Toate publicatiile si televiziunile au cate o editie speciala cu “Tortionarii la bulau”.
Parca toate relele din perioada comunista si toate relele care continua de dupa ’89 s-au strans undeva in ficat, langa fiere, si acum buba s-a spart ca a aparut ca din senin lista, LISTA, facuta publica de Gandul care a sapat jurnalism de investigatie in ultmii 2 ani. Pe langa tatze si cururi clickabile se mai facea si de jurnalism d’ala pe bune care vrea sa scoata adevarul la iveala.
Succesul imediat al “articolului” s-a datorat anilor in care romanul a adunat frustrare si ura fata de sistem, fie el comunist sau post-decembrist. Partea rugoasa si aspra a ziarelor s-a transformat in lectura destinata altor ochi, non-maro.
Care intregi de televiziune, reporterite alearga eliberate de subiectul caniculei iar fotografii vulturesc inspre locuinta bosorogului sociopat – toti vor sa-l traga pe camera si sa-l intrebe diverse intrebari imbecile gen “si i-a durut?”… Toti ne-am saturat de harta meteorologica pe care Busu’ o arata zilnic, nu mai vrem sa vedem predictiile astrale ale Nataliei. Vrem sa vedem sange, vrem sa vedem pedeapsa si eventual sange de tortionar!
Acum este prea tarziu, au trecut 24 de ani de cand a cazut regimul si am strigat (nu eu, revolutionarii) “Victorie, tiranul a murit”. Pe rand ne-a bucurat cand a murit Nicusor, Zoe si acum mai recent cand au intrat cate unii la mititica – nevoia de razbunare inca e proaspata in sufletul nostru pentru ca “sa traim bine” nu se intampla.
