Ok, pentru inceput voi raspunde intrebarii: Cine dracu e Petunia asta?
Ei bine, Petunia este bicicleta mea, botezata la misto dupa personajul cu acelasi nume din Happy Tree Friends. Biografia lu’ Petunia, ne invata despre aceasta ca este un sconcs albastru, prietenoasa. Petunia este a 2-a bicicleta de pe care nu am cazut pana acum, prima bicicleta m-a plonjat in ornamentul de la farul unui automobil LADA (ornament cromat) de unde si cicatricea fina de deasupra sprancenei.
Astazi a fost prima zi de pe 2011 cand am plecat la munca pe bidiviul cu 2 roti, a fost mai greu dar am razbit chiar asa, transpirat ca vara cand zaci la soare pe patruj’de grade.
Pe drumul inspre Universitate am urmat calea pistei de biciclisti dintre Eroilor si Universitate, daca mai putem sa ii spunem “pista”… De modernizarea acesteia cu gropi, santuri s-au ocupat muncitorii proiectului NetCity iar de adaugarea obstacolelor pe benzina s-a ocupat romanul de rand care nu are unde sa-si puna bolidu’ cand vine la munca, asadar pe carosabil is “the shit”, mai ales atunci cand te fugaresc trolee si autobuze.
Apropos de amplasarea obstacolelor pe pistele de biciclete, le multumim celor care le creaza. Aceasta ne face mai atenti la drum si ne ajuta sa ne dezvoltam simturi fine pentru ca stim ca Politia sau primaria nu vor misca un deget pentru sanctionarea parcarilor “la futu-i pe ma-sa”. Dovada cea mai buna ca primaria are durere sfincteriala este modul in care se intretin aceste piste si halu’ in care arata dupa ce trec lucratorii “Dorel”, dupa care un trotuar este un trotuar cu sant, un trotuar cu balti si gropi.
De Antibike mi-a spus azi la o bere nea Rasebo. Eu zic sa le trimitem si noi poze cu parcari reusite, de-a lungul sau de-a curmezisul pe aceste … piste…