Duminica am fost Cohen.

Nu am avut bilete asa ca ne-am multumit sa stam pe gard sau pe treptele Manastirii Casin. Eu nu ma omor dupa Cohen dar ea iubeste Cohen asa ca am stat in frig si ploaie si am ascultat Cohen. Mi-a lasat o impresie foarte buna, mai ales ca in ziua concertului sustinut in Bucuresti implinea varsta de 74 de ani. M-am intrebat “Si ce cauta in ShitHole Romania?”.

Mi-a lasat impresia unui artist foarte apropiat de cei care ii iubesc muzica. Leonard Cohen ne numea prieteni si in momentul in care a inceput sa ploua “If you got to go, you got to go!”. “Fanii” deja plecau pentru ca incepuse sa ploua marunt, si totusi lumea prezenta la concert nu era formata din your average idiot. Un domn care ne-a spus “Prieteni, nu stati in ploaie, ca veti raci! Dumnezeu sa va binecuvanteze!“

I-au adus tort si i-au cantat. La Multi Ani domnule Cohen!

Photo: www.leonardcohen.com

Sambata.

Numai ideea de zi de sambata ma facea sa zambesc pana acum 1-2 luni. Era ziua in care dormeam mai mult, ziua in care leneveam si faceam ce vroia basca mea (sau basca iubitei). Ultimele x sambete au fost zile de moloz, cateodata si duminicile erau zile de moloz si murexin.

V-am pregatit sufleteste pentru o noua poveste cu si despre moloz?

Mai am avut ceva moloz (imi fac tricou cu “Urasc Molozul” sau mi-l face cineva de ziua mea) de care am scapat, am mai scapat si de caloriferele vechi (astfel i-am luat un stress de pe chelia lu’ taicamiu) si am facut curatenie prin casa. Impropriu spus curatenie… ca la cat praf si jeg e in casa aia, mai bine te duci in concediu si poate pana te intorci dispare. Nu o sa fie asa nicioadata!

Am curatat faianta din bucatarie de praf, gresia si tot ce va fi acoperit de mobila de bucatarie care trebuia sa o aduca omu’ de vineri seara, dar cum e roman si si-a luat mai multe comenzi decat poate duce m-a amanat pe duminica. TZEAPA! Duminica (chiar daca sunt sigur ca nu o sa vina nici macar cu o stinghie de lemn) e ziua mea si am liber de la casa, masa, familie, orice. E ziua mea si nu am chef de casa, asa ca poate o lasam pe luni, marti sau oricand ma amana omu cu mobila de bucatarie. Nu o sa il las in pace, il sun zilnic! Intrebare: ce trebuie sa faci ca sa se tina romanul de termene? Anyhow sunt foarte, foarte, FOARTE multumit de cum a iesit bucataria. Restul camerelor imi plac dar nu asa mult ca bucataria mea FISTIC!

Saptamana urmatoare va fi ultima (sper) in care se va zugravi in iLL’s Crib. Deja am planuit ca saptamana viitoare sa ma plimb dupa parchet, frigider, aragaz, masina de spalat si maruntisuri scumpe cum ar fi prize, intrerupatoare, corpuri de iluminat. As mai prospecta piata paturilor, vreau unu care sa nu scartaie si as arunca un ochi pe la Ikea pentru chestii decorative. Mai am 2 saptamani pana la salariu si vreau sa fiu pregatit :))

Azi e duminica… am mai pus un an pe lista si am un wishlist, adaugand ca vreau sa se termine iLL’s Crib sa ma pot muta!

Spuneam aici ca ma boshorogesc cu un an si ca am un wishlist! Am bolduit ce e nou :)) pentru ca imi promit de peste jumatate de an ca imi cumpar narghilea… si nu imi iese! Narghilea RULZ!!!

