Goana după banii furați timp de 26 de ani din visteria României a început și se aruncă continuu lemne în furnalul mașinăriei ANAF/DNA. După revoluție am avut o supradoza de democrație, o supradoza de libertate și fiecare mojic care s-a văzut acolo sus a furat cât l-au ținut brăcinarii, să-i fie lui bine. Economia noastră a murit de supradoză de libertate și democrație… ca un drogat care nu a mai putut să își tină viciul în frâu.

Timpul trece și vedem cu mâinile legate cum se cheltuie banii publici dar nu cum ar trebui să fie cheltuiți. Vedem cum se vinde cate un pic din țară, fiecare diamant neșlefuit este aruncat ca o guma Turbo după câteva împrospătări cu zahăr. Cu privirea în pământ, obișnuiți după multi ani de comunism, scrâșnim din dinți si ii injuram pe cei care i-am ales. Am sperat că va fi mai bine, am sperat că lucrurile se vor îndrepta, am sperat ca ăștia noi poate nu vor fura ca cei dinaintea lor. Eu văd clasa politică unitar, opoziția și puterea sunt doar niște mâini care se schimbă periodic, constituțional. Datoria tarii crește iar în acest timp populația devine din ce în ce mai săracă și mai frustrată. Toate speranțele se ofilesc dar ne-au dat curaj să ne învățăm dreptul de a protesta. Asta s-a văzut în ultimii ani cu toate că în unele cazuri a fost doar un fitil care a ars fără rezultat.

Bugetul, banii pe care nu-i cheltuim corect, geme de minusuri dar se cheltuie cu contracte dubioase. ANAF a dat un purcoi de bani sa se rebranduiasca (2mil $), dar cu 3 ani înainte Elena Udrea a cheltuit aproape 1 milion de euro pe faimoasa frunza din campaniile turistice, brandul de țară. Viața a continuat chiar după încercările de a face câte o autostrada, a continuat și după ce am mai cheltuit cu referendumuri… Viata continuă cu TVA-ul mai mare, cu salarii mici, cu învățământul și sănătatea metamorfozate în cenușăresele economiei.

Cineva a găsit o portiță, să trimită ANAF-ul la treabă, că doar sunt bugetari.

Povestea este de actualitate și nu-i om care să nu știe că s-a închis vreun butic sau că agenții ANAF alergau băbuțe care vând urzici în piață. Cineva trebuie să plătească nu? E mai ușor să alergi băbuțe pe stradă și să le dai amenda, e mai ușor sa-l amendezi pe micul buticar, pe micul întreprinzător. O să se termine buticarii, shaormarii și băbuțele. După aceasta pe cine mai fiscalizează?

– BOR? Nu. De ce? Simplu… în România există o simbioză ciudată între religie și politică. Uite că a mai scris cineva despre banii ascunși în sutane. Religia tine loc de policlinică, creșă sau azil de bătrâni la Ghimbav în județul Brașov, că doar au o biserica de 1mil EUR. Primăria a alocat 800.000 Eur din bugetul local, terenul l-au donat. Mai este și Catedrala Mântuirii Neamului… iar lista poate continua. De la biserica nu iei bani, la biserica dai bani! Părerea mea o știți, nu împărtășesc modul în care funcționează BOR ca organism ce face parte din viata noastră și sunt de părere că banii pe care-i învârt nu-s în totalitate “albi”.
– Florăriile țigăncilor cu fuste crete. De ce nu am auzit de țigănci alergate de ANAF? Ar fi spus presa ca suntem rasiști?
– Parcangii – undeva la limita legii, le dai bani ca să parchezi cât mai aproape de cârciumă.
– Firmele care angajează la negru

Alți bani ar ajunge în buget deja fiscalizați prin simpla aplicare a legii: amenzi și contravenții dar bugetarii care ar aplica legea sunt prea scârbiți și demotivați. Un cerc vicios nu?

Găurile negre ale fiscalității au fost create tot de politicieni. Au mărit taxele și impozitele ca sa acopere lipsurile de la furat, romanii s-au gândit cum sa treacă microeconomia la negru și uite-asa am ajuns în momentul acesta să ne dam seama că situația e cum e… Nu ai pune mana pe ea nici cu 3 seturi de mănuși chirurgicale, asa de urat miroase!