De saptamana trecuta am trecut in lumea celor far’ de cablu, nu a mai mers de fel si daca nu ai contract nu te poti duce cu scandal, intr-un fel s-au aliniat planetele pentru ei… Descopar incet, incet ca televizorul este inutil, am radio, ascult un Rock FM, mai navighez, surfez, butonez pe internet si timpul trece altfel. Imi lipsesc Viasat-urile, Discovery-urile si National Geographic-urile…
Oare cand ma suna RDS-ul sa imi instaleze cablul ala?
Iti cauti cheile de la intrare, realizezi ca tocmai fumezi ultima tigara din pachet, intre timp dai de portofel in care nu ai bani pentru ca nu ai scos de la bancomat. Afara ploua cu sete, tu esti pe bicla imbracat cu permeabile iar bancomatul si magazinul sunt departe.
FAIL!
Pentru ca mi-a cerut Tomata cu Scufita punctul de vedere, as incepe sa impart “intalni” in 2 categorii love / friends si sa mentionez ca depinde si de tipul dizabilitatii.
Nu cred ca as putea sa ma indragostesc de o fata cu dizabilitati mentale din simplul motiv ca voi cauta o femeie care sa nasca copii sanatosi – macar mental. Totul cred ca se rezuma la informatia genetica pe care o cara partenerul dupa el si hai sa fim seriosi, in general se cauta parteneri apti. Subiectul este oricum foarte dificil de macinat in creierul nostru pentru ca suntem umani si nu stim daca putem spune DA sau NU! Ma voi multumi cu un raspuns simplu, poate varianta cea mai sincera: nu stiu! Întrebarea a pornit de aici si aplaud initiativa Elei de a crea un site de matrimoniale pentru persoanele cu dizabilitati.
Tomata spunea de dizabilitati fizice vizibile (mana/picior amputat), peste astea cred ca se trece mai usor cand incepi sa te atasezi de om iar intr-o relatie de prietenie nu ar trebui sa fie probleme. Subliniez si eu, cum a facut si Tomata, foarte importanta este atitudinea omului. Cine ar prefera pe cineva care isi plange de mila?
In perioada crizei financiare poti face o mica avere doar daca pornesti de la una mai mare.
In ultima vreme am “calatorit” mai des cu metroul. Acelasi metrou bucurestean dar cu trenuri noi, automate de cafea noi, automate cu pepsi, chips-uri, redbull si asa mai departe. Am observat LCD-uri suspendate de tavan si mai multa tehnologie in statiile vechi si murdarite de trecerea timpului.
Pe peroane ii observi pe ei, concetatenii. Am obiceiul de a urmari cateva persoane pe care le gasesc interesante, alese deseori la intamplare. In gand imi formez tot felul de povesti despre ce-i place, ce fel de om e, daca e prost, destept, o da pe laba sau… Cateodata chiar nu este nevoie sa creezi mici istorioare, sa categorisesti pentru ca isi dau pe fata cartile prin comportament.
Azi:
– cocalarul cu tricou: “Masturbate, I’m Loving IT”, un M ca la MC Donalds pus invers, scrisul asemenea. Tipul baiatului in criza de personalitate. Sa vorbeasca tare? Sa se comporte ca un maimutoi? Sa asculte muzica (manele of cors mai hors) la telefon? Deja freza, hainele si maimutarelile lui si ale prietenilor m-au facut sa scap printre dinti cateva injuraturi. Live and let live… fuck them!
– mosul care se juca pe mobil: imbracat saracacios, cu o geanta pe care se vedea ca o are de ceva vreme, probabil dinainte sa iasa la pensie. Un batran coscovit de viata care s-a asezat langa mine si s-a jucat pana cand am coborat la Crangasi “Snake”. Foarte tare frate! Taicamiu e rezervat in ceea ce priveste un telefon mobil: “Apesi pe verde ca sa vorbesti?” dar se joaca pe calculator si isi cauta balti pentru pescuiala, intra pe forumuri si citeste, se uita la filme… Poate nu ii place sa-l prinda lumea vorbind pe strada? Thumbs up pentru mosul din metrou.
– gagica cu dread-uri: pana in 25 de ani cred ca avea, era fucking interesting si m-am intrebat diverse (evident si cum se comporta intre cearceafuri). Avea pierce in nas si in limba pentru ca se tot juca cu el iar in mintea mea mi-o imaginam imbracata in piele cu un bici in mana. Sexy? Fuck yeah! O gagica interesanta dar mi-ar fi fost frica sa fiu “the boyfriend”.
Au mai fost cativa in vizor dar prea stersi ca sa imi amintesc detalii.