Inca un tur de prezidențiale, încă un subiect fierbinte pentru presa, încă un motiv sa ne enervam si sa ne dam pumni in cap ca nu știm pe care sa alegem. Din 14 candidați, 12 fără vreo șansă reala, s-au calificat pentru turul al 2-lea cei doi Iohannis și Ponta.

Primul menționat are un discurs monoton si parca nu zice nimic, al 2-lea are un discurs cu care ne-am obișnuit deja, eu încă am impresia ca mănâncă rahat si ca tot ce face este o vendeta cu orice este legat, cat de putin, de Băsescu. Ori a fost molestat în trecut, ori și-a uitat neuronii acasă, ca nu îl vad sa se maturizeze în viitorul apropiat.

Turul 2 va fi foarte interesant, eu as merge pe mana lui Iohannis, pare mai matur si am impresia ca nu vorbește gura fără el. Cel putin din ce am urmărit la televizor Primarul Sibiului are mai multa prestanță și este mai diplomat decât copilul Ponta – un adolescent politician.

Romanii au votat, dar acest exercițiu democratic încă ne da de furca, în străinătate nu s-a prea putut vota… O întrebare logica: dacă de la celelalte tururi în care romanii au votat, știai cam câte buletine de vot îți trebuiesc, de ce s-au trimis mai puține? Prostie sau rea-voință? Oare celor de stânga le este frica de diaspora?

dead androidDin seria “s-a stricat si aia de la depanero nu știu sa repare” ieri mi-a crăpat telefonul preferat, mai exact Nexus 4-ul cumpărat anul trecut cu ocazia zilei de 3 octombrie.

Povestea la care încă scap prin coltul ochiului câte o lacrima suna cam asa:

– ma joc pe telefon, observ ca nu mai merge netul.
– opresc și pornesc 3g/wifi
– netu’ tot nu merge…
– hai restart la telefon (ca vorba aia… nu e peste ca nisetrul si comanda ca resetul) doar ca la Nexus nu am “restart” am doar shut down…
– cunoscând șiretlicurile de it-ist ce sunt, folosesc comanda “Shut down” urmând ca apoi sa pornesc telefonul – adică un restart în pași…
– după Shut Down… nu mai pornea jucăria. Baterie peste 20% din câte îmi amintesc.

Defectul constatat – nu mai porneste, nu se mai incarca, nu mai piuie, nu mai blink, nu se aprinde nimic, nu si nu si nu!

[Later edit] – duminică am luat taurul de coa…rne. Am scos cele 2 șuruburi, am deconectat bateria, am pornit telefonul. 10 minute self service vs 2 săptămâni… Fuck the warranty, si așa e inexistenta in forma actuală.

De aici începe drama, google, forumuri și pas cu pas am făcut cam tot ce au zis ei. Pe pagina de suport google zice asa… pe forum zice asa. Poate sunt eu îndrăgostit de nu mi-a ieșit, pare ceva simplu și banal dar în fine, am cautat actele de cumpărare și garanția ca sa nu ma apuc sa-l demontez…

De pe pagina ălora de la google am dat “No” la întrebarea dacă asta mi-a rezolvat problema pana am ajuns sa îmi pun numărul de telefon si sa dau submit. Într-un minut m-a sunat unu de la Google, tocmai de pe continentul lui Obama. Nu a avut cum sa ma ajute asa ca a făcut o teleconferință cu un nene de la LG USA… care m-a sfătuit sa apelez la LG Romania. LG Romania era deja in afara orelor de program asa ca am sunat a 2-a zi dimineață sa ma asigur ca pot sa-l duc la ei în service. “Da, se poate, veniți la adresa cutare, intre ora si ora…”

M-am dus.

Discuția purtata mai devreme cu o domnișoară care-mi făcea inima sa bată mai repede s-a dovedit a fi inutila și ca am pierdut minute bune… La fata locului LG Service Romania mi-a spus ca telefonul nu este cumpărat de la ei si ca nu ma pot ajuta, sa ma duc la CEL.ro de unde l-am cumpărat. Asa suport la sculele LG, zici ca telefonul meu nu era produsul lor, era făcut pe alt vapor decât cele vândute de ei, iar marinarii de pe aceste 2 vapoare sunt certați. 10 milioane, asa de început ar costa schimbarea plăcii de baza… nu mulțumesc.

