Brian-Tracy-Success-QuotesDupa 7 ani și 8 luni (de aici am făcut calculul cu 3 sferturi de deceniu) a sosit momentul sa spun la revedere locului actual de muncă si sa îmbrățișez o alta companie, un alt ritm de munca și evident o altă mentalitate.

Mulțumesc colegilor ca m-au suportat, prietenilor si familiei.

Sunt sigur ca provocările ce vor urma îmi vor fi de folos și ca ma voi dezvolta profesional în direcția pe care o doresc. Totul a venit dupa ce un prieten a “share-uit”  acum câteva luni pe LinkedIn o poza care spunea “succesul începe în afara zonei tale de confort”.

do_what_you_loveDe ce se mira oamenii de preferința de a evita dezvăluirea locului unde urmează sa lucrezi după ce iți dai demisia (sau acordul parților)? Dacă majoritatea nu spun, de ce la următorul este aceeași reacție?

Hai ma nici tu nu zici? Dar de ce nu zici?

Este bine, părerea mea, sa nu trîmbițezi unde pleci din varii motive pe care nu o sa le mai înșir aici, sunt de bun simt. A 2-a întrebare este evident:

De ce pleci?

Uite aici motivele pot fi multe dar în nici un caz nu se iese din regula balantei motivante. De multe ori de-motivarea este factorul care poate lua mai multe forme: lipsa unui plan de dezvoltare profesionala, plata insuficienta, colectivul, plafonarea, siguranța la locul de muncă și asa mai departe. Nu o sa spună nimeni, niciodată “De bine ce îmi este!”. Când vine vorba de job nu cred ca-s multi masochiști 🙂

Pana acum nu am plecat nici măcar o data din cauza banilor sau a colectivului. Am avut noroc sa am job-uri bine plătite pentru nivelul carierei mele și colegi mișto, am avut noroc să fac ce îmi place și sa îmi placă ce fac!

TerribleJobNu cred ca exista om care sa nu stie pe cineva care a fost dat afara disponibilizat ca efect negativ al crizei pe piata de munca din Romania. Sunt multi care si-au pierdut job-ul din cauza crizei si sunt multi care se tem ca isi vor pierde locul de munca din cauza restructurarilor de la job.

Am o mica nelamurire: De ce se disponibilizeaza pe criteriul “Ultimii angajati sunt primii care vor fi dati afara“? Mai conteaza profesionalismul, seriozitatea, dedicarea fata de “companie”? Mai conteaza cat de capabil este omul pe care il dai afara daca este ultimul angajat in firma?

Daca as avea o firma si ar trebui sa dau afara 3 oameni din 10 pentru a reduce cheltuielile sau te miri ce, as prefera sa dau afara pe cei mai lenesi, cei mai putin competenti, cei mai neseriosi. Un angajat care isi face treaba (si o face bine) este mult mai valoros decat unul “cu vechime” care taie frunza la caine si polisheaza morcovul pe sub birou.

Asa se intampla peste tot, ramasitele de pe vremea lu’ impuscatu’ (care ne-a facut metrou), am fost condusi si vom mai fi inca condusi de niste competenti (de tip “in“). Sa speram ca vom fi cei mai vechi din firma, sa ne doara in cur de munca – atata vreme cat nu suntem ultimii angajati, nu ne vor da afara :))

Ieri a fost iar una din acele zile, pe care nu le notezi in calendar.

De dimineata am haladuit dupa mobila, pe la 4 jumate m-am vazut cu LeX, pe la 6 jumate eram acasa, pe la 7 am aflat ca nu mai ma duc la munca pentru o lucrare nocturna de la 10 seara asa ca am vorbit cu JamayK pentru ca ieri a fost the Jamayk birthday.

La 9 jumate – 10 eram in R2. Acolo canta house minimal, muzica parapsihalezica. Ne-am luat zemuri de baut si am inceput sa discutam vrute si nevrute. Au aparut si gajici semidezbracate, bune, misto care batzaiau din “fund-uri” frumos proportionate. Parca intra mai bine votca cu pepsi, noi ne holbam, Jama‘ se holba, TSK se holba, LeX se holba… Eu parca salivam un pic.

La 12 juma m-am ridicat si am plecat cu LeX, eu la munca, ea la bolit acasa… ca doar si-a tras o raceala strasnica! Preferam sa ma duc si eu acasa, ca nu e ora de mers la munca 1 dimineata. Am plecat de la job la 6… canta cocosu (nu al meu ca eram prea obosit), eu umblam huhuruz sa-mi iau tigari ca sa nu mai ies dimineata din casa!

Iata ca e ora 14 si peste 1 ora avem photowalk. Hai ca o sa fie fain, o sa fiu semirobot! Ies la aer!

Duminica, adica SUNDAY! (ziua cu soare… dar astia fac misto de noi!)

Ati fost la biserica? Ati mancat in familie? Ati asteptat duminica pentru a iesi cu prietenii? Ati fost la cumparaturi?

Sambata am fost la vopsit tocuri si tevi (slava domnului ca am schimbat caloriferele si nu trebuie sa le vopsesc). O prima mana de vopsea care a ascuns varsta tevilor si a tocurilor, un mod perfect in a petrece sambata pe care am asteptat-o cu bucurie in suflet. Am zis ca o sa ies la poze, am zis ca o sa ma ocup de cele care le-am amanat. Nu a fost sa fie, am fost sa vopsesc. In gandul meu faceam planuri pentru duminica dar…

TEAPA! Duminica asta ploua de parca nu ar mai putea sa ploua in alte zile!

Unii zic ca face bine la bloguri ploaia asta ca sta lumea acasa si ne citeste, but guess what? I’m kinda bored of blogging. Am mai trecut prin faza asta si mi-a trecut. Sunt sigur ca imi voi regasi pofta de aberat online imediat ce termin cu casa, chestie care ma streseaza la maxim! Am terminat TOT! Parchet, gresie, zugraveala – you name it – it’s all done. Mai trebuie sa cumpar niscaiva mobila si sa fac saltul. Cred ca dupa ce termin cu mutatul o sa fiu mai atent la ce se intampla in jurul meu. Ultimele 3 luni au fost (sa nu exagerez) super-tampite! Nu am putut sa ma concentrez pe nici un plan ca imi veneau in minte tot felul de probleme legate de casa.

Ce job? Ce blog? Ce pana mea? Imi uitam acasa telefonul mobil, cheile, bricheta, portofelul, tigarile sau te miri ce altceva lasam acasa din neatentie sau oboseala. Am dat cu bata in rahat pe multe planuri, chestii mici dar care adunate… fac o chestie mare! Sa ma apuc sa iau lecitina si calmante?

As dormi o luna, as manca o luna, as sta la plaja o luna, as face fotografii o luna si evident…