De cand aveam Canon Powershot A60-ul m-a interesat fotografia macro. Cu minipocnitoarea aia puteam sa fac fotografii la peste 5 cm de subiect, lucrurile s-au imbunatatit cand am cumparat Panasonicul dar de cand am trecut la DSLR am spus la revedere fotografiei macro… Obiecivele macro dedicate costa o caruta de bani 🙂

In fotografie aveti o moneda de 5 bani (partea cu anul in care a fost emisa moneda)

Iata in continuare metodele cu care puteti face macro cu DSLR:

1. Folosind obiective speciale, numite obiective macro (evident). Obiectivele macro au fost optimizate sa dea cele mai bune rezultate la o marire de 1:1. Unele obiective (cum ar fi Canon MP-E 65mm f/2.8) pot avea o rata de marire de 5:1, aducand structura si detaliile obiectelor foarte mici, ochilor de insecte, fulgilor de zapada intr-un focus extraordinar. Oricum, majoritatea fotografilor folosesc obiective cu o rata de marire de 1:1. Exista mai multe categorii de obiective macro, clasificate dupa lungimea focala:

– 50-60mm: folosite la fotografia de produs si obiecte mici
– 90-105mm: insecte, flori si obiecte mici
– 150-200mm: se folosesc de la o distanta mai mare, in general folosite la fotografiatul insectelor si a animalelor mici.
– o gama de zoom-uri au optiunea de macro dar in general nu permit o ratie de marire de 1:1.

2. Folosirea tuburilor de extensie macro. Aceste tuburi se monteaza intre obiectiv si body, nu au lentile, singurul lor scop fiind de a muta lentilele mai departe de planul filmului sau al senzorului digital. Cu cat obiectivul este mai departe de film sau senzor, cu atat este mai mica distanta de focalizare si ratia de marire. Tuburile de diverse mariri pot fi montate impreuna. Folosind aceste tuburi de extensie se pierde de cele mai multe ori abilitatea obiectivului de a focaliza la infinit.

3. Folosirea unui burduf de macro. Identica functionarea ca la tuburile de extensie, dar acesta este reglabil.

4. Utilizarea unor lentile auxiliare, numite lentile macro. Se monteaza in fata obiectivului, sunt ieftine dar calitatea este variabila. Ansamblurile cu 2 lentile au rezultate excelente dar cele ieftine cu o singura lentila pot cauza aberatii cromatice si dauneaza rezolutiei obiectivului, aceasta ducand la imagini soft.

5. Folosirea unui teleconvertor intre body si obiectiv. Folosirea unuia de 1.4x sau 2x mareste subiectul si nu modifica distanta de lucru a obiectivului. Aceasta metoda (la fel ca in cazul folosirii tuburilor de extensie) scade cantitatea de lumina care ajunge pe film sau senzor si va obliga sa folositi timpi mai mari de expunere pentru o expunere corecta.

6. Folosirea unui obiectiv intors. Exista adaptoare speciale cu baioneta si filet, pe filet urmand sa se monteze obiectivul intors (folosind filetul de la obiectiv pentru filtre foto). Rezultatele obtinute sunt foarte bune calitativ, pana la 4x ratia de marire. Puteti folosi cu succes obiective vechi (de exemplu pe filet M42) pentru a nu sacrifica sau strica obiective funtionale pe care le folositi pe aparatul dvs in mod curent.

7. Folosirea a doua obiectve, al doilea fiind montat invers in fata celui de pe aparat. Aceasta se poate face folosind un adaptor special cu 2 filete tata de care se prind ambele obiective, cu aceasta metoda se pastreaza toate functiile electronice cum ar fi metering-ul cu diaframa deschisa total. Ratia de marire se calculeaza impartind distanta focala a obiectivului montat normal la acela montat invers pe primul. Daca folositi un obiectiv de 200mm peste care ati montat unul de 50mm ratia de marire este de 4:1. Nu este recomandat sa folositi autofocusul (asta din cauza greutatii obiectivului montat invers), putand sa stricati ori camera, ori obiectivul.

Din cauza DOF-ului ingust in fotografia macro este necesar sa folositi o diafragma cat mai inchisa pentru a avea clar pe o distanta mai mare. Aceasta poate duce la timpi mari de expunere, lucru pe care puteti sa in compensati prin folosirea blitz-ului. Unitatea normala de blitz nu da lumina adecvata, fiind recomandat un blitz macro (care sunt destul de scumpe).

Cam atat! (sursa in engleza)