De ce se mira oamenii de preferința de a evita dezvăluirea locului unde urmează sa lucrezi după ce iți dai demisia (sau acordul parților)? Dacă majoritatea nu spun, de ce la următorul este aceeași reacție?
Hai ma nici tu nu zici? Dar de ce nu zici?
Este bine, părerea mea, sa nu trîmbițezi unde pleci din varii motive pe care nu o sa le mai înșir aici, sunt de bun simt. A 2-a întrebare este evident:
De ce pleci?
Uite aici motivele pot fi multe dar în nici un caz nu se iese din regula balantei motivante. De multe ori de-motivarea este factorul care poate lua mai multe forme: lipsa unui plan de dezvoltare profesionala, plata insuficienta, colectivul, plafonarea, siguranța la locul de muncă și asa mai departe. Nu o sa spună nimeni, niciodată “De bine ce îmi este!”. Când vine vorba de job nu cred ca-s multi masochiști 🙂
Pana acum nu am plecat nici măcar o data din cauza banilor sau a colectivului. Am avut noroc sa am job-uri bine plătite pentru nivelul carierei mele și colegi mișto, am avut noroc să fac ce îmi place și sa îmi placă ce fac!
