by ·0 Comments

Mă uitam astăzi la un articol recorder “Vântul dictaturii adiind peste bărăgan“, este o scenă când vine Daddy și îl salută toți cu smerenie in timp ce își asmute cainii pe aia cu #muiepsd. Scena este asemănătoare cu momentul când vine Godfather și îi pupă mâna toți de la masă…

În deschidere, o voce feminina terna dar umeda rostește fără inflexiuni un discurs de deschidere, moment mare pentru Calarasi!

Întâlnirea de la Călărași parcă a fost organizată să-i umfle ego-ul lui Daddy, care știa de atunci ca va fi condamnat cu executare, fără ieșire. Daddy zambea ca un batran edec, plin de înțelepciune, admirat fațiș de toti lingăii din amfiteatru. Un bun prieten anunță ultima acțiune de pe agendă, votarea noii conduceri PSD Calarasi cu un singur candidat. S-a supus la vot, cine e de acord, cine impotriva, abtinere, da! Iancomi e ales. Codrin Stefanescu este magistral, discursul de pe hartie pe care l-a pus Daddy sa-l citeasca nu-i cu majuscule. (offtopic: Pana la un moment dat, cap de pluă mangaia cohonesuri in chilotul lui Vadim Tudor dar s-a certat cu el… membru activ PRM si PC).

Capdepluă este aplaudat frenetic, Daddy dadea aprobator din cap. Primarii anaflabeti din judet, îmbrăcați cu hainele de la nunta, nepotii, verisoarele si alte rubedenii se bucura ca mai sunt încă 2 bătăi de ceas sustinuti de la centru de Daddy. Sinistru moment!

Codrin – cumpara un teren pe bani putini, teren care stia ca va fi expropiat pentru un proiect de infrastructura. 4 milioane de euro va castiga de la stat pentru expropiere. xOxO love!

Iulian Iacomi, cel pe care l-a anunțat Codrinutzul ca șef PSD Calarasi cred că o să-și dea demisia ca să ajungă iar primar la Lehliu. E viața mai bună la primărie… 4 case, terenuri, limuzina… a mai fost suspect de luare de mită și malahie…

Mafie serioasă in politică, să iasă la scena si nume noi, m-am plictisit de A-Linerii din știrile de azi! Îmi pare rău că am asemănat politicienii din România cu mafia (cea italiana, de stil vechi, din filmul Nașul). Respectuos ii cer scuze lu’ Godfather. Vafanapoli!

by ·0 Comments

In IT… există sandbox-uri. Sandbox-urile sunt niște medii in care poți să iți faci de cap, să ștergi, să virusezi, să testezi diverse scenarii. Sandbox-urile nu contează pentru business-ul final, nu sunt vizibile clientului. Am impresia că Romania este un sandbox pentru toți idioții care conduc țara asta din ’89. Fac experimente și iau decizii de parcă nu afectează pe nimeni…

Nu avem nici o salvare, vor mai trece încă o dată pe atâția ani în care vom fi sodomizați cu zâmbetul pe buze de penali ca Dragnea, valjeani ca Tudose și bunicuțe ca Iliescu. Sa ii punem pe listă și pe restul?

Cam tot ce-am avut s-a dus pe apa sâmbetei, s-a furat, s-a deteriorat sau a expirat. Banii au fost “cheltuiți”, bugetele au fost “bugetate” iar roboarele, euriboarele, catastrobarele si capibarele tot poporul le plăteste. Nu pot ei să fure cât putem noi să plătim prin impozite, rate și…

E un moment bun pentru o schimbare radicala? Intotdeauna!

OUG13 este un exemplu ca României ii pasă dar vine și reversul medaliei, ca in tenis. Într-un mod mișelesc au dat OUG14, prin proceduri au întârziat executarea unor decizii și a ieșit tot cam ce au vrut ei. Si-au aranjat “afacerile”. Dacă DNA-ul nu cade, sa-l ocolim zic!

Emisiunea Romania Te Iubesc, chiar cu un titlu atât de sarcastic scoate la iveala lucruri de care fie am uitat, fie ne doare in cot. Acum se discută de Dunăre… m-am enervat la fiecare episod. Jurnalism de investigație se face (rise project, RO i heart you, Romania furata, etc) dar a 7-a putere in stat nu mișcă rotile celorlalte “puteri” că despre ele e vorba. Se acceptă tacit situația și mergem mai departe cu ochii’n căcatul in care suntem de atâta amar de vreme. Țara e poluată, țara e săracă, țara e coruptă, leneșă. La fiecare piedică ne ridicăm, înjurăm printre dinți, scuturam hainele și mai ne aplecăm o dată!

Romania are potential sa treacă din Sandbox, in teste și din teste in producție. Trebuie doar sa facem câteva bugfix-uri.

by ·0 Comments

Macar unu pe an.

Un ce? Un post? Cat de greu este sa scrii pe blog măcar o data pe an? Pai e cam la fel ca atunci când te gândești și la celelalte hobby-uri si zici ca poate maine, sau săptămâna viitoare… Amâni. La ce e bun blogul? Poate inlocui un prieten bun sau poate 10, sau poate un psiholog sau poate 10? Depinde de situație… de om, de problema, de momentul din zi și desigur de faza în care se afla luna. In general în ultimul pătrar are efect înzecit, fără sa emojinezi.