M-am dus la CEL.ro unde la biroul de service am fost primit cu aplauze de băieții de acolo. Mi-au explicat ca am 2 metode – las telefonul la ei și-l trimit ei în service (“dar poate sa dureze cu 5 zile mai mult”) sau îmi dau mie certificatul de garanție și îl trimit eu în garanție la quickservice.ro, in Baia Mare (eu fiind in București), dar gratuit prin Fan Curier….

Am ales pastila albastra, il voi trimite eu la QuickService.ro, divizia de reparații a celor de la QuickMobile (unde toți care cumpără telefoane care se strica își vor găsi liniștea sufletească, cu telefonul reparat, in Baia Mare).

1. Ar fi fost plăcut sa se specifice când cumperi de la CEL.ro unde iți trimiți jucăria dacă se strica. Nu îmi place deloc ca service-ul e la dracu’n praznic. Ar fi fost și mai mișto sa ma informez EU!

2. LG Romania, fata de cei de la Samsung, au un mare minus. La Samsung prezinți factura de când ai cumpărat telefonul, restul e poveste. E produs cu marca samsung, nu contează de unde il ai.

3. Google m-a impresionat ca m-au sunat la 1 minut dupa ce am trecut repede prin pagina lor de suport. Ma gândesc ca dacă am sta în state lucrurile ar fi mult mai simple pentru cei cu Nexus 😀

Nu am mai scris de mult asa… mult. Aveți grija de unde va cumpărați telefoanele mobile, in caz de urgenta e stupid sa bateți drumurile.

mamaligaDe ce mămăligă și nu lămâie? Totul vine de la forma semnului începătorului. As tinde sa consider mămăliga un cerc iar lămâia un… altceva decât cerc. In mămăliga mea de prieteni se folosește termenul de “mămăligă”. Eu cred ca este corect sa-i spunem asa…

Așadar, sa începem legenda cu câteva specificații cu caracter legal, ca în primul an este obligatoriu sa pui semnul distinctiv. Experiența mea, de când sunt la volan cu mămăligi pe parbriz și luneta împarte șoferii din jurul meu în 2 categorii:

– aia cu “te-n chilu’ meu de pe sosea, hai mai repede! Claxon, claxon, înjurătura, mâinile în aer, aerobic la volan”, în continuare numiți grobieni.
– restul lumii, cei care observa semnul si se comporta ca atare.

Legenda spune ca în momentul în care ai mămăliga porți un fel de stigmata, conduci infect și toată lumea te ia la trei păzește, toată lumea iți taie fata, te claxonează și asa mai departe. Legenda este adevărată doar în cazul primei categorii, doar pentru momentele în care nu pornești cu scârț…

Eu am stigmata mămăligii, glorie mămăligii. Eu sunt începător, fac greșeli si multumesc categoriei 2 de soferi care mi-au acordat prioritate, care nu au uitat ca si ei, doamne, au purtat glorioasa mamaliga.

Despre scoala de soferi, doar de bine. Ce se face acum la scoala nu are de-a face cu ce se intampla in realitate. Inveti sa tragi de covrig, level 1. Cred ca poligonul era bun, cred ca ar trebui sa te scoata si pe autostrada sau pe un drum expres, cred ca ar trebui sa faci mai mult de 2 parcari (una cu spatele si una laterala, atat cat am facut eu)…

Sanatate si glorie mamaligii… si mielului.

 

Hello… Sunt începător…

Îmi este încă greu, încă învăț. Nu am chiulit de la școală și nici nu am fost un elev delăsător.

Am făcut școala la 31 de ani, dintr-un imbold de a mai face ceva, după sau înainte de munca. Un mic proiect care sa îmi ocupe timpul. E destul de greu la 31 de ani “you can’t teach an old dog new tricks”, dar am luat examenul și acum șofez.

Știu ca trebuie sa trec prin botezul începătorului, știu ca mămăliga ii scoate pe unii din sărite dar mai am un pic de stigmata și scap.

Practice makes perfect.

Brian-Tracy-Success-QuotesDupa 7 ani și 8 luni (de aici am făcut calculul cu 3 sferturi de deceniu) a sosit momentul sa spun la revedere locului actual de muncă si sa îmbrățișez o alta companie, un alt ritm de munca și evident o altă mentalitate.

Mulțumesc colegilor ca m-au suportat, prietenilor si familiei.

Sunt sigur ca provocările ce vor urma îmi vor fi de folos și ca ma voi dezvolta profesional în direcția pe care o doresc. Totul a venit dupa ce un prieten a “share-uit”  acum câteva luni pe LinkedIn o poza care spunea “succesul începe în afara zonei tale de confort”.