by ·1 Comment

Intr-un final am decis sa imi upgradez telefonul mobil. 4 core-uri, 2GB ram… the works. Nu are sens sa insir aici capabilitatile telefonului pentru ca musteste netul de ele!

Dupa peste 1 saptamana de folosit un smartphone mai puternic imi doresc sa am la mine alternative de incarcat acumulatorul telefonului. Comparativ cu HTC Desire-ul care a ramas in functiune cu alta cartela asta chiar trebuie incarcat zilnic si mi-e teama ca voi ramane fara baterie atunci cand mi-e lumea mai draga. Solutia – sa nu-mi fie lumea draga, “ever”, sau sa nu-l folosesc ca smartphone…  Alt aspect neplacut este finishul “glossy” care-l face sa alunece de pe unde-l pui si eventual sa ajungi cu el in service ca l-ai crapat fie pe ecran… fie pe cealalta gorrila glass.

Lasand aspectele neplacute, care poate ma deranjeaza doar pe mine, telefonul este chiar ok. Interfata nu are pic de lag, camera este chiar ok pentru un smartphone iar faptul ca are 2GB de RAM ma asigura ca urmatoarele versiuni de Andoid nu vor avea probleme sa ruleze.

Comparat cu Galaxy-uri, HTC-uri si Xperia-uri asemanatoare gasesc imbucurator faptul ca nu am telefonul plin de bloatware si ca am, oarecum, certitudinea ca ultimele versiuni de Android lansate de Google vor fi permise ca upgrade (o perioada mai mare de timp). As fi ales HTC One dar experientele anterioare in care producatorul a decis ca ultima versiune de Android nu va mai fi suportata (cu toate ca dpdv resurse nu este nici o problema) m-au indreptat inspre ceva “mai nativ”.

Brb… ma duc sa incarc telefonul!

by ·0 Comments

EOS_MAsa la o prima strigare cred ca eram previzibil daca spuneam ca-mi iau mirrorless de la Canon, nu cred ca o sa sar in cealalta tabara in viitorul apropiat. Am inceput cu Canon si cu toate ca nu am avut nici un castig banesc folosindu-le produsele voi ramane deocamdata cu ei. E ca o prietenie in care cheltui bani dar iti face placere compania celuilalt.
Dupa 1 zi de joaca cu “ăla mic” si 2 incarcari ale acumulatorului am ajuns la urmatoarele concluzii:

  • cam idioata lipsa butoanelor, compensata nenatural de touchscreen care este foarte responsiv
  • bateria nu tine la fel ca la batranul meu Canon EOS 7D, evident. O sa am nevoie de inca un acumulator de rezerva, probabil ceva “neCanon” cu mai multi mAh
  • pachetul este foarte robust, nu ma deranjeaza ca-i mic si nu cred ca o sa-l scap din mana
  • nu ma deranjeaza ca nu are blit incorporat, nu prea folosesc
  • performanta la iso6400 este excelenta, chiar superioara 7D-ului (mai sus, ISO 12800 si 25600 nu sunt comfortabile) => poti seta ISO Auto bine-mersi pana la 3200 chiar 6400.
  • 18-55-ul pentru EOS M ar fi fost dragut daca era jumatate din lungime
  • Video trage excelent, calitatea audio este mai slaba decat a 7D-ului dar sunt comparabile aici
  • Autofocus – fata de Olympus PEN E-P5 care focalizeaza instantaneu (dar sunt si generatii diferite, ca an de fabricatie) sunt multumit de rezultatele ăstuia. Nu vei putea trage sport cu el dar nu e asta target-ul lui asadar.

Un aparat excelent pentru vacante, in special atunci cand ai mai cumparat niste acumulatori. Dimensiunea redusa il fac bun si pentru streetphoto ca nu iese in evidenta la fel ca un DSLR si nu intimideaza, de fapt ai impresia ca te joci cu o compacta. Cine vrea ceva mic pentru “carat tot timpul” recomand un mirrorless (nu Nikon).

Nice to have: un Canon EF-M 22mm/f2, +1 acumulator.

-> Noise? ISO6400, urcat pe flickr, direct din camera

by ·0 Comments

Compacte, bridge-uri, dslr-uri, mirrorless…

mirrorlessDoar 4 din categoriile camerelor foto digitale, cred ca cele mai importante si cunoscute. Am avut o compacta, un bridge, dslr-uri si acum cochetez cu ideea unui mirrorless pentru a inlocui un dslr mai mic pe care l-am folosit extrem de putin – doar in vacanta. Ma intereseaza calitatea foto pe care o livreaza un dslr dar imi doresc o camera mai mica, mai usoara, mai “portabila”. Mirrorless-ul pare sa fie raspunsul dar partial… Body-ul unui mirrorless este simtitor mai mic. Cu o lentila gen 22mm (combo-ul Canon EOS M + 22MM) ajung la dimensiunile dorite dar mi-as dori ceva mai larg de 35mm (EOS M are un factor de crop de 1.6). Exista si 18-55 pentru mirrorless-uri dar deja setup-ul ajunge la dimensiuni incomode, cu cateva exceptii de la Panasonic (powerzoomsomething) si Sony (tot ceva cu powerzoom).

Categoriile pe care as imparti eu mirrorless-urile ar fi in functie de marimea senzorului. Nu as ajunge sa vorbesc despre cate obiective are compania lansata pentru ca majoritatea care au DSLR si ar cumpara inca un mirrorless l-ar lua ca-i mai mic si vor ceva mai portabil pentru vacante sau ceva care sa produca rezultate acceptabile si sa nu-ti rupa salele sau sa fie incomod. Prin urmare:

  • APS-C (Sony, Canon, Pentax, Samsung, …)
  • Micro 4/3 (Olympus, Panasonic, …)
  • Altii (Nikon… etc)

Am studiat toate taberele si toate au o poveste frumoasa (in afara de Nikon care m-a dezamagit cu implementarea unui senzor f mic).

