritatea de la care vrei ceva si le dai bani te iau de prost. Daca unu pe care il cheama Mugurel se ocupa cu iarba, plante decorative, amenajari peisagistica, pe cel care il pui sa se ocupe de sistemul de udat il cheama Dl. Jilavu… tu esti Dl. Cubanezu’ ca tu esti ala cu banii.

Am avut parte de urmatoarele genuri de meseriasi: aia buni care pareau ca stiu ce fac si cand au terminat unele lucruri au iesit strambe, meseriasii care nu stiau ce fac si se vedea… si a iesit un cacat, meseriasii care stiau tot, te luau la misto si tot un cacat iesea. Foarte rar meseriasi priceputi, pe care nu e nevoie sa ii controlezi ca stiu ce fac.

Ce-am observat pana acum, ca in comuna in care ne-am mutat este un grup de gainari, destul de bine organizati. Toti se stiu intre ei, se recomanda intre ei. Daca il intrebi pe instalator de un meserias care sa-ti aduca pietris ti-l recomanda pe X-ulescu, care ti-l recomanda pe Y-ulescu pentru pamant, care ti-l recomanda pe Z-ulescu pentru iarba si irigatii. Ii vezi cum se recomanda reciproc pe grupul comunitatii de pe facebook. Recomandari de la clienti nema, sau maxim 2 pe toate posturile pe care am cautat. X, Y si Z sunt prieteni intre ei si beau bere impreuna, bere pe care o cumpara instalatoru’ :). Prosti sunt astia de la oras ca nu stiu joaca… Tuns de iarba 300 lei pe luna, iar iarna platesti 100-200 pentru nimic dar mentii contractul viu si nu pleaca omu. Cerere mare de servicii de genul acesta, oferta mica, preturi mari, marfa nasoala. Toti aia buni au plecat! Jur ca m-as apuca de gradinarit daca as putea sa castig macar 70-80% din cat castig din IT.