Au avut loc alegeri locale si parlamentare pe plaiurile mioritice. Ati fost la vot? V-a enervat rezultatul? La primarie ultima oara a iesit Oprescu pentru ca a terminat niste proiecte, nu le-a terminat pentru ca asta ii era menirea, le-a terminat ca ii iesea si lui ceva din contractele alea (a se citi spaga). Dupa ceva vreme i s-a infundat si a ajuns sa fie aratat cu degetul ca e penal. La un moment dat toti vor fi aratati cu degetul pentru ca inca ne indeamna aghiuta sa facem un ban rapid. Avem locuri de parcare? Avem spatii verzi? Avem? Avem o ***ă. Avem cladiri de birouri, avem sticla si betoane… Acum Firea e la fel de buna ca atunci cand calci pe lego, o revelatie a primariei generale. Incep sa cred ca am mers la vot pentru a imi exercita dreptul democratic garantat prin constitutie, sa vad daca stiu sa pun stampila. Am stiut, am ales, dar ei au ales mai bine – a iesit parca ce-i mai rau dar ma consolez cu gandul ca asa a fost scris sa fie, ca cineva, undeva controleaza tot teatrul asta politic. Noi suntem doar spectatori care cred ca avem falsa impresie a liberului arbitru. Tot ce controlam este ora la care plecam spre job, ora la care ne punem de mancare, ora la care hranim pisica si cateodata ora la care punem capul pe perna. Muncim, platim chestii cu banii de la munca, avem 2 saptamani de vacanta si dupa aceea iar muncim, iar platim chestii, vine revelionul, ne punem “to do”, bem sampanie, iar muncim, platim, vacanta… o depresie usoara… ma opresc aici.

Macar unu pe an, ca tot imi spuneau unii amici, bai nene tu de ce nu mai scrii pe blog? Acum scriu, pare relaxant, parca ma face sa uit de stresul cotidian, parca imi fac un pic ordine in ganduri.
Vin sarbatorile, va urez un Craciun Fericit, an nou excelent si ce-mi doresc mie pentru 2017 evident ca va doresc si voua.

by ·2 Comments

FYI

Acest film se doreste a fi un portret al binecunoscutei localitatii miniere Rosia Montana sub a carei case, gradini, munti si paduri se gasesc cele mai mari zacaminte de aur din Europa. Dupa cum se stie, localitatea – si impreuna cu ea vestigii arheologice, monumente istorice, natura, cultura, comunitate – ar urma sa fie distruse daca firma de minerit RMGC (Rosia Montana Gold Corporation) si-ar realiza proiectul. In urma ar ramane niste cratere si un gigantic iaz de decantare — mai putin aurul si argintul care vor ajunge pe pietele internationale…
In aceasta ecuatie localnicii se vad pusi, aproape zilnic, in situatii dificile, conflictuale, dramatice, uneori tragice. Multi dintre ei au ales sa paraseasca Rosia Montana sperand intr-o viata mai buna altundeva… Si totusi: o mana de ‘rosieni’, sustinuti de numerosi activisti si prieteni din tara si din strainatate sunt hotarati sa-si apere drepturile, proprietatile si modul de viata. Or, atata timp cat acestia nu-si vand terenurile (si convingerile), proiectul minier nu poate demara — in ciuda presiunilor politice si a sprijinului mediatic de care beneficiaza compania miniera. Proiectul minier — in impas. Rosia Montana — un camp de lupta. Rosienii — o comunitate divizata, in transee. Si totodata in cautarea unei vieti …normale, aparent imposibil de gasit.
In acest context cel putin ‘delicat’, regizorul german Fabian Daub — un realizator independent din Hamburg, fara legaturi biografice cu Romania si mai ales fara niciun fel de obligatii fata de cele doua ‘tabere’ — ii invita pe localnici sa-si spuna propriul punct de vedere, indiferent ca sunt “pro” sau “contra” proiectului minier. Montate in stilul documentarului ‘observational’, fara naratiune, acompaniate si discret ‘comentate’ doar de muzica cu caracter folcloric si world music (Maria Tanase, trupa Zarada), interviurile, declaratiile, confesiunile localnicilor vorbesc de la sine si ii dau ocazia publicului spectator sa-si formeze propria opinie.
Rosia Montana — un loc la margine de prapastie si-a avut debutul in cadrul Festivalului Filmfest Hamburg, in data de 30. 09. 2012 si la Sibiu, in cadrul Astra Film Fest unde a castigat Premiul special pentru documentarul romanesc.

Cu drag, Fabian Daub, regizor.

Pentru mai multe informatii in limba engleza:
http://www.rosiamontana-thefilm.com
https://www.facebook.com/RosiaMontana

by ·0 Comments

Da, a mai trecut un referendum si am vazut ce oameni ne conduc sau ne-au condus!

Daca ne dam 2 pasi in spate putem vedea clar ca nu avem parte decat de retarzi idioti. Ce se deruleaza pe toata scena politica de 3 saptamani seamana cu Moby Dick, o vendeta personala in care toti se metamorfozeaza.

Balena ucigasa este Basescu “Chioru” Traian, capitanul Ahab este reprezentat cu vitejie de Victor “The Plagiator” Ponta si Crin “Cacarau” Antonescu. Barca este Romania sau romanii pentru ca o sa iesim foarte sifonati din tot circul asta. Povestitorul poate fi oricine, orice persoana echidistanta care vede tot in ansamblu si poate judeca la rece faptele, declaratiile, dar nu din presa pentru ca astia sunt vanduti si au chilotul patat fie cu rosul fierbinte al USL-ului, fie cu portocaliul PD-L-ului.

Oare ce ne rezerva viitorul din punct de vedere politic? Daca nu ne spalam cutitul in ficatii lor o sa avem parte de aceleasi rahaturi! Eu personal m-am saturat… din nou.