Canon se lauda cu un body din aliaj din magneziu, senzorul de pe 650D, dual hibrid autofocus (care dupa un upgrade de firmware se comporta decent), touchscreen cu peste 1 milion de pixeli, posibilitatea utilizarii de obiective EF cu un adaptor (prea scump) si hotshoe pt blit. Sony este si el acolo sus, cu ecrane rabatabile, touchscreen-uri si functionalitati care mai de care. Olympus si Panasonic spun cam aceeasi poveste…
Pana acum nici macar 1 poveste nu m-a facut sa bag mana in buzunar pentru ca toate sunt al dracu de scumpe! Kit-ul EOS-M cu 18-55 si blitul ajungea la 30 si ceva de milioane, Olympus PEN EPL3 e 13 milioane dar sta cam prost la ISO mare, Sony-urile incep de pe la 20 de milioane… asadar ne orientam spre piata gri sau chiar second hand.

Cred ca voi continua saga Mirrorless cu Canon, o sa fie ONE TIME only, de undeva din piata second hand. Sunt deschis opiniilor si ideilor despre urmatorul meu aparat foto de vacanta…

by ·2 Comments

Sigma_18-35mm_f1.8Primul meu obiectiv Sigma a fost 50-150mm/2.8, cred ca era prima generatie. L-am folosit foarte mult, upgrade-ul de la un Tamron 28-200 a fost binevenit, mai ales ca a fost primul obiectiv cu autofocus “HSM”. L-am comparat foarte mult cu cele de la Canon care erau de 2 ori mai mari si mai grele si de 3 ori mai scumpe. Prin trusa mai e un Canon 50/1.8, un Tamron 17-50, un 70-200/f4 IS, cateva Tamron-uri Adaptall (28/2.5, 135/2.5, 500/8) si un Tokina 11-16, adica o tocanita de producatori!

Japonezii astia fac treaba buna! Daca lasi deoparte prejudecatile ca third party-urile sunt inferioare poti obtine rezultate excelente, totul este sa nu te grabesti cand achizitionezi echipament foto. Citeste review-uri, vezi daca ai service autorizat, vezi ce garantie ofera producatorul, informeaza-te suficient pentru o alegere buna.

Sigma sunt inovatori, se poate vedea din cei 50 de ani de experienta.

Au lansat destul de recent un obiectiv care pentru CROP este EXCELENT. Este vorba despre Sigma 18-35mm F1.8 DC HSM, in review-uri a iesit foarte bine si totusi e 1.8, cam cel mai rapid zoom pentru aps-c. Mi-ar placea sa-l am in trusa!  DXOMark spun ca “Although it is unlikely a user would buy several full-frame wide-angle lenses specifically for an APS-C format camera, the fact remains that the Sigma 18-35mm f/1.8 DC HSM is an outstanding performer optically. The performance rivals that of Canon’s 24-70 f/2.8L II lens”.

Inca ceva care ii face inovatori – serviciul de schimbare a monturii  (care se lauda ca este cea mai montura, aliaj cupru-zinc, foarte caltitativo-rezistenta). De cate ori ati vrut sa sariti in tabara cealalta si v-ati gandit ca trebuie sa schimbati TOATE obiectivele? Nu ar fi fost misto sa poti schimba doar montura?

Aditional – poti sa-ti cumperi o jucarie cu care sa-ti calibrezi obiectivele – Sigma USB Dock. Poti sa le faci upgrade de firmware, sa le calibrezi singur… tu, acasa! In cazul in care ai un obiectiv de la ei care face front focus sau back focus scapi de nervii… Asta se numeste customer self service si mi-ar placea sa vad asa ceva si la ceilalti producatori de obiective.

Made in Japan baby! 100%!

by ·0 Comments

Toate publicatiile si televiziunile au cate o editie speciala cu “Tortionarii la bulau”.

Parca toate relele din perioada comunista si toate relele care continua de dupa ’89 s-au strans undeva in ficat, langa fiere, si acum buba s-a spart ca a aparut ca din senin lista, LISTA, facuta publica de Gandul care a sapat jurnalism de investigatie in ultmii 2 ani. Pe langa tatze si cururi clickabile se mai facea si de jurnalism d’ala pe bune care vrea sa scoata adevarul la iveala.

Succesul imediat al “articolului” s-a datorat anilor in care romanul a adunat frustrare si ura fata de sistem, fie el comunist sau post-decembrist. Partea rugoasa si aspra a ziarelor s-a transformat in lectura destinata altor ochi, non-maro.

Care intregi de televiziune, reporterite alearga eliberate de subiectul caniculei iar fotografii vulturesc inspre locuinta bosorogului sociopat – toti vor sa-l traga pe camera si sa-l intrebe diverse intrebari imbecile gen “si i-a durut?”… Toti ne-am saturat de harta meteorologica pe care Busu’ o arata zilnic, nu mai vrem sa vedem predictiile astrale ale Nataliei. Vrem sa vedem sange, vrem sa vedem pedeapsa si eventual sange de tortionar!

Acum este prea tarziu, au trecut 24 de ani de cand a cazut regimul si am strigat (nu eu, revolutionarii) “Victorie, tiranul a murit”. Pe rand ne-a bucurat cand a murit Nicusor, Zoe si acum mai recent cand au intrat cate unii la mititica – nevoia de razbunare inca e proaspata in sufletul nostru pentru ca “sa traim bine” nu se intampla.