– Narghilea!!! (model MIC)
Peleng 8mm (sau orice alt 8mm fisheye) – macar de imprumut 1 saptamana sa imi fac damblaua :))
– un filtru UV bun pentru sigmosu
Canon AE 1Program + un obiectiv 28mm/35mm/50mm ( / = sau :)) – cu toate ca am un SLR pe film (Zenith 122) am eu o afinitate fata de aparatul asta, pentru ca i’m in love with it. Este o scula clasica pe care as vrea sa o am :)
– Sosete :) – this way i’ll never buy socks!
– Tricouri & Camasutze fara modele funky, culori funky, adica sa fie decente :))
– Ornamente / ghizmo-uri de la ikea pentru casa
– Probabil un telefon mobil ca asta vechi a inceput sa crape :))

Se apropie ziua in care mai trag o liniuta in caietel si fac bilantul celor bune si rele din anul trecut, anul 25 din viata mea.

Schimbari? O multime! Odata cu inaintarea in varsta (nu ca voi fi vreun babac cand o sa am 26 de ani impliniti – de pe 14 septembrie, adica duminica) am dat de responsabilitati pe care sincer sa fiu as prefera sa nu le am: o casa, intretinere, facturi si alte cheltuieli adiacente cum ar fi rata.

Ma gandesc ca cel mai important de-a lungul unui an de viata este bilantul: la sfarsit tragi linie si le pui in dreapta pe alea rele si in stanga pe cele bune. Tragi linie, aduni si cele bune trebuie sa fie mai multe decat cele rele si sa ai multumirea sufleteasca ca ce ai facut anul ala a fost pozitiv si sa nu ai regrete (majore).

Ca in fiecare an am dreptul sa imi fac un wishlist:

Peleng 8mm (sau orice alt 8mm fisheye) – macar de imprumut 1 saptamana sa imi fac damblaua :))
– un filtru UV bun pentru sigmosu
Canon AE 1Program + un obiectiv 28mm/35mm/50mm ( / = sau :)) – cu toate ca am un SLR pe film (Zenith 122) am eu o afinitate fata de aparatul asta, pentru ca i’m in love with it. Este o scula clasica pe care as vrea sa o am 🙂
– Sosete 🙂 – this way i’ll never buy socks!
– Tricouri & Camasutze fara modele funky, culori funky, adica sa fie decente :))
– Ornamente / ghizmo-uri de la ikea pentru casa
– Probabil un telefon mobil ca asta vechi a inceput sa crape :))

Pentru o simpla raceala poti apela la serviciile terasei La Motoare.

Am ajuns ieri in jurul orei 20 pentru a sarbatori Piticu care a trecut la varsta venerabila de 26 de ani, 13 pe un picior, 13 pe celalalt. Mi-a zis la telefon ca l-a asigurat cineva pe el ca nu o sa ploua dar degeaba zice el ca nu ploua ca batea vantul mai rau ca-n Siberia. Eu nu am probleme cu frigul, de la 15 grade pana la maxim 30 ma simt in elementul meu, dar ziua de ieri terminata in Cafeneaua Actorilor (pe terasa) si inceputa pe Motoare mi-a pus capac. Prea batea vantul pe Motoare…

Intotdeauna pe Motoare a fost curent, lume multa, emos, little emos, freaks dar se pare ca unora le place. Se anunta furtuna, in departare se vedeau fulgere, vantul sufla indeajuns incat sa-ti falfaie ochii ca la melc dar noi rezistam cu stoicism.

Cu sfarcurile tari si pielicica tremurand, am coborat incet, anchilozati de shale, la actori unde nu batea alizeul dar iar ne-am enervat din cauza servirii de cacat, tipice unei carcuime de pretentii din Bucuresti. Sa te caci pe nasu’ lor! Nu puteai sa ii deranjezi cu cereri gen “Un meniu se poate?” si daca ii deranjeai iti aplicau doza de ignoranta care cred ca le este insuflata prin traininguri si spalari de creiere.

Piticu era prea pe val ca sa simta raceala cum intra in oase 😀 La multi ani inca odata bre!